ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 924/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Tribunalul Dolj, secția civilă, prin sentința civilă nr. 264 din 3 octombrie 2008, a respins contestația formulată de reclamantul G.D., împotriva dispoziției nr. 2745 din 11 decembrie 2006 a Primarului Valea Stanciului, în contradictoriu cu pârâții, Primăria Valea Stanciului, Primarul comunei Valea Stanciului, S.A.A.H.P., reprezentat prin președinte U.I. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Prin notificarea, formulată în baza Legii nr. 10/2001, G.E., mama reclamantului (decedată la 29 noiembrie 2002, în cursul procedurii administrative de soluționare a notificării), a solicitat Primăriei Valea Stanciului, județul Dolj, acordarea de măsuri reparatorii pentru o casă de cărămidă cu 8 camere, un grajd de cărămidă cu 5 compartimente, 2 taurine, 2 ovine, un plug, o rariță, o batoză porumb, un car, 20 de pomi și o grădină.

În cuprinsul notificării, G.E. a arătat că înțelege să depună o hotărâre judecătorească de punere în posesie pentru suprafața de intravilan din 1996, care nu s-a concretizat nici până în prezent, nefăcându-se punerea în posesie și nefiind eliberat titlul de proprietate pentru suprafața de 1500 mp. Din certificatul eliberat de Arhivele Statului, rezultă că imobilul construcție a fost preluat în baza Decretului nr. 111/1951, instanța reținând astfel că se încadrează în dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 19/2001 republicată. Prin notificarea din 15 septembrie 2005, reclamantul G.D. a arătat că revine la notificarea din 13 august 2001 și o completează cu o nouă cerere de "punere în posesie" pentru mai multe suprafețe de teren, printre care și terenul de 1100 mp.

pe care se află grajdul notificat, aflat în continuarea celor 1480 mp., pentru care deține titlu de proprietate. Prin dispoziția nr. 2745 din 11 decembrie 2006 a Primarului Comunei Valea Stanciului, s-a propus acordarea de măsuri reparatorii, în echivalent, în condițiile titlului VII din Legea nr. 247/2005, în favoarea autoarei reclamantului pentru imobilul imposibil de restituit în natură, s-a luat act suprafața de teren intravilan solicitată prin notificare, a fost validată conform legilor fondului funciar și s-a respins solicitarea privind animalele și bunurile mobile, întrucât acestea nu fac obiectul Legii nr. 10/2001. În motivarea dispoziției, s-a arătat că imobilul casă de locuit a fost demolat total și că imobilul grajd a fost de asemenea demolat, actuala magazie de cereale pe care o solicită persoana îndreptățită aflându-se în patrimoniul S.A.A.H.P., imobilul fiind ipotecat prin contractul autentic din 27 noiembrie 1998, B.N.P.

G.I. În ceea ce privește grajdul a cărui restituire în natură o solicită reclamantul prin contestația formulată, instanța a reținut ca relevantă în cauză expertiza efectuată de expert D.M. în primul ciclu procesual. Din această expertiză rezultă că grajdul proprietatea lui P.A., autorul mamei reclamantului, a fost demolat până la nivelul superior al fundației, construcția fiind alcătuită din cărămizi procurate de la producător particular, astfel încât grajdul existent pe teren nu este același cu vechea construcție menționată în registrul agricol la rolul autorului. Expertiza administrată în cauză este concludentă, expertul explicând în mod riguros și judicios în cuprinsul raportului concluziile la care a ajuns și datele tehnice pe care le-a avut în vedere, astfel încât nu poate fi primită susținerea reclamantului referitoare la demolarea doar a zidurilor interioare și la realizarea unei prelungiri a construcției.

Așa fiind, instanța a constatat că în mod corect prin dispoziția Primarului s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul grajd, dat fiind că acesta nu mai există în materialitatea sa, construcția existentă fiind diferită de cea care a fost preluată abuziv de la autorul P.A. și fiind incidente dispozițiile art. 18 lit. b) din Legea nr. 10/2001 republicată. În ceea ce privește suprafața de teren aferentă grajdului de 1100 mp., solicitată prin precizarea contestației formulată la 14 martie 2008, tribunalul a constatat neîntemeiată susținerea reclamantului că prin dispoziția nr. 2745/2006 s-ar fi soluționat simultan notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001 și cererea de reconstituire făcută în baza Legii nr. 247/2005.

Prin hotărârea nr. 1640/2004, a Comisiei Județene Dolj, G.E. a fost validată cu suprafața de 0,14 ha teren intravilan, fiind emis apoi titlul de proprietate din 26 ianuarie 2005, pentru suprafața respectivă, suprafață ce face parte și din masa succesorală a defunctei, menționată în certificatul de moștenitor. La dosar s-a mai depus, de asemenea, anexa de validare în baza Legii nr. 247/2005 prin care reclamantul G.D. a fost validat, împreună cu numiții P.C.D. și P.S.I., în calitate de moștenitori ai autorului P.A., cu suprafața de teren neagricol de 0,10 ha. În consecință, în mod corect prin dispoziția contestată s-a statuat, articolul 2 al acesteia că suprafața de teren intravilan solicitată prin notificare, a fost validată conform legilor fondului funciar, instanța reținând că această validare este cea făcută pentru suprafața de 0,10 ha în baza Legii nr. 247/2005.

Este irelevantă împrejurarea că validarea respectivă privește suprafața de 0,10 ha, iar reclamantul a indicat în precizarea acțiunii suprafața de 1100 mp., întrucât notificarea, este informă din punct de vedere al individualizării terenului solicitat. Astfel, în notificarea respectivă sunt menționați „20 de pomi și o grădină” alături de construcțiile și bunurile mobile solicitate, fără a se preciza suprafața, putând prezuma însă că „grădina”, este, ca și categorie de folosință, un teren diferit de terenul pe care este amplasat grajdul. De altfel, în contestația introductivă, formulată la 11 ianuarie 2007, în termenul legal de 30 de zile, prevăzut de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, reclamantul a arătat, în mod expres, că înțelege să conteste doar punctul din dispoziția primarului referitor la imobilul grajd, pe care l-a solicitat în natură.

Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia civilă nr. 136 din 03 martie 2011, a admis apelul declarat de reclamantul G.D., împotriva sentinței civile nr. 264 de la 03 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția civilă, în contradictoriu cu pârâții Primăria Valea Stanciului, Primarul Comunei Valea Stanciului, S.A.A.H.P.; a schimbat sentința în totalitate. A admis în parte acțiunea precizată. A anulat în parte dispoziția atacată nr. 2745 din 11 decembrie 2006 art. 2, în sensul că: a dispus restituirea în natură a terenului intravilan solicitat prin notificare, în suprafață de 954 mp cu dimensiunile și vecinătățile, stabilite în raport de expertiză realizat în apel exp. ing.

G.M.; Au fost menținute restul dispozițiilor actului atacat cu privire la constatarea dreptului la măsuri reparatorii în echivalent în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru construcții: casă de locuit și grajd, imposibil de restituit în natură, propuse în art. 1. A menținut și restul dispozițiilor actului atacat cuprinse în art. 3-5. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Potrivit art. 315 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.

Prin decizia de casare s-au dat îndrumări clare și precise instanței de apel în vederea lămuririi a două probleme de drept și anume: Prima, stabilirea dacă actualmente grajdul în litigiu reprezintă o construcție nouă în sensul legii sau poate fi asimilat construcției inițiale reconfigurată în urma modificării și în ce proporții,având în vedere administrarea de noi probatorii. Cea de-a doua problemă privește stabilirea situației juridice actuale a terenului în suprafață de 1100 mp. Solicitat, reține expres Î.C.C.J. în considerente, de către reclamant. Ultimul aspect a vizat nepunerea în discuție de către instanța de apel a dispozițiilor pe care le-a reținut a fi incidente în cauză art. 18 1 (în prezent art. 19) din Legea nr. 10/2001, raportat la faptul că prima instanță a reținut că pricinii îi sunt incidente dispozițiile art. 18 din Legea nr. 10/2001.

Instanța de apel în rejudecare a pus în discuția părților în considerarea si cu respectarea principiilor oralității, contradictorialității și a dreptului la apărare, temeiurile de drept incidente în speță, cu respectarea îndrumărilor deciziei de casare. S-a reținut că prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat restituirea în natură a grajdului construcție, ulterior precizându-și acțiunea în sensul solicitării restituirii în natură și a terenului aferent acesteia, ce a format obiectul dispoziției nr. 2745/2006 emisă de Primăria Valea Stanciului. Critici referitoare la teren au fost reluate în motivele de apel, unde reclamantul arată că a solicitat acest teren conform și dispozițiilor Legii nr. 247/2005, precum și în recurs, menționând că în mod nelegal i-a fost respinsă cererea de restituirea în natură cu privire la teren.

În mod indubitabil, îndrumările instanței de casare privesc atât grajdul construcție cât și terenul, reținând Înalta Curte de Casație și Justiție că obiectul cauzei, în mod corect, față de acțiunea precizată a reclamantului, îl formează atât grajdul construcție cât și imobil, terenul aferent în suprafață de 1100 mp. Cât privește prima problemă de drept, stabilirea caracterului și naturii construcției grajd, dacă aceasta poate fi considerată construcție nouă sau nu în sensul Legii nr. 10/2001 s-a reținut: Potrivit art. 19 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, care se referă numai la imobilul construcție nu și terenuri, în situația imobilelor construcții care fac obiectul notificării și cărora le-au fost adăugate pe orizontală și/sau verticală, în raport cu forma inițială, noi corpuri a căror arie desfășurată însumează peste 100% din aria desfășurată inițial, foștilor proprietari li se acordă sau după caz, propun măsuri reparatorii prin echivalent.

Ipoteza prevăzută la art. 19 alin. (1) din lege, vizează acele construcții cărora, prin transformările survenite, în raport cu forma inițială, le-au fost adăugate corpuri de zidărie sau volume din alte materiale, ce reprezintă peste 100% raportat la aria desfășurată existentă la data preluării. Potrivit raportului de expertiză în construcții efectuat în apel, întocmit de expert D.P., care argumentează tehnic susținerile, acesta contrazice expertiza efectuată la fond de expert D.F. și spre deosebire de expertiza efectuată la fond, care a menționat că imobilul grajd a fost demolat, până la nivelul superior al fundației, s-a concluzionat că din vechea construcție s-a păstrat corpul de clădire amplasat spre drumul sătesc, cu dimensiunile 20,40 m x 8,00 m deci 163 mp.

suprafață desfășurată. Reiese potrivit raportului de expertiză, că la clădirea veche s-a adăugat construcția nouă cu un alt tip de fundație, o fundație nouă. Anul edificării construcției s-a constatat ca fiind anul 1970. Nu s-a putut preciza cu exactitate dacă materialele folosite la noua construcție provin din demolarea parțială a construcției inițiale. Astfel experta a reținut că, întrucât la data efectuării expertizei nu a fost permis accesul în interior pentru o clară edificare, atât cât a fost posibil a constatat că s-au folosit cărămizi de dimensiuni diferite de trei tipuri: cărămizi pe care s-a menținut tencuiala care ar putea proveni din demolarea zidurilor interioare ale grajdului,, cărămizi curate care ar putea proveni din demolarea casei și chirpici cu care au fost folosiți la calcanele clădirii (fronton stânga-dreapta) și peste centura de jur-împrejur.

Prin urmare, nu a rezultat cu certitudine încorporarea în noua clădire a materialelor din construcția inițială și acest aspect este confirmat chiar si de către expertiza efectuată la fond. În prezent, suprafața întregii construcții desfășurată este de 380 mp., aspect recunoscut chiar și de către reclamantul apelant și în acest sens adresa și adeverința emise de către A.F.P. și factura fiscală de executare silită, proces verbal de licitație din 12 decembrie 2008. Lățimea inițială a construcției s-a păstrat de 8 ml. Prin urmare, clădirea în prezent cu o suprafață de 380 mp. este formată din construcția inițială de 160 mp suprafață, (ce a rămas în urma demolării parțiale), la care s-a adăugat pe orizontală construcția nouă în suprafață de 220 mp.

Așadar aria desfășurată a construcției noi adăugate celei inițiale reprezintă peste 100% din aria desfășurată a construcției inițiale. În prezent s-a schimbat destinația inițială a construcției din grajd în magazie. Ținând seama de faptul că imobilul are o altă destinație, construcția existentă are parțial vechile fundații, restul fiind fundație nouă, a faptului că nu s-a demonstrat încorporarea vechilor materiale sub aspectul rolului acestora în condițiile art. 1169 C. civ., în noua construcție, raportat la aria desfășurată a construcției noi care reprezintă peste 100% din aria desfășurată a construcției inițiale, s-a apreciat, în conformitate cu art. 19 alin. (1), că imobilul inițial grajd solicitat nu mai există, în sensul legii actualmente pe teren existând o nouă construcție, așa încât reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent în privința acestuia.

După cum s-a observat, așa cum reiese din raportul de expertiză în construcții efectuat în apel și adresa, pentru această construcție edificată nu există autorizație de construcție așa încât prin interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 10 alin. (2) și (3) din Legea nr. 10/2001, terenul în litigiu de 954 mp. va fi restituit în natură. Așadar, s-a restituit în natură terenul, iar pentru construcția grajd reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii în echivalent. Nu i se dă reclamantului construcția nouă, ea se află pe teren dar aceasta nu este restituită reclamantului pentru considerentele expuse.

Împrejurarea că pe teren există construcția nouă neautorizată, a reprezentat un impediment de fapt și de drept la restituirea terenului, situația viitoare a acestei construcții urmând să fie rezolvată în cadrul procesual oferit de dreptul comun în contradictoriu cu actualul deținător, persoana fizica D.M., ce a adjudecat această magazie aparținând S.A.A.H.P., în urma licitației din data de 12 decembrie 2008, organizat de A.F.P. pentru recuperarea obligațiilor fiscale restante. Terenul este restituibil în natură, întrucât reclamantul a făcut dovada proprietății cu privire la terenul aferent magaziei în litigiu.

Este indiscutabil că terenul pe care a existat fostul grajd proprietatea autorilor, actualmente transformat în magazie, a fost proprietatea autorilor reclamantului, pe acest teren având edificat grajdul și casa, și terenul aferent magaziei nu i-a fost restituit în temeiul Legii nr. 10/2001, lege care are un caracter de complinire raportat la dispozițiile Legii nr. 18/1991. Potrivit contractului de vânzare cumpărare din 5 iunie 1909 terenul intravilan a fost în suprafață de 2325 mp. Din această suprafață, prin titlul de proprietate s-a reconstituit autorilor, conform hotărâri judecătorești suprafața de 1400 mp. Această suprafață a fost reconstituită mamei reclamantului ca moștenitoare de pe urma autorului acesteia, altă suprafață de teren (963) fiind reconstituită în nume propriu, neavând legătură cu terenul în litigiu, acesteia din urmă.

Lămuritoare în speță este expertiza efectuată în cadrul procesului având ca obiect Legea nr. 29/1990 și din care reiese terenul în litigiu. Astfel, potrivit acelei expertize amplasamentul I prevede terenul cu magazia, și acesta avea o suprafață reținută de expertiză prin măsurători de 2492 mp. și nu de 1400 mp. cât i s-a reconstituit dreptul de proprietate. Dar, întrucât, o parte de teren 990 mp. era ocupat de S.A.A.H.P., autoarei reclamantului i s-a reconstituit doar 1400 mp. A reținut expertiza că, în această situație, din amplasamentul I în suprafață totală de 2492 mp. ce a aparținut tatălui reclamantei anterior colectivizării, rămâne în patrimoniul S.A.A.H.P. suprafața de 990 mp. ce reprezintă curte și terenul pe care este amplasată magazia de cereale construită de fostul C.A.P.

De asemenea, potrivit procesului verbal de punere în posesie din 13 septembrie 1996, s-a menționat că autoarea reclamantei a fost pusă în posesie cu suprafața de 1400 mp., cu mențiunea că rămâne S.A.A.H.P. suprafața de 990 mp. cu magazia de cereale. Prin urmare, dreptul de proprietate al autoarei reclamantului a fost dovedit pentru o suprafață cu mult mai mare de 1400 mp,si se reține că acesteia i-a fost reconstituit dreptul pentru 1400 mp., rămânând prin urmare o diferență de teren nerestituit în natură de 954 mp., conform raportului de expertiză efectuat în apel de expert G.M., raport care menționează că suprafața de 1400 mp. din titlul de proprietate și cea de 954 mp. solicitată de reclamant nu se suprapun neexistând nici identitate între acestea.

În privința situației terenului de care a fost deposedată autoarea reclamantului, acesta, potrivit probelor administrate în cauză, a figurat în patrimoniul intimatei S.A.A.H.P., parte în cauză, potrivit contractului de ipotecă din 1998 încheiat de S.A.A.H.P., în care această unitate figura în patrimoniu în registrul agricol cu magazia, în acest sens: procesul verbal de punere în posesie din 13 septembrie 1996, raportul de expertiză, procesul verbal de licitație și adjudecare, care atestă scoaterea la licitație a magaziei pentru achitarea de către S.A.A.H.P. a obligației fiscale restante. În cauză s-a constatat că nu există vreun impediment relativ la restituirea în natură a terenului raportat la cele expuse.

S-a reținut că Legea nr. 10/2001, are caracter de complinire în raport cu celelalte acte normative cu caracter reparatoriu din domeniul imobiliar inclusiv în materia fondului funciar, în sensul că domeniul său de reglementare acoperă și acele terenuri situate în intravilanul localităților care până la intrarea în vigoare a acestei legi, respectiv 14 februarie 2001, nu au fost restituite integral persoanelor îndreptățite. Prin urmare pentru asemenea cazuri bine definite, Legea nr. 10/2001 are caracter de complinire a prevederilor celorlalte legi. Împotriva deciziei civile mai sus menționată au declarat recurs, reclamantul G.D. și pârâtul Primarul comunei Valea Stanciului și Primăria Valea Stanciului.

I. Reclamantul critică decizia atacată ca fiind nelegală, invocând dispozițiile pct. 9 din art. 304 C. proc. civ. - Instanța de apel a greșit atunci când a reținut că aceeași magazie nu poate fi restituită în natură, - Magazia în litigiu este edificată prin conservarea în totalitate a unui întreg corp amplasat spre drumul sătesc. - Instanța trebuia să țină seama de faptul că imobilul-magazie a fost înstrăinată în timpul procesului. II. Primarul comunei Valea Stanciului, critică decizia atacată ca fiind nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ., deoarece: terenul pentru care instanța de apel a dispus restituirea în natură nu poate face obiectul Legii nr. 10/2001, deoarece petenta G.E., reprezentantă de fiul său G.D., a depus o hotărâre judecătorească de punere în posesie pentru suprafața de intravilan din 1996. Cu privire la recursul declarat de reclamantul G.D.

și de pârâții Primăria Comunei Valea Stanciului și Primarul Comunei Valea Stanciului, se rețin următoarele: Prin notificare, G.E., mama reclamantului (decedată la 29 noiembrie 2002) în cursul procedurii administrative de soluționare a notificării, a solicitat Primăriei comunei Valea Stanciului, județul Dolj, acordarea de măsuri reparatorii pentru o casă de cărămidă cu 8 camere, un grajd de cărămidă cu 5 compartimente. În cuprinsul notificării, G.E. a arătat că înțelege să depună o hotărâre judecătorească de punere în posesie pentru suprafața de intravilan din 1996 care nu s-a concretizat, în sensul că nu s-a făcut punerea în posesie și nefiind eliberat titlu de proprietate pentru suprafața de 1.500 m.p.

Prin notificarea din 15 septembrie 2005 reclamantul G.D. a precizat că revine la notificarea din 13 august 2001 și o completează cu o nouă cerere de „punere în posesie” pentru mai multe suprafețe de teren printre care și terenul de 11.000 mp. pe care se află grajdul notificat, aflat în continuarea celor 1.480 mp. pentru care deține titlu de proprietate. Prin dispoziția nr. 2745 din 11 decembrie 2006 a Primarului comunei Valea Stanciului s-a propus acordarea de măsuri reparatorii, în echivalent, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 în favoarea autoarei reclamantului pentru imobilul imposibil de restituit în natură. În motivarea dispoziției, se arată că imobilul casă de locuit a fost demolat, iar imobilul grajd a fost de asemenea demolat, iar magazia de cereale solicitată se află în patrimoniul S.A.A.H.P.

Din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, se reține că imobilul de pe teren nu este același cu grajdul precizat în adeverința emisă de Primăria comunei Valea Stanciului, acesta având dimensiuni mai mari (47,50 m x 8,0 m), dar s-au păstrat o parte din fundațiile grajdului vechi la care s-a adăugat beton, aducându-le la grosimea fundației construcției noi. Prin urmare, se constată că actuala construcție nu este aceeași cu cea care a aparținut autorului reclamantului, ci este vorba despre o construcție nouă, împrejurare în care sunt incidente dispozițiile art. 10 din Legea nr. 10/2001, în sensul că pentru această construcție persoanei îndreptățite i se cuvin numai măsuri reparatorii în natură a imobilului în litigiu.

După cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în faza de apel, pentru construcția edificată nu există autorizație de construcție așa încât, prin interpretarea per a contario dispozițiilor art. 10 alin. (2), (3) din Legea nr. 10/2001, terenul în litigiu de 954 mp. poate fi restituit în natură. Cât privește terenul aferent construcției menționate acesta a făcut obiectul legilor de fond funciar, fapt necontestat de către reclamant și confirmat de titlurile de proprietate depuse la dosar. Pentru toate considerentele menționate mai sus, se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul G.D. împotriva deciziei nr. 136 din 03 martie 2011 a Curții de Apel Craiova. Se va admite recursul declarat de pârâții: Primăria Comunei Valea Stanciului și Primarul Comunei Valea Stanciului împotriva aceleiași decizii.

Se va modifica în parte decizia, în sensul că se va dispune restituirea în natură către reclamant a terenului identificat în schița de plan anexă la raportul de expertiză efectuat de expert G.M. Se va constata dreptul la măsuri reparatorii în echivalent în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru terenul nerestituit în natură. Se vor menține celelalte dispoziții ale deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul G.D. împotriva deciziei nr. 136 din 03 martie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Admite recursul declarat de pârâții Primăria Comunei Valea Stanciului și Primarul Comunei Valea Stanciului împotriva aceleiași decizii. Modifică în parte decizia, în sensul că dispune restituirea în natură către reclamant a terenului identificat în schița de plan anexă la raportul de expertiză efectuat de expert G.M. Constată dreptul la măsuri reparatorii în echivalent în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru terenul nerestituit în natură. Menține celelalte dispoziții ale deciziei.

Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 februarie 2012.