ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 924/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 924/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Tribunalul Dolj,

secția civilă, prin sentința civilă nr. 264 din 3 octombrie 2008, a respins

contestația formulată de reclamantul G.D., împotriva dispoziției nr. 2745 din

11 decembrie 2006 a Primarului Valea Stanciului, în contradictoriu cu pârâții,

Primăria Valea Stanciului, Primarul comunei Valea Stanciului, S.A.A.H.P.,

reprezentat prin președinte U.I.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin notificarea,

formulată în baza Legii nr. 10/2001, G.E., mama reclamantului (decedată la 29

noiembrie 2002, în cursul procedurii administrative de soluționare a

notificării), a solicitat Primăriei Valea Stanciului, județul Dolj, acordarea

de măsuri reparatorii pentru o casă de cărămidă cu 8 camere, un grajd de

cărămidă cu 5 compartimente, 2 taurine, 2 ovine, un plug, o rariță, o batoză

porumb, un car, 20 de pomi și o grădină.

În cuprinsul

notificării, G.E. a arătat că înțelege să depună o hotărâre judecătorească de

punere în posesie pentru suprafața de intravilan din 1996, care nu s-a

concretizat nici până în prezent, nefăcându-se punerea în posesie și nefiind

eliberat titlul de proprietate pentru suprafața de 1500 mp.

Din certificatul

eliberat de Arhivele Statului, rezultă că imobilul construcție a fost preluat

în baza Decretului nr. 111/1951, instanța reținând astfel că se încadrează în

dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 19/2001 republicată.

Prin notificarea din

15 septembrie 2005, reclamantul G.D. a arătat că revine la notificarea din 13

august 2001 și o completează cu o nouă cerere de "punere în posesie"

pentru mai multe suprafețe de teren, printre care și terenul de 1100 mp. pe

care se află grajdul notificat, aflat în continuarea celor 1480 mp., pentru

care deține titlu de proprietate.

Prin dispoziția nr.

2745 din 11 decembrie 2006 a Primarului Comunei Valea Stanciului, s-a propus

acordarea de măsuri reparatorii, în echivalent, în condițiile titlului VII din

Legea nr. 247/2005, în favoarea autoarei reclamantului pentru imobilul

imposibil de restituit în natură, s-a luat act suprafața de teren intravilan

solicitată prin notificare, a fost validată conform legilor fondului funciar și

s-a respins solicitarea privind animalele și bunurile mobile, întrucât acestea

nu fac obiectul Legii nr. 10/2001.

În motivarea

dispoziției, s-a arătat că imobilul casă de locuit a fost demolat total și că

imobilul grajd a fost de asemenea demolat, actuala magazie de cereale pe care o

solicită persoana îndreptățită aflându-se în patrimoniul S.A.A.H.P., imobilul

fiind ipotecat prin contractul autentic din 27 noiembrie 1998, B.N.P. G.I.

În ceea ce privește grajdul

a cărui restituire în natură o solicită reclamantul prin contestația formulată,

instanța a reținut ca relevantă în cauză expertiza efectuată de expert D.M. în

primul ciclu procesual. Din această expertiză rezultă că grajdul proprietatea

lui P.A., autorul mamei reclamantului, a fost demolat până la nivelul superior

al fundației, construcția fiind alcătuită din cărămizi procurate de la

producător particular, astfel încât grajdul existent pe teren nu este același

cu vechea construcție menționată în registrul agricol la rolul autorului.

Expertiza

administrată în cauză este concludentă, expertul explicând în mod riguros și

judicios în cuprinsul raportului concluziile la care a ajuns și datele tehnice

pe care le-a avut în vedere, astfel încât nu poate fi primită susținerea

reclamantului referitoare la demolarea doar a zidurilor interioare și la

realizarea unei prelungiri a construcției.

Așa fiind, instanța a

constatat că în mod corect prin dispoziția Primarului s-a propus acordarea de

măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul grajd, dat fiind că acesta

nu mai există în materialitatea sa, construcția existentă fiind diferită de cea

care a fost preluată abuziv de la autorul P.A. și fiind incidente dispozițiile

art. 18 lit. b) din Legea nr. 10/2001 republicată.

În ceea ce privește

suprafața de teren aferentă grajdului de 1100 mp., solicitată prin precizarea

contestației formulată la 14 martie 2008, tribunalul a constatat neîntemeiată

susținerea reclamantului că prin dispoziția nr. 2745/2006 s-ar fi soluționat

simultan notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001 și cererea de

reconstituire făcută în baza Legii nr. 247/2005.

Prin hotărârea nr.

1640/2004, a Comisiei Județene Dolj, G.E. a fost validată cu suprafața de 0,14

ha teren intravilan, fiind emis apoi titlul de proprietate din 26 ianuarie

2005, pentru suprafața respectivă, suprafață ce face parte și din masa

succesorală a defunctei, menționată în certificatul de moștenitor.

La dosar s-a mai

depus, de asemenea, anexa de validare în baza Legii nr. 247/2005 prin care

reclamantul G.D. a fost validat, împreună cu numiții P.C.D. și P.S.I., în

calitate de moștenitori ai autorului P.A., cu suprafața de teren neagricol de

0,10 ha.

În consecință, în mod

corect prin dispoziția contestată s-a statuat, articolul 2 al acesteia că

suprafața de teren intravilan solicitată prin notificare, a fost validată

conform legilor fondului funciar, instanța reținând că această validare este

cea făcută pentru suprafața de 0,10 ha în baza Legii nr. 247/2005.

Este irelevantă împrejurarea

că validarea respectivă privește suprafața de 0,10 ha, iar reclamantul a

indicat în precizarea acțiunii suprafața de 1100 mp., întrucât notificarea,

este informă din punct de vedere al individualizării terenului solicitat.

Astfel, în

notificarea respectivă sunt menționați „20 de pomi și o grădină” alături de

construcțiile și bunurile mobile solicitate, fără a se preciza suprafața,

putând prezuma însă că „grădina”, este, ca și categorie de folosință, un teren

diferit de terenul pe care este amplasat grajdul.

De altfel, în

contestația introductivă, formulată la 11 ianuarie 2007, în termenul legal de

30 de zile, prevăzut de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, reclamantul a

arătat, în mod expres, că înțelege să conteste doar punctul din dispoziția

primarului referitor la imobilul grajd, pe care l-a solicitat în natură.

Curtea de Apel

Craiova, secția civilă, prin decizia civilă nr. 136 din 03 martie 2011, a admis

apelul declarat de reclamantul G.D., împotriva sentinței civile nr. 264 de la

03 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția civilă, în

contradictoriu cu pârâții Primăria Valea Stanciului, Primarul Comunei Valea

Stanciului, S.A.A.H.P.; a schimbat sentința în totalitate.

A admis în parte

acțiunea precizată.

A anulat în parte

dispoziția atacată nr. 2745 din 11 decembrie 2006 art. 2, în sensul că: a

dispus restituirea în natură a terenului intravilan solicitat prin notificare,

în suprafață de 954 mp cu dimensiunile și vecinătățile, stabilite în raport de

expertiză realizat în apel exp. ing. G.M.;

Au fost menținute

restul dispozițiilor actului atacat cu privire la constatarea dreptului la

măsuri reparatorii în echivalent în condițiile Titlului VII din Legea nr.

247/2005 pentru construcții: casă de locuit și grajd, imposibil de restituit în

natură, propuse în art. 1.

A menținut și restul

dispozițiilor actului atacat cuprinse în art. 3-5.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

Potrivit art. 315

alin. (1) C. proc. civ., hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de

drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt

obligatorii pentru judecătorii fondului.

Prin decizia de

casare s-au dat îndrumări clare și precise instanței de apel în vederea

lămuririi a două probleme de drept și anume:

Prima, stabilirea

dacă actualmente grajdul în litigiu reprezintă o construcție nouă în sensul

legii sau poate fi asimilat construcției inițiale reconfigurată în urma

modificării și în ce proporții,având în vedere administrarea de noi probatorii.

Cea de-a doua

problemă privește stabilirea situației juridice actuale a terenului în

suprafață de 1100 mp. Solicitat, reține expres Î.C.C.J. în considerente, de

către reclamant.

Ultimul aspect a

vizat nepunerea în discuție de către instanța de apel a dispozițiilor pe care

le-a reținut a fi incidente în cauză art. 18

1

(în prezent art. 19)

din Legea nr. 10/2001, raportat la faptul că prima instanță a reținut că

pricinii îi sunt incidente dispozițiile art. 18 din Legea nr. 10/2001.

Instanța de apel în

rejudecare a pus în discuția părților în considerarea si cu respectarea

principiilor oralității, contradictorialității și a dreptului la apărare,

temeiurile de drept incidente în speță, cu respectarea îndrumărilor deciziei de

casare.

S-a reținut că prin

cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat restituirea în natură a

grajdului construcție, ulterior precizându-și acțiunea în sensul solicitării

restituirii în natură și a terenului aferent acesteia, ce a format obiectul

dispoziției nr. 2745/2006 emisă de Primăria Valea Stanciului.

Critici referitoare

la teren au fost reluate în motivele de apel, unde reclamantul arată că a

solicitat acest teren conform și dispozițiilor Legii nr. 247/2005, precum și în

recurs, menționând că în mod nelegal i-a fost respinsă cererea de restituirea

în natură cu privire la teren.

În mod indubitabil,

îndrumările instanței de casare privesc atât grajdul construcție cât și

terenul, reținând Înalta Curte de Casație și Justiție că obiectul cauzei, în

mod corect, față de acțiunea precizată a reclamantului, îl formează atât

grajdul construcție cât și imobil, terenul aferent în suprafață de 1100 mp.

Cât privește prima

problemă de drept, stabilirea caracterului și naturii construcției grajd, dacă

aceasta poate fi considerată construcție nouă sau nu în sensul Legii nr.

10/2001 s-a reținut:

Potrivit art. 19

alin. (1) din Legea nr. 10/2001, care se referă numai la imobilul construcție

nu și terenuri, în situația imobilelor construcții care fac obiectul

notificării și cărora le-au fost adăugate pe orizontală și/sau verticală, în

raport cu forma inițială, noi corpuri a căror arie desfășurată însumează peste

100% din aria desfășurată inițial, foștilor proprietari li se acordă sau după

caz, propun măsuri reparatorii prin echivalent.

Ipoteza prevăzută la

art. 19 alin. (1) din lege, vizează acele construcții cărora, prin

transformările survenite, în raport cu forma inițială, le-au fost adăugate

corpuri de zidărie sau volume din alte materiale, ce reprezintă peste 100%

raportat la aria desfășurată existentă la data preluării.

Potrivit raportului

de expertiză în construcții efectuat în apel, întocmit de expert D.P., care

argumentează tehnic susținerile, acesta contrazice expertiza efectuată la fond

de expert D.F. și spre deosebire de expertiza efectuată la fond, care a

menționat că imobilul grajd a fost demolat, până la nivelul superior al

fundației, s-a concluzionat că din vechea construcție s-a păstrat corpul de

clădire amplasat spre drumul sătesc, cu dimensiunile 20,40 m x 8,00 m deci 163

mp. suprafață desfășurată.

Reiese potrivit

raportului de expertiză, că la clădirea veche s-a adăugat construcția nouă cu

un alt tip de fundație, o fundație nouă.

Anul edificării

construcției s-a constatat ca fiind anul 1970.

Nu s-a putut preciza

cu exactitate dacă materialele folosite la noua construcție provin din

demolarea parțială a construcției inițiale.

Astfel experta a

reținut că, întrucât la data efectuării expertizei nu a fost permis accesul în

interior pentru o clară edificare, atât cât a fost posibil a constatat că s-au

folosit cărămizi de dimensiuni diferite de trei tipuri: cărămizi pe care s-a

menținut tencuiala care ar putea proveni din demolarea zidurilor interioare ale

grajdului,, cărămizi curate care ar putea proveni din demolarea casei și

chirpici cu care au fost folosiți la calcanele clădirii (fronton

stânga-dreapta) și peste centura de jur-împrejur.

Prin urmare, nu a

rezultat cu certitudine încorporarea în noua clădire a materialelor din

construcția inițială și acest aspect este confirmat chiar si de către expertiza

efectuată la fond.

În prezent, suprafața

întregii construcții desfășurată este de 380 mp., aspect recunoscut chiar și de

către reclamantul apelant și în acest sens adresa și adeverința emise de către

A.F.P. și factura fiscală de executare silită, proces verbal de licitație din

12 decembrie 2008.

Lățimea inițială a

construcției s-a păstrat de 8 ml.

Prin urmare, clădirea

în prezent cu o suprafață de 380 mp. este formată din construcția inițială de

160 mp suprafață, (ce a rămas în urma demolării parțiale), la care s-a adăugat

pe orizontală construcția nouă în suprafață de 220 mp.

Așadar aria

desfășurată a construcției noi adăugate celei inițiale reprezintă peste 100%

din aria desfășurată a construcției inițiale.

În prezent s-a

schimbat destinația inițială a construcției din grajd în magazie.

Ținând seama de

faptul că imobilul are o altă destinație, construcția existentă are parțial

vechile fundații, restul fiind fundație nouă, a faptului că nu s-a demonstrat

încorporarea vechilor materiale sub aspectul rolului acestora în condițiile

art. 1169 C. civ., în noua construcție, raportat la aria desfășurată a

construcției noi care reprezintă peste 100% din aria desfășurată a construcției

inițiale, s-a apreciat, în conformitate cu art. 19 alin. (1), că imobilul

inițial grajd solicitat nu mai există, în sensul legii actualmente pe teren

existând o nouă construcție, așa încât reclamantul este îndreptățit la măsuri

reparatorii prin echivalent în privința acestuia.

După cum s-a

observat, așa cum reiese din raportul de expertiză în construcții efectuat în

apel și adresa, pentru această construcție edificată nu există autorizație de

construcție așa încât prin interpretarea per a contrario a dispozițiilor art.

10 alin. (2) și (3) din Legea nr. 10/2001, terenul în litigiu de 954 mp. va fi

restituit în natură.

Așadar, s-a restituit

în natură terenul, iar pentru construcția grajd reclamantul este îndreptățit la

măsuri reparatorii în echivalent. Nu i se dă reclamantului construcția nouă, ea

se află pe teren dar aceasta nu este restituită reclamantului pentru

considerentele expuse.

Împrejurarea că pe

teren există construcția nouă neautorizată, a reprezentat un impediment de fapt

și de drept la restituirea terenului, situația viitoare a acestei construcții

urmând să fie rezolvată în cadrul procesual oferit de dreptul comun în

contradictoriu cu actualul deținător, persoana fizica D.M., ce a adjudecat

această magazie aparținând S.A.A.H.P., în urma licitației din data de 12

decembrie 2008, organizat de A.F.P. pentru recuperarea obligațiilor fiscale

restante.

Terenul este

restituibil în natură, întrucât reclamantul a făcut dovada proprietății cu

privire la terenul aferent magaziei în litigiu.

Este indiscutabil că

terenul pe care a existat fostul grajd proprietatea autorilor, actualmente

transformat în magazie, a fost proprietatea autorilor reclamantului, pe acest

teren având edificat grajdul și casa, și terenul aferent magaziei nu i-a fost

restituit în temeiul Legii nr. 10/2001, lege care are un caracter de complinire

raportat la dispozițiile Legii nr. 18/1991.

Potrivit contractului

de vânzare cumpărare din 5 iunie 1909 terenul intravilan a fost în suprafață de

2325 mp.

Din această

suprafață, prin titlul de proprietate s-a reconstituit autorilor, conform

hotărâri judecătorești suprafața de 1400 mp. Această suprafață a fost

reconstituită mamei reclamantului ca moștenitoare de pe urma autorului

acesteia, altă suprafață de teren (963) fiind reconstituită în nume propriu,

neavând legătură cu terenul în litigiu, acesteia din urmă.

Lămuritoare în speță

este expertiza efectuată în cadrul procesului având ca obiect Legea nr. 29/1990

și din care reiese terenul în litigiu.

Astfel, potrivit

acelei expertize amplasamentul I prevede terenul cu magazia, și acesta avea o

suprafață reținută de expertiză prin măsurători de 2492 mp. și nu de 1400 mp.

cât i s-a reconstituit dreptul de proprietate.

Dar, întrucât, o

parte de teren 990 mp. era ocupat de S.A.A.H.P., autoarei reclamantului i s-a

reconstituit doar 1400 mp.

A reținut expertiza

că, în această situație, din amplasamentul I în suprafață totală de 2492 mp. ce

a aparținut tatălui reclamantei anterior colectivizării, rămâne în patrimoniul

S.A.A.H.P. suprafața de 990 mp. ce reprezintă curte și terenul pe care este

amplasată magazia de cereale construită de fostul C.A.P.

De asemenea, potrivit

procesului verbal de punere în posesie din 13 septembrie 1996, s-a menționat că

autoarea reclamantei a fost pusă în posesie cu suprafața de 1400 mp., cu

mențiunea că rămâne S.A.A.H.P. suprafața de 990 mp. cu magazia de cereale.

Prin urmare, dreptul

de proprietate al autoarei reclamantului a fost dovedit pentru o suprafață cu

mult mai mare de 1400 mp,si se reține că acesteia i-a fost reconstituit dreptul

pentru 1400 mp., rămânând prin urmare o diferență de teren nerestituit în

natură de 954 mp., conform raportului de expertiză efectuat în apel de expert

G.M., raport care menționează că suprafața de 1400 mp. din titlul de

proprietate și cea de 954 mp. solicitată de reclamant nu se suprapun neexistând

nici identitate între acestea.

În privința situației

terenului de care a fost deposedată autoarea reclamantului, acesta, potrivit

probelor administrate în cauză, a figurat în patrimoniul intimatei S.A.A.H.P.,

parte în cauză, potrivit contractului de ipotecă din 1998 încheiat de

S.A.A.H.P., în care această unitate figura în patrimoniu în registrul agricol

cu magazia, în acest sens: procesul verbal de punere în posesie din 13

septembrie 1996, raportul de expertiză, procesul verbal de licitație și

adjudecare, care atestă scoaterea la licitație a magaziei pentru achitarea de

către S.A.A.H.P. a obligației fiscale restante.

În cauză s-a

constatat că nu există vreun impediment relativ la restituirea în natură a

terenului raportat la cele expuse.

S-a reținut că Legea

nr. 10/2001, are caracter de complinire în raport cu celelalte acte normative

cu caracter reparatoriu din domeniul imobiliar inclusiv în materia fondului

funciar, în sensul că domeniul său de reglementare acoperă și acele terenuri

situate în intravilanul localităților care până la intrarea în vigoare a

acestei legi, respectiv 14 februarie 2001, nu au fost restituite integral

persoanelor îndreptățite.

Prin urmare pentru

asemenea cazuri bine definite, Legea nr. 10/2001 are caracter de complinire a

prevederilor celorlalte legi.

Împotriva deciziei

civile mai sus menționată au declarat recurs, reclamantul G.D. și pârâtul

Primarul comunei Valea Stanciului și Primăria Valea Stanciului.

I. Reclamantul

critică decizia atacată ca fiind nelegală, invocând dispozițiile pct. 9 din

art. 304 C. proc. civ.

- Instanța de apel a

greșit atunci când a reținut că aceeași magazie nu poate fi restituită în

natură,

- Magazia în litigiu este

edificată prin conservarea în totalitate a unui întreg corp amplasat spre

drumul sătesc.

- Instanța trebuia să

țină seama de faptul că imobilul-magazie a fost înstrăinată în timpul

procesului.

II. Primarul comunei

Valea Stanciului, critică decizia atacată ca fiind nelegală, invocând

dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ., deoarece: terenul pentru care

instanța de apel a dispus restituirea în natură nu poate face obiectul Legii

nr. 10/2001, deoarece petenta G.E., reprezentantă de fiul său G.D., a depus o

hotărâre judecătorească de punere în posesie pentru suprafața de intravilan din

1996.

Cu privire la

recursul declarat de reclamantul G.D. și de pârâții Primăria Comunei Valea

Stanciului și Primarul Comunei Valea Stanciului, se rețin următoarele:

Prin notificare,

G.E., mama reclamantului (decedată la 29 noiembrie 2002) în cursul procedurii

administrative de soluționare a notificării, a solicitat Primăriei comunei

Valea Stanciului, județul Dolj, acordarea de măsuri reparatorii pentru o casă

de cărămidă cu 8 camere, un grajd de cărămidă cu 5 compartimente.

În cuprinsul

notificării, G.E. a arătat că înțelege să depună o hotărâre judecătorească de

punere în posesie pentru suprafața de intravilan din 1996 care nu s-a

concretizat, în sensul că nu s-a făcut punerea în posesie și nefiind eliberat

titlu de proprietate pentru suprafața de 1.500 m.p.

Prin notificarea din

15 septembrie 2005 reclamantul G.D. a precizat că revine la notificarea din 13

august 2001 și o completează cu o nouă cerere de „punere în posesie” pentru mai

multe suprafețe de teren printre care și terenul de 11.000 mp. pe care se află

grajdul notificat, aflat în continuarea celor 1.480 mp. pentru care deține

titlu de proprietate.

Prin dispoziția nr.

2745 din 11 decembrie 2006 a Primarului comunei Valea Stanciului s-a propus

acordarea de măsuri reparatorii, în echivalent, în condițiile Titlului VII din

Legea nr. 247/2005 în favoarea autoarei reclamantului pentru imobilul imposibil

de restituit în natură.

În motivarea

dispoziției, se arată că imobilul casă de locuit a fost demolat, iar imobilul

grajd a fost de asemenea demolat, iar magazia de cereale solicitată se află în

patrimoniul S.A.A.H.P.

Din concluziile

raportului de expertiză efectuat în cauză, se reține că imobilul de pe teren nu

este același cu grajdul precizat în adeverința emisă de Primăria comunei Valea

Stanciului, acesta având dimensiuni mai mari (47,50 m x 8,0 m), dar s-au

păstrat o parte din fundațiile grajdului vechi la care s-a adăugat beton,

aducându-le la grosimea fundației construcției noi.

Prin urmare, se

constată că actuala construcție nu este aceeași cu cea care a aparținut

autorului reclamantului, ci este vorba despre o construcție nouă, împrejurare

în care sunt incidente dispozițiile art. 10 din Legea nr. 10/2001, în sensul că

pentru această construcție persoanei îndreptățite i se cuvin numai măsuri

reparatorii în natură a imobilului în litigiu.

După cum rezultă din

raportul de expertiză efectuat în faza de apel, pentru construcția edificată nu

există autorizație de construcție așa încât, prin interpretarea per a contario

dispozițiilor art. 10 alin. (2), (3) din Legea nr. 10/2001, terenul în litigiu

de 954 mp. poate fi restituit în natură.

Cât privește terenul

aferent construcției menționate acesta a făcut obiectul legilor de fond

funciar, fapt necontestat de către reclamant și confirmat de titlurile de

proprietate depuse la dosar.

Pentru toate

considerentele menționate mai sus, se va respinge ca nefondat recursul declarat

de reclamantul G.D. împotriva deciziei nr. 136 din 03 martie 2011 a Curții de

Apel Craiova.

Se va admite recursul

declarat de pârâții: Primăria Comunei Valea Stanciului și Primarul Comunei

Valea Stanciului împotriva aceleiași decizii.

Se va modifica în

parte decizia, în sensul că se va dispune restituirea în natură către reclamant

a terenului identificat în schița de plan anexă la raportul de expertiză

efectuat de expert G.M.

Se va constata

dreptul la măsuri reparatorii în echivalent în condițiile Titlului VII din

Legea nr. 247/2005 pentru terenul nerestituit în natură.

Se vor menține

celelalte dispoziții ale deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamantul G.D. împotriva deciziei nr. 136 din

03 martie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu

minori și de familie.

Admite recursul

declarat de pârâții Primăria Comunei Valea Stanciului și Primarul Comunei Valea

Stanciului împotriva aceleiași decizii.

Modifică în parte

decizia, în sensul că dispune restituirea în natură către reclamant a terenului

identificat în schița de plan anexă la raportul de expertiză efectuat de expert

G.M.

Constată dreptul la

măsuri reparatorii în echivalent în condițiile Titlului VII din Legea nr.

247/2005 pentru terenul nerestituit în natură.

Menține celelalte

dispoziții ale deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 februarie 2012.