ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 03.02.2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 553/2010

HOTĂRÂRE
03.02.2010
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 553/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea

formulată pe calea contenciosului administrativ, reclamantul Consiliul

Județean Covasna a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul

Național Pentru Combaterea Discriminării (C.N.C.D.), anularea

Hotărârii nr. 775 din 16 decembrie 2008, emisă de Colegiul Director

al C.N.C.D., privind soluționarea petiției formulate de D.T. pentru

motivul că s-a impus abuziv de către Consiliul Județean Covasna

cunoașterea limbii maghiare la concursul organizat pentru ocuparea postului

de director al Bibliotecii Județene Covasna.

Motivându-și

acțiunea, reclamantul a arătat că, urmare sesizării

formulate petentul D.T., pârâtul a emis hotărârea atacată, prin care

a constatat existența unui tratament diferențiat, discriminatoriu,

potrivit art. 2 alin. (1) și (5) din O.G. nr. 137/2000 pentru prevenirea

și sancționarea formelor de discriminare, republicată și a

sancționat cu avertisment președintele Consiliului Județean

Covasna.

Reclamantul a susținut

că hotărârea atacată este nelegală, deoarece Consiliul

Județean Covasna nu a încălcat legea, ci a respectat prevederile

Legii nr. 33/1995 de ratificare de către România a Convenției-cadru

privind protecția minorităților naționale, adoptată la Strasbourg, la 01 februarie 1995.

Reclamantul a susținut

că nu a aplicat un tratament discriminatoriu, convenția

menționată statuând obligația părților semnatare de a

promova condiții de natură să permită persoanelor

aparținând minorităților naționale să-și

mențină și să-și dezvolte cultura, precum și

să-și păstreze religia, limba, tradițiile și

patrimoniul cultural, ca elemente esențiale ale identităților.

Au mai fost invocate

prevederile Legii bibliotecilor nr. 334/2002, susținându-se că este

obligatoriu ca directorul bibliotecii, ca instituție destinată tuturor

membrilor unei comunități locale și zonale, să

cunoască limba maghiară în scopul îndeplinirii în mod profesionist a

atribuțiilor sale de serviciu. A subliniat faptul că

naționalitatea maghiară nu a fost impusă ca o condiție

esențială pentru înscrierea la concursul organizat și nici un

anumit nivel de cunoaștere a limbii maghiare, care să

îngrădească dreptul de participare la concurs .

Prin sentința nr. 65/F

din 30 martie 2009,Curtea de Apel Brașov, secția contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de

Consiliul Județean Covasna .

Pentru a pronunța o

asemenea soluție, instanța de fond a reținut că , potrivit

anunțului publicat în vederea organizării concursului pentru ocuparea

postului de director al Bibliotecii Județene Covasna „B.P.B.P.M.K.",

printre condițiile de participare la concurs a fost înscrisă și

"cunoașterea, pe lângă limba română, a limbii maghiare

și a altei limbi oficiale în U.E.".

Ca urmare a sesizării

formulate de petentul - D.T. din Sf.Gheorghe, C.N.C.D. a pronunțat

Hotărârea nr. 775 din 16 decembrie 2008, constatând aplicarea unui

tratament discriminatoriu din partea Consiliului Județean Covasna și

a sancționat cu avertisment președintele acestui consiliu.

Curtea de Apel Brașov a

mai reținut că, din analiza dispozițiilor legale incidente, nu

rezultă că, potrivit atribuțiilor directorului biblioteci ,

acesta trebuie să fie neapărat cunoscător al limbii maghiare,

neavând de exercitat atribuții de serviciu cu publicul, chiar dacă

are și program de audiențe. Impunerea condiției cunoașterii

limbii maghiare pentru ocuparea postului respectiv nu este conformă

prevederilor legale, aducându-se atingere unui drept fundamental.

S-a apreciat că,

C.N.C.D. a soluționat în mod corect sesizarea făcută de petentul

D.T., reținând crearea unui tratament discriminatoriu, în sensul

prevăzut de O.G. nr. 137/2000.

Instanța fondului a mai

reținut că limba oficială în România este limba română,

neputându-se impune condiția cunoașterii limbii maghiare pentru

ocuparea funcției de director de bibliotecă, chiar și în

condițiile în care, în județul Covasna, populația

majoritară este de etnie maghiară.

î

mpotriva sentinței

pronunțate de Curtea de Apel Brașov a declarat recurs reclamantul

Consiliul Județean Covasna, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., „hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori

a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”.

În cererea de recurs sunt

reluate argumentele pentru care prin cererea introductivă, a solicitat

anularea Hotărârii nr. 775 din 16 decembrie 2008 a Colegiului Director al Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării

adoptată în dosarul nr.

655/2008 având ca obiect Petiția nr. 12198 din 19 septembrie 2008

formulată de D.T. privind impunerea abuzivă de către Consiliul

Județean Covasna a cunoașterii limbii maghiare la concursul pentru

ocuparea postului de director al Bibliotecii Județene Covasna.

Susține recurentul

că instanța de fond a omis să analizeze normele legale invocate

de Consiliul județean Covasna, respectiv Convenția – cadru pentru

Protecția Minorităților Naționale, ratificată de România

prin Legea nr. 33 din 29 aprilie 1995, publicată în "M.Of.",

Partea I, nr. 82 din 4 mai 1995, Legea bibliotecilor nr. 334/2002

republicată, ceea ce condus la pronunțarea unei sentințe cu

încălcarea esențială și aplicarea greșită a

legii.

Arată că în cazul

Bibliotecii Județene B.P.B.P.M.K., conducătorul instituției,

adică directorul trebuia ca în mod obligatoriu să cunoască limba

maghiară în scopul îndeplinirii în mod profesional a atribuțiilor

sale de serviciu, în caz contrar activitatea sa nu s-ar putea extinde și

concentra în mod corespunzător asupra „dezvoltării

personalității utilizatorilor, fără deosebire de statut

social sau economic, vârstă, sex, apartenență politică, religie

ori naționalitate", așa cum prevede Legea bibliotecilor și

așa cum a fost statuat prin Convenția - Cadru pentru Protecția

Minorităților Naționale.

Recurentul subliniază

faptul că nu s-a impus naționalitatea maghiară ca și

condiție esențială în scopul înscrierii la concursul organizat

pentru ocuparea funcției de director al Bibliotecii Județene "B.P.B.P.M.K.

ci doar cunoașterea limbii maghiare.

Prin întâmpinarea

înregistrată la data de 27 octombrie 2009 intimatul Consiliul

Național pentru Combaterea Discriminării a solicitat respingerea

recursului ca nefondat.

Răspunzând criticilor

cuprinse în memoriul de recurs, acesta a arătat, în esență

că, în mod corect prima instanță a respins acțiunea cu

motivarea că prin modul impus de către Consiliul Județean

Covasna s-a creat un tratament discriminatoriu în sensul prevăzut de art. 2

din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor

formelor de discriminare.

Dat fiind faptul că

limba oficială în România este limba română, nu se putea în mod

echitabil, egal pentru orice cetățean să se impună

cunoașterea limbii maghiare pentru ocuparea funcției de director al

Bibliotecii Județene Covasna, chiar dacă majoritatea populației

din județul Covasna este de etnie maghiară.

Referitor la susținerea

privind omisiunea analizării actelor normative invocate în acțiune,

intimatul afirmă că este neîntemeiată și că atât

Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cât și

instanța de fond a reținut pe baza susținerilor

părților raportate la obiectul sesizării, motivele de fapt

și de drept care au format convingerea constatării existenței

unui tratament diferențiat, discriminatoriu potrivit art. 2 alin. (1)

și (5) din O.G. nr. 137/2000.

Examinând sentința atacată

prin prisma criticilor formulate, a apărărilor cuprinse în

întâmpinare, cât și sub toate aspectele, în baza art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte constată că este legală așa încât

o va menține.

Recurentul-reclamant

Consiliul Județean Covasna a supus controlului de legalitate exercitat de

instanța de contencios administrativ Hotărârea nr. 775 din 16

decembrie 2008 a Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării

prin care s-a stabilit că faptele sesizate reprezintă discriminare

conform O.G. nr. 137/2000 pentru prevenirea și sancționarea tuturor

formelor de discriminare.

La data de 19

septembrie 2008, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a

fost sesizat de D.T. care reclamă faptul că recurentul Consiliul

Județean Covasna a comis fapte de discriminare prin impunerea

condiției de cunoaștere a limbii maghiare la concursul pentru ocuparea

postului de director al Bibliotecii județene Covasna.

Recurentul-reclamant

a organizat un concurs pentru ocuparea postului de director la Biblioteca județeană Covasna B.P.B.P.M.K., iar în anunțul publicitar făcut

în acest sens, printre condițiile de participare la concurs a fost

înscrisă și condiția de cunoaștere a limbii maghiare.

Definind discriminarea, art.

2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 arată că aceasta vizează „orice

deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de

rasă, naționalitate, etnie, limba, religie, categorie socială,

convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală

cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență ia o categorie

defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect

restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau

exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a

libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în

don. politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale

vieții publice”.

Astfel pentru ca o

faptă să fie calificată drept faptă de discriminare,

aceasta, trebuie să îndeplinească, cumulativ ,mai multe

condiții: existența unui tratament diferențiat, manifestat prin

deosebire, excludere, restricție sau preferință (existența

unor persoane sau situații aflate în poziții comparabile);

existența unui criteriu de discriminare, potrivit art. 2 alin. (1) din

O.G. nr. 137/2000, republicată, tratamentul diferențiat să nu

fie justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui

scop să nu fie adecvate și necesare; tratamentul diferențiat

să aibă drept scop sau efect restrângerea, înlăturarea

recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de

egalitate, a unui drept recunoscut de lege.

Tratamentul diferențiat

trebuie să urmărească sau să aibă ca efect

restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau

exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a

libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, în

domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii

ale vieții publice.

Prima instanță

analizând dispozițiile Legii nr. 33/1995, a Legii nr. 334/2002 și

cele ale Regulamentului de organizare și funcționare a Bibliotecii

județene Covasna, în mod corect a constatat că directorul bibliotecii

nu trebuie neapărat să fie cunoscător de limbă

maghiară.

Legea nr. 215/2001 privind

administrația publică locală în art. 76 alin. (2) prevede

că "în unitățile administrativ-teritoriale în care

cetățenii aparținând unei minorități naționale au

pondere de peste 20% din numărul locuitorilor, în raporturile lor cu

autoritățile administrației publice locale și cu aparatul

propriu de specialitate, aceștia se pot adresa, oral sau în scris și

în limba lor maternă și vor primi răspunsul atât în limba

română" cât și "în condițiile prevăzute la alin.

(2) în posturile care au atribuții privind relațiile cu publicul, vor

fi încadrate și persoane care cunosc limba maternă a

cetățenilor aparținând minorității respective ".

În consecință,

cunoașterea limbii maghiare de către angajații

administrației publice locale, este necesară numai în cazul în care

angajații au atribuții privind relațiile cu publicul.

Totodată,

prima instanță a avut în vedere și dispozițiile Legii nr. 33/1995

privind ratificarea Convenției – cadru pentru Protecția

Minorităților Naționale, încheiată la Strasbourg la 1 februarie 1995, în raport de care a apreciat că recurentul-reclamant nu

își poate justifica fapta prin impunerea condiției cunoașterii

limbii maghiare în vederea ocupării postului de director al Bibliotecii

Județene Covasna, întrucât prin aceasta

se aduce atingere unui drept

fundamental al cetățenilor din România, respectiv din orice stat din

Uniunea Europeană pentru a candida la concurs și pentru a putea ocupa

acel post.

Principiul

nediscriminării este înscris în toate tratatele și documentele internaționale

de protecție a drepturilor omului.

Acest

principiu presupune aplicarea unui tratament egal tuturor indivizilor care sunt

egali în drepturi.

Astfel,

este interzisă orice formă de discriminare, indiferent de criteriul

care stă la baza ei.

În

cauză nu se justifică obiectiv nici impunerea cunoașterii limbii

maghiare în condițiile O.G. nr. 137/2000 pentru că nu este

justificată obiectiv de un scop legitim în condițiile în care

directorul unei biblioteci județene, care nu are atribuții de

serviciu cu publicul, astfel cum rezultă în cuprinsul Legii nr. 334/2002

privind Legea bibliotecilor și O.G. nr. 2/2005 privind managementul instituțiilor

publice de cultură.

Susținerile

recurentului potrivit cărora în vederea înscrierii la examene nu s-ar fi

impus naționalitatea maghiară, nu au legătură cu obiectul

sesizării Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării în

care s-a reclamat faptul că s-a contestat condiția obligatorie a

cunoașterii limbii maghiare pentru înscrierea la concurs.

Sintetizând,

Înalta Curte reține că recurentul Consiliul Județean Covasna a

săvârșit fapte de discriminare prin impunerea condiției

obligatorii le cunoaștere a limbii maghiare în vederea ocupării

postului de director al Bibliotecii Județene "B.P." și în

consecință Hotărârea nr. 775 din 16 decembrie 2008 emisă de

către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării este

temeinică și legală, iar criticile ce vizează sentința

primei instanțe care a menținut-o sunt nefondate.

Pentru

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ.

și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, recursul va fi respins.

Respinge recursul declarat de Consiliul

Județean Covasna împotriva sentinței nr. 65/F din 30 martie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 3 februarie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-11-23
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5181/2010
2007 nu ar avea caracter discriminatoriu. Potrivit susținerilor reclamantului, hotărârea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării este nelegală și se impune a fi anulată pentru că reglementările europene aplicabile în materia mi
ÎCCJ 2015-11-25
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3773/2015
riminării, constatarea existenței unui comportament discriminatoriu raportat la art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, la adresa lui, cetățean român necunoscător a limbii maghiare, din partea directorului Bibliotecii județene Covasna B., p
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2971/2014
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea instanței de fond. Cadrul procesual Prin sentința nr. 58/F din 21 martie 2013, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și f
ÎCCJ 2015-01-23
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 200/2015
na al Arhivelor Naționale. De asemenea, a precizat că, de la sfârșitul anului 2008, la nivelul Biroului de Relații cu Publicul din cadrul Biroului Județean Covasna al Arhivelor Naționale, se regăsește un „ghid al petentului” - pliant, conți
ÎCCJ 2014-03-20
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1438/2014
prisma incidenței dispozițiilor art. 9 din O.G. nr. 137/2000. În concluzie, cum condiția de participare la concurs privind cunoștințe de limba maghiară nu corespunde exigenților art. 9 din O.G. nr. 137/2000, Înalta Curte constată că în mod
Sursă