ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5146/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, rezultă

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2023 din 14 mai

2009, Curtea de Apel București, Secția a VllI-a contencios administrativ și

fiscal, a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare formulată de

reclamanta A.S.A.C.G.A.N.T.A.F.A. SA, formulată în contradictoriu cu pârâtul

Ministerul Finanțelor Publice – O.P.C.P.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a

reținut că reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Finanțelor Publice – O.P.C.P., în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004

suspendarea procesului-verbal de constatare din 23 iulie 2008 înregistrat sub nr.

477471 din 25 iulie 2008, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a

acțiunii în anularea acestui act și a deciziei nr. 43 din 18 august 2008 prin

care s-a respins contestația formulată, și care formează obiectul dosarului nr.

520/2/2009 aflat pe rolul Curții de Apel București.

Curtea de apel a apreciat că cererea de

suspendare, formulată în cauză nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 14 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, pentru a se putea dispune suspendarea executării

actelor contestate, instanța reținând în acest sens faptul că în cauză, nu

există un caz justificat - redactarea în limba engleză a acestor acte nefiind

de natură să infirme prezumția de legalitate atâta vreme cât reclamanta a avut

cunoștință de acestea și le-a contestat în dosarul nr. 520/2/2009, iar iminența

producerii unei pagube nu a fost dovedită.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs

reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului, reclamanta a

susținut, în esență, faptul că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a

legii, a respins cererea de suspendare formulată în cauză.

Astfel, recurenta-reclamantă a arătat că

potrivit dispozițiile art. 8 alin. (1) C. proc. fisc., limba oficială în

administrația fiscală este limba română astfel încât instanța trebuia să

constate că, întrucât actul administrativ contestat în cauză a fost redactat

numai în limba engleză, nelegalitatea acestuia este vădită și, ca atare,

condiția motivului temeinic justificat este îndeplinită.

În ceea ce privește condiția pagubei iminente,

recurenta a arătat că executarea silită a unei sume de peste 130.000 de Euro,

care depășește cu mult valoarea bunurilor deținute de A. SA Atena, sucursala

București România este de natură să paralizeze activitatea acestei entități

economice.

Examinând cauza în raport cu actele și

lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte

constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi în

continuare arătate:

Instituția suspendării actului administrativ

este reglementată în cuprinsul art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004. Textul art.

14 din Legea nr. 554/2004 prevede condițiile generale de admisibilitate a

cererii de suspendare a actului administrativ.

Astfel, potrivit acestui articol, în cazuri

bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în

condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității

ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să

dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la

pronunțarea instanței de fond. Potrivit art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea contenciosului

administrativ, cazul bine justificat este definit ca fiind împrejurările legate

de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială

serioasă în privința legalității actului administrativ, iar paguba iminentă,

astfel cum este definită de art. 2 alin. 1) lit. ș) din aceeași lege, presupune

existența în cuprinsul actului vizat a unor dispoziții, care prin aducerea la

îndeplinire, i-ar produce reclamantului un prejudiciu greu sau imposibil de

înlăturat în ipoteza anulării actului.

Cazul bine justificat și iminența unei pagube

sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, pe baza

împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată; acestea

trebuie, incontestabil, să ofere indicii suficiente de răsturnare.

În ceea ce privește circumstanțele prezentei

cauze, Înalta Curte reține că în vederea realizării proiectului ISPA2000/RO/16/P/PE/005-02

privind „modernizarea sistemului de alimentare cu apă M., între recurenta-reclamantă

SC A. SA, în calitate de antreprenor și pârâtul Ministerul Finanțelor Publice –

O.P.C.P., în calitate de autoritate de implementare, la data de 12 noiembrie

2004, ca urmare a licitației organizate în acest scop, a fost încheiat

contractul de execuție a lucrărilor de modernizare, în favoarea beneficiarului,

C.L. Pașcani, acest contract fiind însă reziliat de pârât la data de 22 august 2006

în conformitate cu dispozițiile clauzei 15.2. din contract, pentru

nerespectarea de către antreprenor a obligațiilor asumate.

Ulterior, în urma verificărilor efectuate de

A.M.E.I. în vederea certificării cheltuielilor efectuate în cadrul proiectului,

a fost întocmit procesul-verbal din data de 23 iulie 2008, prin care, Ministerul

Finanțelor Publice – O.P.C.P. a stabilit în sarcina A. un debit de 130.386, 97

EUR iar contestația împotriva acestuia formulată de reclamanta-recurentă a fost

respinsă de pârât prin decizia nr. 43 din 18 august 2008.

Cererea de suspendare a celor două acte

administrative a fost argumentată de recurenta-reclamantă atât în fața primei

instanțe, cât și în fața instanței de recurs, prin faptul că aceste acte au

fost redactate în limba engleză iar cuantumul ridicat al sumei imputate s-ar

ridica peste posibilitatea de plată a societății, aspecte apreciate ca fiind de

natură să se încadreze în prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 în ceea ce

privește cazul bine justificat și paguba iminentă.

Însă, contrar celor susținute de recurenta -

reclamantă, cele două condiții nu sunt îndeplinite în speța de față, așa cum

corect a concluzionat și instanța de fond, care interpretând în mod corect

dispozițiile legale incidente, a pronunțat o soluție legală și temeinică.

Astfel redactarea în limba engleză a actelor

contestate nu poate fi apreciată, prin ea însăși ca fiind un element de natură

să înfrângă prezumția de legalitate de care actele administrative se bucură în

virtutea legii, aceasta cu atât mai mult cu cât, pe de o parte, astfel cum

corect a reținut și instanța de fond, întocmirea în limba engleză a actelor

contestate nu a împiedicat-o pe recurenta-reclamantă să ia cunoștință de

conținutul acestora, iar pe de altă parte, faptul că întocmirea respectivelor

acte făcea parte din ansamblul activităților C.E., a presupus redactarea lor

într-o limbă de circulație comunitară, ca obligație asumată de România prin

semnarea Memorandumului de Finanțare.

În ceea ce privește condiția iminenței

producerii unei pagube, Înalta Curte constată că nici aceasta nu este

îndeplinită în cauză, având în vedere faptul că, astfel cum în mod corect a

reținut și instanța de fond, reclamanta nu a adus dovezi în sensul producerii

unei pagube importante, imposibil de înlăturat, cuantumul ridicat al sumei

nefiind, în sine, un argument suficient în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A. SA

împotriva sentinței civile nr. 2023 din 14 mai 2009 a Curții de Apel București,

secția a

VIII-

a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17

noiembrie 2009.