ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2284/2010

Asupra recursului civil de față, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Târgu Jiu, Asociația de Proprietari nr. 138 a formulat, în

contradictoriu cu intimații Casa de Asigurări de Sănătate Gorj și A.V.A.S.

București, contestație împotriva executării silite, pornită în baza ridului

executoriu reprezentat de Ordinul nr. 74 din 18 august 2008 emis de intimata

A.V.A.S., solicitând instanței anularea tuturor formelor de executare

îndeplinite de A.V.A.S., precum și suspendarea executării, în conformitate cu

dispozițiile art. 403 alin. (1) C. proc. civ., până la soluționarea

contestației.

In motivarea contestației, s-a susținut

că, în baza Ordinului nr. 74 din 18 august 2008 emis de A.V.A.S. s-a blocat

contul asociației, motivat de faptul că aceasta ar datora Casei de Asigurări de

Sănătate Gorj suma de 1270,19 lei, fără a se face însă dovada debitului și fără

a se indica perioada pentru care se datorează acest debit.

Cu privire la cererea de suspendare

provizorie a executării silite, s-a arătat că aceasta este justificată de

prejudiciul creat asociației prin blocarea contului, măsură care o pune în

imposibilitate de a efectua încasări și plăți față furnizorii de servicii.

Prin întâmpinare, intimata A.V.A.S. a

invocat excepțiile necompetenței materiale și teritoriale a Judecătoriei Târgu

Jiu și prematurității cererii, precum și cerere de chemare în garanție a Casei

de Asigurări de Sănătate Gorj, prin care a solicitat ca, în cazul în care

A.V.A.S. va cădea în pretenții, să fie obligată chemata în garanție la

restituirea acestor sume, față de dispozițiile art. 3 din O.U.G. nr. 95/2003.

Prin sentința civilă nr. 4573 din 22

iunie 2009, Judecătoria Târgu Jiu a admis excepția necompetenței materiale a

acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a contestației în

favoarea Curții de Apel București.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut dispozițiile art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998, potrivit cărora

cererile de orice natură privind drepturile și obligațiile în legătură cu

activele statului, preluate de A.V.A.S., inclusiv cele formulate pentru

angajarea răspunderii civile a persoanelor fizice și juridice, altele decât

debitorii arătați la art. 38, sunt de competența curții de apel în a cărei rază

teritorială se află sediul sau, după caz, domiciliul pârâtului.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul

Curții de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de

familie.

Prin sentința civilă nr. 39 din 28

septembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, a respins contestația.

Instanța de apel a reținut în

considerentele deciziei sale, cu privire la excepția prescripției dreptului de

a cere executarea silită că, suma menționată în titlul executoriu reprezintă o

creanță preluată de A.V.A.S. de la CAS Gorj, prin Protocolul nr. 4 din 23

februarie 2004, conform dispozițiilor O.U.G. nr. 95/2003, în vederea încasării

și virării la Fondul Unic de Asigurări Sociale de Sănătate.

Fiind vorba de o creanță preluată de

A.V.A.S., în cauză sunt incidente dispozițiile O.U.G. nr. 51/1998, care în art.

13 alin. (5) prevede că termenul de prescripție a dreptului de a cere

executarea silită a creanțelor constatate prin acre care constituie titlu

executoriu sau care, după caz, au fost investite cu formulă executorie, este de

7 ani.

Reținând că actele de executare silită au

fost efectuate de intimata A.V.A.S. înlăuntrul acestui termen, instanța a

reținut netemeinicia acestei excepții.     Pe fond, instanța a reținut că, deși

contestatoarea a susținut că nu are cunoștință despre creanță, nu a fost

notificată de nici una dintre intimate cu privire la această creanță, că nu

datorează nici o sumă de bani către CAS Gorj, aceasta nu a administrat nici o

probă în dovedirea celor susținute, astfel cum prevăd dispozițiile art. 1169 C.

civ.

In schimb, intimatele au depus la dosar

acte care atestă existența creanței pentru care s-a început executarea silită

și care reprezintă o restanță a contestatoarei privind contribuția de asigurări

sociale, dobânzi și penalități, precum și dovezi privind notificarea

contestatoarei de către CAS Gorj cu privire la această creanță.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs contestatoarea A.P. Târgu Jiu care, invocând dispozițiile art. 304 pct.

6, 7 și 9 C. proc. civ., formulează următoarele critici:

Instanța a respins în mod nelegal

excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, invocând incidența

dispozițiilor art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998.

Potrivit acestor dispoziții, termenul de

prescripție este de 7 ani, însă intimații nu au făcut dovada când s-a născut

dreptul de a cere executarea silită, instanța respingând excepția fără ca în

dosar să existe acte care să conducă la concluzia reținută în considerente.

Pe fond, se susține că instanța de fond a

încălcat dispozițiile art. 399 alin. (3) C. proc. civ., întrucât nu s-a

pronunțat cu privire la legalitatea titlului executoriu, în dosar neexistând

nici un înscris din care să rezulte legalitatea creanței sau faptul că aceasta

a fost adusă la cunoștința contestatoarei.

Solicită admiterea recursului, casarea

sentinței recurate și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru completarea

probatoriului atât cu privire la data nașterii dreptului de a cere executarea

silită, cât și în ce privește legalitatea titlului executoriu.

Analizând hotărârea atacată în limitele

criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a

fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:

Cu privire la excepția prescripției

dreptului de a cere executarea silită, se constată că prima instanță a făcut o

corectă aplicare a prevederilor art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998

privind valorificarea unor active ale statului, potrivit cărora: „Termenul de

prescripție a dreptului de a cere executarea silită a creanțelor preluate de

A.V.A.S., constatate prin acte care constituie titlu executoriu sau care, după

caz, au fost investite cu formulă executorie, este de 7 ani. Acest termen nu se

aplică creanțelor pentru care dreptul de a cere executarea silită a fost

prescris".

Din economia acestui text, cât și

practica judiciară a acestei instanțe, Înalta Curte apreciază că termenul de 7

ani începe să curgă de la data când titlul executoriu a devenit scadent

respectiv la data de 30 iunie 2003.

Așa fiind, se constată că actele de

executare au fost efectuate de intimata A.V.A.S. înlăuntrul acestui termen,

astfel că este nefondată critica vizând greșita respingere a excepției

prescripției dreptului de a cere executarea silită.

Pe fond, se constată că, prin Protocolul

nr. 4 din 23 februarie 2004, A.V.A.S. a preluat de la CAS Gorj, conform O.U.G. nr.

95/2003, în vederea încasării și virării la Fondul National unic de asigurări

sociale de sănătate, creanța contestatoarei în cuantum de 1270,19 lei.

In conformitate cu dispozițiile art. 6

alin. (2) din O.U.G. nr. 95/2003, „titlurile de creanță aferente creanțelor bugetare

transferate constituie titluri executorii".

Creanța a fost notificată contestatoarei

de CAS Gorj la data de 23 ianuarie 2004.

Așa fiind, toate susținerile din cadrul

contestației, reiterate în recurs sunt afirmații, în sprijinul cărora recurenta

nu a administrat nici o probă, nesocotind dispozițiile art. 1169 C. civ.

Față de cele ce preced, în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de contestatoarea Asociația de Proprietari nr. 138 împotriva

sentinței civile nr. 39 din 28 septembrie 2009 a Curții de Apel București, secția

a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 15 aprilie 2010.