ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 978/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria

Târgu-Jiu cu nr. 1794/318/2007, reclamanta SC V.P. SRL a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Gorj, anularea

înștiințării de plată nr. 1958/566 din 23 ianuarie 2004 și restituirea sumei de

782,05 lei, actualizată cu indicele de inflație.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că prin actul contestat i s-a adus la cunoștință că ar datora suma de 782,05

lei, care ulterior a fost luată din contul său prin executare silită, deși

potrivit certificatului de atestare fiscală nr. 1614 din 6 martie 2003 nu are

nici un fel de debite.

Prin sentința nr. 1324 din 26 februarie

2007, Judecătoria Târgu-Jiu a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Gorj, secția comercială și de contencios administrativ,

reținând că potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., procesele și cererile

în materie comercială al căror obiect nu este evaluabil în bani se judecă în

primă instanță de către Tribunal.

Prin încheierea nr. 1987 din 21 mai 2007,

pronunțată în dosarul nr. 4045/95/2007, Tribunalul Gorj, secția comercială și

de contencios administrativ, a scos cauza de pe rol și a trimis-o spre

soluționare la Judecătoria Târgu-Jiu calificând-o drept contestație la

executare.

Prin sentința civilă nr. 6567 din 4

octombrie 2007 Judecătoria Târgu-Jiu a respins excepțiile necompetenței

materiale și teritoriale, neîndeplinirii procedurii prealabile, tardivității

contestației la executare și prescripției dreptului material la acțiune

invocate de A.V.A.S., introdusă în cauză în virtutea calității de cesionar al

creanței în temeiul O.G. nr. 95/2003, a admis în parte contestația la

executare, a constatat că petiționara a înregistrat un debit de 170 lei, a

dispus rectificarea titlului executoriu și a obligat intimatele la restituirea

sumei de 612 lei către petentă.

Această sentință a fost casată prin

decizia nr. 791 din 26 mai 2008 a Tribunalului Gorj, secția de contencios

administrativ și fiscal, care a reținut propria sa competență în soluționarea

cauzei în primă instanță, considerând că petenta a solicitat anularea unui act

administrativ care atrage aplicarea art. 2 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Prin sentința nr. 1493 din 25 iunie 2008,

aceeași instanță a constatat că la data de 21 mai 2007 apăruse un conflict

negativ de competență între Judecătoria Târgu-Jiu și Tribunalul Gorj și a

trimis cauza la Curtea de Apel Craiova în vederea soluționării acestuia conform

art. 21 și următoarele C. proc. civ.

Astfel investită, Curtea de Apel Craiova,

secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 39 CNC din 4

septembrie 2008 a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Târgu-Jiu.

În considerentele sentinței, curtea de

apel a reținut că înștiințarea de plată contestată de reclamantă nu este un act

administrativ-fiscal în sensul art. 41 C. proc. civ., ci o condiție de

legalitate prealabilă începerii executării silite, supusă controlului

judecătoresc pe calea contestației la executare, în condițiile reglementate de

art. 399-400 C. proc. civ.

Această sentință a fost atacată cu recurs,

conform art. 22 alin. (5) C. proc. civ., de către A.V.A.S., care a criticat-o

pentru nelegalitate în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă

a arătat că prin hotărârea dată instanța a încălcat normele imperative de

competență materială și teritorială instituite prin art. 44-45 din O.U.G. nr.

51/1998, în temeiul cărora competența judecării cauzei ar fi revenit Curții de

Apel București.

Examinând legalitatea sentinței

pronunțate în regulatorul de competență prin prisma criticilor formulate de

recurenta-pârâtă și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta

Curte constată că recursul nu este fondat.

Într-adevăr, potrivit art. 45 din O.U.G.

nr. 51/1991 privind valorificarea unor active ale statului, cererile de orice

natură privind drepturile și obligațiile în legătură cu activele statului

preluate de A.V.A.S., inclusiv cele formulate pentru angajarea răspunderii

civile a persoanelor fizice și juridice, altele decât debitorii prevăzuți de

art. 38, sunt de competența curții de apel în a cărei rază teritorială se află

sediul sau domiciliul pârâtului.

Prin cererea de chemare în judecată, a

fost însă contestată înștiințarea de plată nr. 1959/566 din 23 ianuarie 2004,

emisă de C.A.S. Gorj anterior încheierii protocolului nr. 4 din 23 februarie

2004, prin care A.V.A.S. a preluat creanțele bugetare restante la F.N.U.A.S.C.N.A.S.,

în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 95/2003.

Prin urmare, Curtea de Apel Craiova a

calificat corect cererea ca fiind o contestație la executare fiscală supusă

normelor generale instituite prin art. 399-400 C. proc. civ., competența de

soluționare a cauzei revenind instanței de executare de drept comun, la care

fac trimitere prevederile art. 172 alin. (4) C. proc. fisc.

Având în vedere considerentele expuse,

Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta A.V.A.S.

împotriva sentinței civile nr. 39/CNC din 4 septembrie 2008 a Curții de Apel

Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20

februarie 2009.