ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4484/2009

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la 2 aprilie 2008, reclamanta E.M.C. Roșia a solicitat anularea dispoziției

nr. 2128 din 17 martie 2008 emisă de Primarul municipiului Târgu - Jiu, a

raportului de inspecție fiscală nr. 9844 din 26 februarie 2008 și a deciziei de

impunere fiscală nr. 9.844 din 26 februarie 2008 întocmite de Direcția Publică

de Venituri Târgu Jiu, din cadrul Consiliului local al municipiului Târgu -

Jiu, și exonerarea de plata sumei de 537.454,32 lei reprezentând impozit pe clădiri,

majorări și penalități de întârziere aferente.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că nu datorează impozitul pe clădiri stabilit

nelegal în sarcina sa pentru un număr de 28 de imobile construite în beneficiul

persoanelor fizice strămutate, întrucât acestea , în calitate de titulare ale

autorizațiilor de construire au obligația să declare și să plătească impozitele

aferente , conform dispozițiilor art. 267 parag. 14 C. fiscal.

Prin sentința

nr. 291 din 31 octombrie 2008, Curtea de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea, a anulat dispoziția nr. 2128 din 17

martie 2008 emisă de Primarul municipiului Târgu – Jiu și a anulat în parte

raportul de inspecție fiscală nr. 9844 din 26 februarie și decizia de impunere nr.

9844 din 26 februarie 2008 întocmite de Direcția Publică de Venituri Târgu Jiu,

din cadrul Consiliului Local al municipiului Târgu - Jiu în privința

impozitului pe clădiri.

Instanța de fond

a constatat că, potrivit dispozițiilor art. 249, art. 254 alin. (1) și alin. (5)

C. fisc. și art. 22 C. proc. fisc., obligația de a declara bunurile aflate în

proprietate aparține persoanelor fizice pentru care s-au executat construcțiile

și acestora le revine obligația de plată a impozitului pe clădiri, iar nu reclamantei,

care a avut numai calitatea de investitor.

Întrucât

clădirile au fost construite pentru persoanele fizice, pe numele cărora s-au

eliberat autorizațiile de construcție, instanța de fond a reținut că acestea

sunt titulare ale dreptului de proprietate și ca urmare, ale obligației fiscale

privind plata impozitului pe clădiri.

Împotriva acestei

sentințe, a declarat recurs pârâta Direcția Publică de Venituri Târgu-Jiu, din

cadrul Consiliului local al municipiului Târgu Jiu, solicitând modificarea

hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.

Recurenta a

susținut că instanța de fond a considerat în mod eronat că persoanele fizice

strămutate sunt proprietarele celor 28 de imobile edificate, deși intimata nu a

dovedit îndeplinirea condițiilor prevăzute la pct. 62 alin. (1) din H.G. nr. 44/2004

de aprobare a normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 și nici nu

a încheiat procese-verbale de predare-primire cu beneficiarii construcțiilor .

Pentru calitatea

intimatei de proprietară a terenurilor și a clădirilor s-a arătat că nu a fost

avută în vedere adresa nr. 43119 din 17 octombrie 2008 emisă de Serviciul

Urbanism din cadrul Primăriei municipiului Târgu-Jiu.

Recurenta a

criticat și modul de aplicare a dispozițiilor art. 254 alin. (1) și art. 267 alin.

(14) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu motivarea că instanța de

fond nu a examinat obligațiile legale care reveneau intimatei la expirarea

autorizației de construire în vederea transferului dreptului de proprietate

asupra imobilelor, care nu au avut loc în cazul persoanelor fizice strămutate,

astfel că acestea nu au preluat obligația de impunere fiscală pentru

construcțiile edificate, cum neîntemeiat s-a reținut în hotărârea atacată.

Din acest motiv,

s-a susținut că instanța de fond a preluat în mod greșit apărarea intimatei

privind calitatea sa de investitor, deși probele administrate în cauză atestă că

a construit imobilele în calitate de proprietară a terenurilor și a

construcțiilor, pentru care a fost corect obligată la plata impozitului

stabilit prin actele administrative contestate.

Analizând actele

și lucrările dosarului, în raport de dispozițiile art. 304 și de dispozițiile

art. 304 și art. 304/1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs

pentru următoarele considerente:

Prin convențiile

încheiate de intimata E.M.C. Roșia cu persoane fizice în vederea continuării extracției

de cărbune în cariera Roșia, intimata s-a obligat să predea persoanelor fizice

strămutate o casă construcție nouă și teren intravilan printr-un contract de

schimb în locul imobilelor preluate de la persoanele respective.

Aceste convenții

sunt singurele acte întocmite de intimată cu persoanele fizice și pe baza lor,

instanța de fond a dispus în mod greșit anularea actelor administrativ-fiscale

întocmite de către recurentă, fără a avea în vedere că, dreptul de proprietate

asupra imobilelor și pe cale de consecință, obligația de plată a impozitelor

aferente, nu au fost transmise beneficiarilor construcțiilor.

Conform

dispozițiilor art. 249 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal,

orice persoană care are în proprietate o clădire situată în România datorează

anual impozit pentru acea clădire.

La pct. 62 din H.G.

nr. 44/2004 s-a prevăzut că data dobândirii clădirii se consideră data

întocmirii procesului-verbal de recepție de către structurile de specialitate

cu atribuții în domeniul urbanismului, amenajării teritoriului și autorizării

executării lucrărilor de construcții din aparatul propriu al autorităților

administrației publice locale, care servește la înregistrarea în evidențele fiscale,

precum și la determinarea impozitului pe clădiri.

În aplicarea

acestor prevederi legale, se constată că intimata nu a depus declarația model

ITL 009 prevăzută de Ordinul nr. 384/2002/10/2003 al Ministerului

Administrației și Finanțelor Publice și prin care trebuia să solicite

structurilor de specialitate din cadrul Serviciului Urbanism și Amenajarea

Teritoriului din cadrul Primăriei municipiului Târgu Jiu întocmirea

procesului-verbal de recepție finală necesar pentru înregistrarea în evidențele

fiscale, precum și pentru determinarea impozitului pe clădiri.

Procesele-verbale

de recepție depuse la dosarul cauzei nu corespund cerințelor legale menționate

anterior și nu dovedesc transferul dreptului de proprietate, nefiind încheiate

cu persoanele fizice strămutate, astfel că acestea nu au dobândit calitatea de proprietare

ale imobilelor, cum neîntemeiat s-a reținut în hotărârea atacată.

De asemenea,

instanța de fond a reținut eronat că persoanele fizice strămutate au fost

titularele autorizațiilor de construcție, deși din copiile acestora depuse la

dosarul cauzei, rezultă în mod cert că intimata a solicitat și obținut autorizațiile

respective, prezentând dovada titlului asupra terenului, potrivit dispozițiilor

art. 7 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991, republicată.

Apărarea din

acțiune privind transmiterea dreptului de proprietate către persoanele fizice

strămutate a fost greșit însușită de instanța de fond în condițiile în care

intimata nu a depus la dosar dovada actului translativ de proprietate,

respectiv a actului de schimb la întocmirea căruia s-a obligat prin convențiile

încheiate cu persoanele fizice în vederea continuării extracției de cărbune în

cariera Roșia.

Calitatea

intimatei de proprietară a celor 28 de imobile construite pentru persoanele

fizice strămutate rezultă și din înregistrarea contabilă a acestora în contul Mijloace

fixe , 212 – Clădiri.

Instanța de fond

a considerat neîntemeiat că înregistrarea contabilă a celor 28 de imobile nu

este relevantă din punct de vedere juridic, sub aspectul impozitării, deși

reprezintă dovada evidentă că bunurile se află în patrimoniul intimatei și în

consecință, aceasta este titulara obligației de a plăti taxele și impozitele

aferente dreptului de proprietate.

Pentru

considerentele expuse, se constată că intimata a fost corect obligată la plata

impozitului pe clădiri, cu majorările și penalitățile de întârziere aferente,

nefiind întemeiată cererea acesteia de anulare a actelor administrativ-fiscale

întocmite de recurentă.

În baza

dispozițiilor art. 312 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va

admite recursul, și va modifica hotărârea instanței de fond, în sensul că va

respinge acțiunea formulată de E.M.C. Roșia ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite examinare

recursul declarat de pârâta Direcția Publică de Venituri Târgu-Jiu, din cadrul

Consiliului Local al Municipiului Târgu-Jiu, împotriva sentinței nr. 291 din 31

octombrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și

fiscal.

Modifică

sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta E.M.C.

Roșia, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 21 octombrie 2009.