ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4290/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia 987 din 28 aprilie 2004 Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a admis apelurile declarate de C.N.L. Oltenia și SA și a respins acțiunea formulată de reclamantul S.G.G. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate sens în care invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a reținut următoarele: În mod greșit instanța de apel a reținut incidența normei art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, întrucât bunul litigios nu se încadrează în categoria celor vizate de legile fondului funciar, nefiind supus cooperativizării, ci este deținut de pârâte. Referitor la calea de atac dedusă judecății a cărei judecată a fost întreruptă prin încheierea din 31 ianuarie 2007 în temeiul art. 243 alin. (1) C. proc.

civ., se constată următoarele: Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., „orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an”. Iar potrivit art. 250 alin. (2) C. proc. civ. „în cazurile prevăzute de art. 243, cursul perimării este suspendat timp de 3 luni de la data când s-au petrecut faptele care au prilejuit suspendarea judecății dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urmă 6 luni ale termenului de perimare”. Din aceste dispoziții, rezultă indubitabil că perimarea începe să curgă chiar de la data suspendării judecății pe temeiul vreunuia din cazurile prevăzute de art. 243 C. proc.

civ. [în speță art. 243 alin. (1) C. proc. civ.], de vreme ce legiuitorul vorbește de suspendarea cursului perimării timp de 3 luni (dacă împrejurarea respectivă s-a ivit în ultimele 6 luni ale termenului de perimare), iar suspendarea presupune că perimarea a început să curgă, în caz contrar fiind vorba de o amânare a începutului perimării. Întrucât, în speță, cauza de suspendare a cursului judecății - art. 243 C. proc. civ. - incidentă la momentul luării măsurii a determinat lăsarea sa în nelucrare cu mult peste termenul legal evocat, stare procesuală conjugată cu lipsa de stăruință a părții în nesoluționarea pricinii, urmează ca în considerarea îndeplinirii prescripțiilor art. 248 alin. (1) C. proc.

civ., să se procedeze în conformitate cu dispozițiile art. 252 alin. (1) C. proc. civ. Cererea de suspendare a cursului judecății prezentei cauze, întemeiată pe dispozițiile art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., justificat de existența pe rolul altei instanțe a unei pricini având ca obiect partaj succesoral, se vădește a nu fi fondată, întrucât dezlegarea pricinii de față - obligație de a face - nu are legătură cu dreptul ce face obiectul acelei judecăți. Ca urmare, față de cele ce preced, se va dispune potrivit celor consemnate în dispozitivul deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de suspendare întemeiată pe art. 244 C. proc. civ. formulată de recurenta reclamantă P.A. Constată perimat recursul declarat de reclamantul S.G.G. și continuat de moștenitorii S.G.I., S.G.V. și P.A. împotriva deciziei nr. 987 din 28 aprilie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 septembrie 2010.