ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3773/2015

Decizia nr. 3773/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Procedura în fața primei instanțe

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, anularea Hotărârii nr. 164 din 3 aprilie 2013 adoptată de pârât, iar pe fond, să constate existența unui comportament discriminatoriu raportat la art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 la adresa reclamantului, cetățean român, necunoscător al limbii maghiare, din partea Directorului Bibliotecii Județene Covasna B. prin întreținerea/editarea/finanțarea/promovarea unui blog al instituției redactat aproape în totalitate în limba maghiară și să îl sancționeze pe director pentru fapte de discriminare pe criterii etnice, potrivit art. 20 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000.

Hotărârea primei instanțe

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3574 din 18 noiembrie 2013 a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, ca nefondată.

Cererea de recurs

Împotriva sentinței civile nr. 3574 din 18 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs reclamantul A. solicitând casarea hotărârii și în rejudecare admiterea acțiunii, anularea hotărârii nr. 169 din 3 septembrie 2013 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, constatarea existenței unui comportament discriminatoriu raportat la art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, la adresa lui, cetățean român necunoscător a limbii maghiare, din partea directorului Bibliotecii județene Covasna B., prin întreținerea/editarea/finanțarea/promovarea unui blog al instituției redactat aproape în totalitate în limba maghiară și sancționarea directorului bibliotecii județene Covasna, B. pentru fapte de discriminare pe criterii etnice săvârșite împotriva lui potrivit art. 20 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000.

Susține în fapt demonstrarea tratamentului discriminatoriu câtă vreme conținutul blogului bibliotecii județene Covasna, instituție publică, este redactat numai în limba maghiară deși limba oficială de stat din România este limba română, iar pe acest blog sunt postate informații de interes public cu privire la activitatea instituției publice de cultură.

Aceste susțineri au fost încadrate de instanța de recurs prin încheierea de admitere în principiu din 27 octombrie 2015 în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ.

Examinând sentința în raport de motivul de casare invocat instanța de recurs reține următoarele:

Dispozițiile art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 republicată, au ca domeniu de aplicare deosebirea, excluderea, restricția sau preferința pe baza unuia din criteriile de discriminare enumerate de legiuitor în mod exemplificativ care are ca scop sau ca efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului și libertăților fundamentale sau drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.

În raport de acest temei juridic se impune așadar verificarea de către instanța de judecată în raport de elementele concrete ale cauzei, a tuturor condițiilor legale pentru constatarea existenței unei fapte de discriminare directe.

Discriminarea directă reprezintă tratarea unei persoane în baza oricărora dintre criteriile prohibitive, în manieră mai puțin favorabilă decât tratarea altei persoane într-o situație comparabilă ceea ce implică următoarele elemente constitutive ale faptei de discriminare: existența unui tratament diferențiat pentru situații analoage sau omiterea de a trata în mod diferit situații diferite necomparabile; existența unui criteriu de discriminare conform art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 republicată; tratamentul să aibă ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a unui drept recunoscut de lege.

În cauză nu sunt îndeplinite aceste condiții.

Reclamantul susține o încălcare a dreptului persoanei la accesul liber și neîngrădit la informațiile de interes public prin comportamentul discriminatoriu venit din partea directorului Bibliotecii Județene Covasna care a permis întreținerea, editarea, finanțarea și promovarea unui blog al instituției redactat aproape în totalitate în limba maghiară.

Accesul liber și neîngrădit al persoanei la informațiile de interes public este garantat tuturor cetățenilor prin dispozițiile art. 31 alin. (1) din Constituția României revizuită și art. 1 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, astfel că atât conținutul cât și întinderea acestui drept nu pot fi diferite în funcție de apartenența etnică a titularului dreptului.

Art. 5 din Legea nr. 544/2001 definește informațiile de interes public care se comunică precum și mijloacele procedurale de comunicare după cum urmează:

(1) Fiecare autoritate sau instituție publică are obligația să comunice din oficiu următoarele informații de interes public:

a) actele normative care reglementează organizarea și funcționarea autorității sau instituției publice;

b) structura organizatorică, atribuțiile departamentelor, programul de funcționare, programul de audiențe al autorității sau instituției publice;

c) numele și prenumele persoanelor din conducerea autorității sau a instituției publice și ale funcționarului responsabil cu difuzarea informațiilor publice;

d) coordonatele de contact ale autorității sau instituției publice, respectiv: denumirea, sediul, numerele de telefon, fax, adresa de e-mail și adresa paginii de Internet;

e) sursele financiare, bugetul și bilanțul contabil;

f) programele și strategiile proprii;

g) lista cuprinzând documentele de interes public;

h) lista cuprinzând categoriile de documente produse și/sau gestionate, potrivit legii;

i) modalitățile de contestare a deciziei autorității sau a instituției publice în situația în care persoana se consideră vătămată în privința dreptului de acces la informațiile de interes public solicitate.

(2) Autoritățile și instituțiile publice au obligația să publice și să actualizeze anual un buletin informativ care va cuprinde informațiile prevăzute la alin. (1).

(3) Autoritățile publice sunt obligate să dea din oficiu publicității un raport periodic de activitate, cel puțin anual, care va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a.

(4) Accesul la informațiile prevăzute la alin. (1) se realizează prin:

a) afișare la sediul autorității sau al instituției publice ori prin publicare în Monitorul Oficial al României sau în mijloacele de informare în masă, în publicații proprii, precum și în pagina de Internet proprie;

b) consultarea lor la sediul autorității sau al instituției publice, în spații special destinate acestui scop.

Rezultă din probele dosarului că reclamantul i s-a asigurat dreptul de a primii informații de interes public în limba oficială a statului inclusiv prin metoda internetului, fiind puse la dispoziție mai multe siteuri (cu traducere în limba română).

Prin urmare s

ituația redată în cauză nu a avut ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea folosinței sau exercitării în condiții de nelegalitate a unui drept recunoscut de lege câtă vreme accesul la informație de interes public ce viza instituția a fost asigurat prin mijloacele mai sus descrise.

Condiția criteriului circumstanțiat la situația particulară a persoanei care se consideră discriminată nu este de asemenea îndeplinită în speță, întrucât criteriul limbii deși prevăzut de art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 republicată printre criteriile de discriminare nu a constituit cauza actului sau faptului discriminatoriu reclamat și care în situația inexistenței sale nu ar fi determinat săvârșirea discriminării.

Sub aspect constitutiv, natura discriminării decurge tocmai din faptul că diferența de tratament este determinată hotărâtor de existența unui criteriu ca mobil determinant ceea ce presupune o relație de cauzalitate între tratamentul diferit imputat și criteriul invocat în situația persoanei care se consideră discriminată.

În speță, nu se poate stabili nicio legătură între asigurarea folosirii în condițiile legii a limbii materne în raporturile dintre cetățenii aparținând minorităților naționale și serviciile publice deconcentrate pe de o parte și accesul la informații de interes public asigurat în limba oficială a statului dar și prin traducerea în limba maternă prin mijloacele legale și accesul în limba maternă la un blog al instituției care nu conține informații de interes public.

Relevante în acest sens sunt și dispozițiile art. 10 din Carta Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale recunoscând libertatea de informare ca o componentă a libertății de exprimare, garantează numai libertatea de a primii sau comunica informații sau idei fără amestecul autorității publice dar nu cuprinde și dreptul de acces a informației, mai precis dreptul unei persoane de a i se comunica anumite informații și deci libertatea de informare trebuie înțeleasă ca libertatea de a comunica și difuza informații deja deținute.

Pentru toate aceste considerente Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este nefondat și în baza dispozițiilor art. 496 alin. (1) Noul C. proc. civ. raportat la art. 497 din același Cod va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 3574 din 18 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2015.