ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2768/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată 1.1. Obiect Prin cererea înregistrată la data de 11 ianuarie 2007, reclamantul G.D. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Primăria comunei Valea Stanciului și Primarul comunei Valea Stanciului, anularea dispoziției nr. 2745 din 11 decembrie 2006 emisă de pârâtul Primarul comunei Valea Stanciului și restituirea imobilului „grajd" deținut de pârâți, care există și poate fi restituit în natură. La 06 aprilie 2007, reclamantul a înțeles să-și precizeze cererea de chemare în judecată dedusă judecății. 1.1. In fapt In motivarea cererii de chemare în judecată, astfel cum reclamantul a înțeles să o precizeze, s-a învederat că obiectul litigiului dedus judecății îl constituie suprafața de 1100 mp situat pe raza comunei Valea Stanciului, cu vecinii: N - B.S.

, S - str. C.B., E - str. U. și V – V.E., a cărui restituire în natură o solicită, teren pe care se află amplasat grajdul pretins prin acțiunea introductivă de instanță. A învederat că terenul menționat este distinct de acela în suprafață de 1400 mp, indicat de pârâtă în dispoziția atacată, ca fiind restituit în temeiul Legii nr. 18/1991, cu scopul de a induce în eroare instan|a relativ la pretenția de restituire dedusă judecății. In acest sens a învederat că vecinii antecesorului său P.A. , numiții V.E., B.I. și P.V. au declarat că acesta deținea în anul 1952 un teren în suprafață de 2492 mp pe care erau construite o casă de locuit din cărămidă cu 6 camere, o altă casă din cărămidă cu 2 camere și un grajd construit tot din cărămidă, amplasat în partea de vest a restului proprietății antecesorului său.

Deși a fost propus spre validare de autoritățile locale (anexa 3) în urma cererii înregistrate sub nr. 102 din 15 septembrie 2005 și a fost validat de Comisia Județeană Dolj în vederea emiterii titlului de proprietate, nici până la data promovării prezentei acțiuni, măsura propusă de autoritatea menționată nu s-a concretizat în modalitatea prescrisă de lege. Întrucât grajdul în cauză este construit în mare parte pe fundație veche, prin refolosirea materialului de construcție existent, respectiv din cărămizi rezultate din demolarea parțială a vechiului grajd, situat pe amplasamentul de 1100 mp pretins în prezenta procedură, consideră întemeiată cererea dedusă judecății, sens în care a solicitat obligarea la restituirea bunurilor menționate.

1.3. În drept Cererea de chemare în judecată astfel cum a fost precizată, pe dispozițiile Legii nr. 10/2001. 2. Hotărârea primd instanțe Prin sentința nr. 419 din 4 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția civilă, a fost respinsă acțiunea reclamantului reținându-se că imobilul solicitat, proprietatea antecesorului reclamantului, P.A. , preluat de stat, a fost demolat și că în prezent pe teren există construcția unui grajd, care nu se identifică cu cel ce a aparținut fostului proprietar, bun ce a fost edificat pe vechea fundație. In aceste condiții s-a concluzionat că nu se poate dispune restituirea în natură a grajdului, sens în care au fost invocate dispozițiile art. 10 din Legea nr. 10/2001, reclamantul fiind îndreptățit doar la măsuri reparatorii prin echivalent.

Terenul aferent a constituit obiectul reconstituirii în baza legilor fondului funciar, fiind cuprins în titlul de proprietate eliberat reclamantului, motiv pentru care nu poate face obiectul legii speciale de care a înțeles să se prevaleze reclamantul. Această hotărâre a fost desființată prin decizia nr. 845 din 05 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, care a admis apelul reclamantului, cauza fiind trimisă spre re judecare la aceeași instanță de fond. In rejudecare, prin sentința nr. 264 din 3 octombrie 2008, Tribunalul Dolj, secția civilă, a respins acțiunea reclamantului formulată în contradictoriu cu pârâții Primăria comunei Valea Stanciului, Primarul comunei Valea Stanciului și SC A. SA Horezu Poenari.

Prima instanță a reținut, în esență, în raport și de precizarea de acțiune depusă la data de 14 martie 2008, prin care a indicat că solicită anularea parțială a actului administrativ atacat în prezenta procedură, respectiv a art. 1 al acesteia, referitor la refuzul de restituire a terenului și grajdului amplasat pe acesta, că în raport de probațiunea administrată în cauză, în mod corect prin dispoziția primarului s-au propus măsuri reparatorii prin echivalent, întrucât acesta nu mai exista în materialitatea sa, construcția existentă fiind diferită de aceea de la momentul preluării.

Cât privește suprafața de teren aferentă grajdului, de 1100 mp, s- a arătat că prin hotărârea nr. 1640/2004, Comisia Județeană Dolj de aplicare a legilor fondului funciar, a validat-o pe antecesoarea reclamantului, G.E., cu suprafața de 0,14 ha teren intravilan, pentru care i-a fost emis titlul de proprietate nr. 4152 din 26 ianuarie 2005, suprafață înscrisă în certificatul de moștenitor nr. 223/2005 emis în urma dezbaterii succesiunii acesteia. S-a mai reținut, de asemenea, că reclamantul alături de P.C.D. și P.S.I., în calitate de moștenitori ai defunctului P.A., au fost înscriși în anexa de validare întocmită în temeiul Legii nr. 247/2005 cu suprafața de 0,10 ha teren agricol, sens în care ar fi incidente dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 care exclud de la aplicare normele legii speciale raportului juridic dedus judecății.

S-a apreciat a fi irelevantă împrejurarea că menționata validare privește suprafața de 0,10 ha, iar reclamantul a solicitat în cauză 1100 mp, întrucât notificarea de care se prevalează partea este informă din punct de vedere al individualizării terenului solicitat, care ar putea conduce la concluzia că „grădina" pretinsă prin notificare este, în realitate, ca și categorie de folosință, un teren diferit de terenul pe care este amplasat grajdul. 3. Hotărârea instanței de apel Prin decizia nr. 23 din 27 ianuarie 2009, Curtea de Apel Craiova, s ecția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondat apelul reclamantului, reținând că în raport de concluziile raportului de expertiză din care rezultă că actuala construcție nu este aceeași cu vechea construcție, care a fost demolată până la nivelul fundației și are dimensiuni mult mai mari (47,50/8 m), reclamantul nu este îndreptățit decât la măsuri reparatorii prin echivalent.

Și în situația în care s-ar reține că imobilul inițial nu a fost demolat, ci doar s-au adăugat noi corpuri de zidărie, reclamantul nu este îndreptățit decât la măsuri reparatorii prin echivalent, sens în care s-au invocat dispozițiile art. 18 1 din Legea nr. 10/2001, întrucât suprafața adăugată pe orizontală (27,1/8 m) este mai mare decât suprafața inițială (20,4/8 m). 4. Recursul 4.1. Motive Reclamantul a declarat recurs împotriva susmenționatei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate, sens în care a învederat că hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât dispozițiile art. 18 1 din Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 247/2005 nu-și găsesc aplicabilitate în cauza dedusă judecății.

A precizat că pricinii îi sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, text a cărui ipoteză nu a fost avută în vedere de instanțe la soluționarea litigiului. Instanța de apel ar fi trebuit să analizeze dacă construcția în litigiu a fost edificat cu materiale provenite din demolarea zidurilor interioare ale grajdului autorilor săi și ale casei proprietatea bunicului său ori este o construcție nouă în accepțiunea Legii nr. 10/2001 cu modificările și completările ulterioare. Întrucât expertiza administrată în cauză conține numeroase contradicții, a considerat necesară efectuarea unei noi lucrări de specialitate pentru a lămuri pe deplin situația de fapt dedusă judecății.

4.2. Analiza făcuta de instanța de recurs Recursul este fondat pentru considerentele ce succed: Potrivit art. 314 C. proc. civ. „Înalta Curte de Casație și Justiție hotărăște asupra fondului pricinii, în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite". Prin urmare, soluționarea fondului pricinii în recursul dedus judecății la instanța supremă implică cu necesitate, în scopul aplicării corecte a legii, o stare de fapt precis determinată de instanța a cărei hotărâre a fost atacată pe calea recursului. Soluția legii pentru ipoteza dată corespunde și cu statutul acestei instanțe de a constitui eminamente o instanță de control a legalității și de îndrumare pe cale jurisprudențială a activității celorlalte instanțe din sistemul judiciar.

Prin urmare, ori de câte ori împrejurările de fapt nu au fost pe deplin lămurite cu consecința reținerii unei situații de fapt imprecis determinată, ori chiar în cazul necesității reaprecierii dovezilor administrate, intervenția instanței supreme ca instanță de recurs asupra fondului pricinii nu este posibilă, fiind necesară, în acord cu norma legală evocată, trimiterea cauzei la instanțele fondului pentru lămurirea tuturor aspectelor de fapt deduse judecății. In speță, rezumându-se în a reține exclusiv constatările expertizei tehnice administrate în cauză (expertiza D.M.) și dispozițiilor deciziei administrative atacate, căreia i-au acordat eficiență probatorie absolută, instanțele investite cu judecata pricinii au omis a verifica susținerile reclamantului, constant afirmate în cererile depuse la dosarul cauzei și nu au extins probațiunea în scopul lămuririi împrejurărilor de fapt ale cererii dedusă judecății.

In acest sens, constant reclamantul a susținut că imobilul preluat din proprietatea antecesorului său, P.A., în temeiul HCM. nr. 308/1953 se compunea, astfel cum rezultă și din adeverința nr. 1273 din 11 decembrie 1990 din casa de locuit din cărămidă, un grajd construit din cărămidă, anexe gospodărești construite din lemn, suprafața totală de 18,14 ha, din care teren arabil de 17,8 ha, păduri - 0,20 ha și curți, clădiri de 0,14 ha, bunuri situate în comuna Valea Standului, sat Horezu Poenari. Construcțiile și terenul pe care s-au aflat acestea, au fost preluate de Sfatul popular al comunei Horezu Poenari (adresa nr. 3232 din 22 iunie 1956 - fila 42 dosar fond) și a fost folosit ca sediu CAP. (fila 82 dosar fond), construcțiile fiind demolate de autoritățile statului ce l-au folosit după preluare, aspect ce nu a fost contestat în cauză.

Cert este, și expertiza tehnică administrată într-un prim ciclu procesual (filele 69-71) a relevat această împrejurare, că „grajdul proprietatea P.A.

a fost demolat până la nivelul superior al fundației". Expertul a mai constatat „că s-a păstrat fundația vechiului grajd" și că „pentru a se aduce la nivel s-au folosit cărămizi diferite", despre care expertul a afirmat că sunt „cărămizi procurate de la producătorii particulari". A mai relevat expertul că „actuala construcție - grajd nu este aceeași cu vechea construcție din registrul agricol", din care s-a păstrat (potrivit expertizei) exclusiv fundația și că are dimensiuni mai mari decât clădirea veche (47,50 x 8). Deși reclamantul a susținut constant că la edificarea grajdului în actuala configurație s-a refolosit vechiul material de construcție (inclusiv din casa cu 6 camere ce a fost de asemenea demolată), instanțele nu s-au preocupat să verifice acest aspect, limitându-se în a reține constatările expertizei astfel cum au fost expuse mai sus, omițând a verifica susținerile părții, credibile în contextul rezultat din ansamblul materialului probatoriu deja administrat în cauză.

Concluzia expertizei, în lipsa altor mijloace de dovadă, potrivit căreia cărămizile folosite la construcția actului grajd, au fost procurate de la producătorii particulari, întrucât nu au dimensiunile conform Stas-urilor și produselor similare executate în fabrici specializate, nu înseamnă că acestea nu puteau fi folosite din vechea clădire, inclusiv a casei, astfel cum greșit a reținut instanța fondului. Mai mult, deși prima instanță a reținut, în raport de constatarea expusă, că pricinii îi sunt incidente dispozițiile art. 18 lit. b) din Legea nr. 10/2001 (imobilul nu mai exista la data intrării în vigoare a prezentei legi), curtea de apel, fără a pune în discuție contradictorie a părților, a reținut a fi incidente cauzei dispozițiile art. 18 1 din Legea nr. 247/2005 de modificare și completare a Legii nr. 10/2001 (în prezent art. 19 din Legea nr. 10/2001 în actuala numerotare) - ce vizează o altă ipoteză legală decât aceea a normei aplicate de prima instanță.

Prin urmare, nelămurirea pe deplin a situației de fapt dedusă judecății, cu consecința reținerii unor temeiuri de drept deosebite de cele două instanțe, impune în temeiul art. 314 C. proc. civ., casarea deciziei curții de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare la această instanță în considerarea caracterului devolutiv al apelului avut de soluționat de instanța menționată și în scopul determinării normei juridice incidente raportului juridic litigios, ocazie cu care va fi avut în vedere și temeiul juridic indicat de parte ca fiind art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

In rejudecare, se va suplimenta probațiune prin completare sau refacerea lucrării de specialitate administrată în cauză prin care să se stabilească ce anume s-a păstrat din vechea construcție proprietatea bunicului reclamantului și dacă există proces-verbal de demolare al acesteia pentru modificările aduse construcției și dacă este posibil în funcție de cele constatate, să fi fost utilizate cărămizi din zidurile interioare ale construcției vechi și ale casei antecesorului reclamantului, având în vedere că din actele de preluare a bunurilor rezultă că ambele construcții erau construite din cărămidă, data edificării actualei construcții precum și stabilirea, alăturat obiectivului sus menționat, a datei ori perioadei aproximative, după caracteristicile cărămizilor din structura actuală a clădirii, a realizării acestora.

Se va verifica de asemenea și situația juridică actuală a terenului pretins în procedură, în suprafață de 1100 mp pe care se află construcția - grajd solicitat de asemenea în cauză și cu referire la care de asemenea probațiunea administrată nu este concludentă și nu permite stabilirea unei situații precis determinată și consecutiv a normei legale incidente.

Deși autoritatea administrativă prin dispoziția atacată și prima instanță, rețin că terenul nu face obiectul Legii nr. 10/2001 indicat ca temei al cererii dedusă judecății, întrucât reclamantul a beneficiat de măsuri reparatorii în temeiul legilor fondului funciar, fiind înscris în anexa de validare în baza Legii nr. 247/2005 cu suprafața de 0,10 ha, teren neagricol, reclamantul pretinde acest teren, indicat ca fiind altul decât cel reținut de instanță, pentru ca în apel să indice (potrivit consemnărilor din practicaua încheierii de dezbateri din 27 ianuarie 2009) că pentru terenul în litigiu a fost întocmit proces-verbal de punere în posesie, fără ca acest înscris și titlu de proprietate să fie depuse la dosar.

Față de cele ce preced, recursul dedus judecății va fi admis iar hotărârea curții de apel casată cu consecința trimiterii cauzei la aceeași instanță de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul G.D. împotriva deciziei nr. 23 din 27 ianuarie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2010.