ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2284/2010

Asupra recursului civil de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu, Asociația de Proprietari nr. 138 a formulat, în contradictoriu cu intimații Casa de Asigurări de Sănătate Gorj și A.V.A.S. București, contestație împotriva executării silite, pornită în baza ridului executoriu reprezentat de Ordinul nr. 74 din 18 august 2008 emis de intimata A.V.A.S., solicitând instanței anularea tuturor formelor de executare îndeplinite de A.V.A.S., precum și suspendarea executării, în conformitate cu dispozițiile art. 403 alin. (1) C. proc. civ., până la soluționarea contestației. In motivarea contestației, s-a susținut că, în baza Ordinului nr. 74 din 18 august 2008 emis de A.V.A.S.

s-a blocat contul asociației, motivat de faptul că aceasta ar datora Casei de Asigurări de Sănătate Gorj suma de 1270,19 lei, fără a se face însă dovada debitului și fără a se indica perioada pentru care se datorează acest debit. Cu privire la cererea de suspendare provizorie a executării silite, s-a arătat că aceasta este justificată de prejudiciul creat asociației prin blocarea contului, măsură care o pune în imposibilitate de a efectua încasări și plăți față furnizorii de servicii. Prin întâmpinare, intimata A.V.A.S. a invocat excepțiile necompetenței materiale și teritoriale a Judecătoriei Târgu Jiu și prematurității cererii, precum și cerere de chemare în garanție a Casei de Asigurări de Sănătate Gorj, prin care a solicitat ca, în cazul în care A.V.A.S.

va cădea în pretenții, să fie obligată chemata în garanție la restituirea acestor sume, față de dispozițiile art. 3 din O.U.G. nr. 95/2003. Prin sentința civilă nr. 4573 din 22 iunie 2009, Judecătoria Târgu Jiu a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a contestației în favoarea Curții de Apel București. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut dispozițiile art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998, potrivit cărora cererile de orice natură privind drepturile și obligațiile în legătură cu activele statului, preluate de A.V.A.S., inclusiv cele formulate pentru angajarea răspunderii civile a persoanelor fizice și juridice, altele decât debitorii arătați la art. 38, sunt de competența curții de apel în a cărei rază teritorială se află sediul sau, după caz, domiciliul pârâtului.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Prin sentința civilă nr. 39 din 28 septembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins contestația. Instanța de apel a reținut în considerentele deciziei sale, cu privire la excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită că, suma menționată în titlul executoriu reprezintă o creanță preluată de A.V.A.S. de la CAS Gorj, prin Protocolul nr. 4 din 23 februarie 2004, conform dispozițiilor O.U.G. nr. 95/2003, în vederea încasării și virării la Fondul Unic de Asigurări Sociale de Sănătate. Fiind vorba de o creanță preluată de A.V.A.S., în cauză sunt incidente dispozițiile O.U.G.

nr. 51/1998, care în art. 13 alin. (5) prevede că termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a creanțelor constatate prin acre care constituie titlu executoriu sau care, după caz, au fost investite cu formulă executorie, este de 7 ani. Reținând că actele de executare silită au fost efectuate de intimata A.V.A.S. înlăuntrul acestui termen, instanța a reținut netemeinicia acestei excepții. Pe fond, instanța a reținut că, deși contestatoarea a susținut că nu are cunoștință despre creanță, nu a fost notificată de nici una dintre intimate cu privire la această creanță, că nu datorează nici o sumă de bani către CAS Gorj, aceasta nu a administrat nici o probă în dovedirea celor susținute, astfel cum prevăd dispozițiile art. 1169 C. civ.

In schimb, intimatele au depus la dosar acte care atestă existența creanței pentru care s-a început executarea silită și care reprezintă o restanță a contestatoarei privind contribuția de asigurări sociale, dobânzi și penalități, precum și dovezi privind notificarea contestatoarei de către CAS Gorj cu privire la această creanță. Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatoarea A.P. Târgu Jiu care, invocând dispozițiile art. 304 pct. 6, 7 și 9 C. proc. civ., formulează următoarele critici: Instanța a respins în mod nelegal excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, invocând incidența dispozițiilor art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998. Potrivit acestor dispoziții, termenul de prescripție este de 7 ani, însă intimații nu au făcut dovada când s-a născut dreptul de a cere executarea silită, instanța respingând excepția fără ca în dosar să existe acte care să conducă la concluzia reținută în considerente.

Pe fond, se susține că instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 399 alin. (3) C. proc. civ., întrucât nu s-a pronunțat cu privire la legalitatea titlului executoriu, în dosar neexistând nici un înscris din care să rezulte legalitatea creanței sau faptul că aceasta a fost adusă la cunoștința contestatoarei. Solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru completarea probatoriului atât cu privire la data nașterii dreptului de a cere executarea silită, cât și în ce privește legalitatea titlului executoriu. Analizând hotărârea atacată în limitele criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente: Cu privire la excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, se constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 13 alin. (5) din O.U.G.

nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, potrivit cărora: „Termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a creanțelor preluate de A.V.A.S., constatate prin acte care constituie titlu executoriu sau care, după caz, au fost investite cu formulă executorie, este de 7 ani. Acest termen nu se aplică creanțelor pentru care dreptul de a cere executarea silită a fost prescris". Din economia acestui text, cât și practica judiciară a acestei instanțe, Înalta Curte apreciază că termenul de 7 ani începe să curgă de la data când titlul executoriu a devenit scadent respectiv la data de 30 iunie 2003. Așa fiind, se constată că actele de executare au fost efectuate de intimata A.V.A.S.

înlăuntrul acestui termen, astfel că este nefondată critica vizând greșita respingere a excepției prescripției dreptului de a cere executarea silită. Pe fond, se constată că, prin Protocolul nr. 4 din 23 februarie 2004, A.V.A.S. a preluat de la CAS Gorj, conform O.U.G. nr. 95/2003, în vederea încasării și virării la Fondul National unic de asigurări sociale de sănătate, creanța contestatoarei în cuantum de 1270,19 lei. In conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr. 95/2003, „titlurile de creanță aferente creanțelor bugetare transferate constituie titluri executorii". Creanța a fost notificată contestatoarei de CAS Gorj la data de 23 ianuarie 2004. Așa fiind, toate susținerile din cadrul contestației, reiterate în recurs sunt afirmații, în sprijinul cărora recurenta nu a administrat nici o probă, nesocotind dispozițiile art. 1169 C. civ.

Față de cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de contestatoarea Asociația de Proprietari nr. 138 împotriva sentinței civile nr. 39 din 28 septembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 15 aprilie 2010.