ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5146/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, rezultă următoarele: Prin sentința civilă nr. 2023 din 14 mai 2009, Curtea de Apel București, Secția a VllI-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare formulată de reclamanta A.S.A.C.G.A.N.T.A.F.A. SA, formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice – O.P.C.P. Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut că reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice – O.P.C.P., în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004 suspendarea procesului-verbal de constatare din 23 iulie 2008 înregistrat sub nr. 477471 din 25 iulie 2008, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în anularea acestui act și a deciziei nr. 43 din 18 august 2008 prin care s-a respins contestația formulată, și care formează obiectul dosarului nr. 520/2/2009 aflat pe rolul Curții de Apel București.

Curtea de apel a apreciat că cererea de suspendare, formulată în cauză nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pentru a se putea dispune suspendarea executării actelor contestate, instanța reținând în acest sens faptul că în cauză, nu există un caz justificat - redactarea în limba engleză a acestor acte nefiind de natură să infirme prezumția de legalitate atâta vreme cât reclamanta a avut cunoștință de acestea și le-a contestat în dosarul nr. 520/2/2009, iar iminența producerii unei pagube nu a fost dovedită. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului, reclamanta a susținut, în esență, faptul că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii, a respins cererea de suspendare formulată în cauză.

Astfel, recurenta-reclamantă a arătat că potrivit dispozițiile art. 8 alin. (1) C. proc. fisc., limba oficială în administrația fiscală este limba română astfel încât instanța trebuia să constate că, întrucât actul administrativ contestat în cauză a fost redactat numai în limba engleză, nelegalitatea acestuia este vădită și, ca atare, condiția motivului temeinic justificat este îndeplinită. În ceea ce privește condiția pagubei iminente, recurenta a arătat că executarea silită a unei sume de peste 130.000 de Euro, care depășește cu mult valoarea bunurilor deținute de A. SA Atena, sucursala București România este de natură să paralizeze activitatea acestei entități economice.

Examinând cauza în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi în continuare arătate: Instituția suspendării actului administrativ este reglementată în cuprinsul art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004. Textul art. 14 din Legea nr. 554/2004 prevede condițiile generale de admisibilitate a cererii de suspendare a actului administrativ. Astfel, potrivit acestui articol, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea contenciosului administrativ, cazul bine justificat este definit ca fiind împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar paguba iminentă, astfel cum este definită de art. 2 alin. 1) lit. ș) din aceeași lege, presupune existența în cuprinsul actului vizat a unor dispoziții, care prin aducerea la îndeplinire, i-ar produce reclamantului un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului. Cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată; acestea trebuie, incontestabil, să ofere indicii suficiente de răsturnare.

În ceea ce privește circumstanțele prezentei cauze, Înalta Curte reține că în vederea realizării proiectului ISPA2000/RO/16/P/PE/005-02 privind „modernizarea sistemului de alimentare cu apă M., între recurenta-reclamantă SC A. SA, în calitate de antreprenor și pârâtul Ministerul Finanțelor Publice – O.P.C.P., în calitate de autoritate de implementare, la data de 12 noiembrie 2004, ca urmare a licitației organizate în acest scop, a fost încheiat contractul de execuție a lucrărilor de modernizare, în favoarea beneficiarului, C.L. Pașcani, acest contract fiind însă reziliat de pârât la data de 22 august 2006 în conformitate cu dispozițiile clauzei 15.2. din contract, pentru nerespectarea de către antreprenor a obligațiilor asumate.

Ulterior, în urma verificărilor efectuate de A.M.E.I. în vederea certificării cheltuielilor efectuate în cadrul proiectului, a fost întocmit procesul-verbal din data de 23 iulie 2008, prin care, Ministerul Finanțelor Publice – O.P.C.P. a stabilit în sarcina A. un debit de 130.386, 97 EUR iar contestația împotriva acestuia formulată de reclamanta-recurentă a fost respinsă de pârât prin decizia nr. 43 din 18 august 2008. Cererea de suspendare a celor două acte administrative a fost argumentată de recurenta-reclamantă atât în fața primei instanțe, cât și în fața instanței de recurs, prin faptul că aceste acte au fost redactate în limba engleză iar cuantumul ridicat al sumei imputate s-ar ridica peste posibilitatea de plată a societății, aspecte apreciate ca fiind de natură să se încadreze în prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 în ceea ce privește cazul bine justificat și paguba iminentă.

Însă, contrar celor susținute de recurenta - reclamantă, cele două condiții nu sunt îndeplinite în speța de față, așa cum corect a concluzionat și instanța de fond, care interpretând în mod corect dispozițiile legale incidente, a pronunțat o soluție legală și temeinică. Astfel redactarea în limba engleză a actelor contestate nu poate fi apreciată, prin ea însăși ca fiind un element de natură să înfrângă prezumția de legalitate de care actele administrative se bucură în virtutea legii, aceasta cu atât mai mult cu cât, pe de o parte, astfel cum corect a reținut și instanța de fond, întocmirea în limba engleză a actelor contestate nu a împiedicat-o pe recurenta-reclamantă să ia cunoștință de conținutul acestora, iar pe de altă parte, faptul că întocmirea respectivelor acte făcea parte din ansamblul activităților C.E., a presupus redactarea lor într-o limbă de circulație comunitară, ca obligație asumată de România prin semnarea Memorandumului de Finanțare.

În ceea ce privește condiția iminenței producerii unei pagube, Înalta Curte constată că nici aceasta nu este îndeplinită în cauză, având în vedere faptul că, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond, reclamanta nu a adus dovezi în sensul producerii unei pagube importante, imposibil de înlăturat, cuantumul ridicat al sumei nefiind, în sine, un argument suficient în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC A. SA împotriva sentinței civile nr. 2023 din 14 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII- a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2009.