ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4290/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin decizia 987 din 28 aprilie 2004 Curtea de

Apel Craiova, secția civilă, a admis apelurile declarate de C.N.L. Oltenia și SA

și a respins acțiunea formulată de reclamantul S.G.G.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate sens în care invocând

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a reținut următoarele:

În mod greșit instanța de apel a

reținut incidența normei art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, întrucât bunul

litigios nu se încadrează în categoria celor vizate de legile fondului funciar,

nefiind supus cooperativizării, ci este deținut de pârâte.

Referitor la calea de atac dedusă

judecății a cărei judecată a fost întreruptă prin încheierea din 31 ianuarie

2007 în temeiul art. 243 alin. (1) C. proc. civ., se constată următoarele:

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc.

civ., „orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs,

revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept,

chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp

de un an”.

Iar potrivit art. 250 alin. (2) C.

proc. civ. „în cazurile prevăzute de art. 243, cursul perimării este suspendat

timp de 3 luni de la data când s-au petrecut faptele care au prilejuit

suspendarea judecății dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urmă 6 luni

ale termenului de perimare”.

Din aceste dispoziții, rezultă

indubitabil că perimarea începe să curgă chiar de la data suspendării judecății

pe temeiul vreunuia din cazurile prevăzute de art. 243 C. proc. civ. [în speță

art. 243 alin. (1) C. proc. civ.], de vreme ce legiuitorul vorbește de

suspendarea cursului perimării timp de 3 luni (dacă împrejurarea respectivă s-a

ivit în ultimele 6 luni ale termenului de perimare), iar suspendarea presupune

că perimarea a început să curgă, în caz contrar fiind vorba de o amânare a

începutului perimării.

Întrucât, în speță, cauza de

suspendare a cursului judecății - art. 243 C. proc. civ. - incidentă la

momentul luării măsurii a determinat lăsarea sa în nelucrare cu mult peste

termenul legal evocat, stare procesuală conjugată cu lipsa de stăruință a

părții în nesoluționarea pricinii, urmează ca în considerarea îndeplinirii

prescripțiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., să se procedeze în

conformitate cu dispozițiile art. 252 alin. (1) C. proc. civ.

Cererea de suspendare a cursului

judecății prezentei cauze, întemeiată pe dispozițiile art. 244 alin. (1) pct. 1

C. proc. civ., justificat de existența pe rolul altei instanțe a unei pricini

având ca obiect partaj succesoral, se vădește a nu fi fondată, întrucât

dezlegarea pricinii de față - obligație de a face - nu are legătură cu dreptul

ce face obiectul acelei judecăți.

Ca urmare, față de cele ce preced,

se va dispune potrivit celor consemnate în dispozitivul deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de suspendare întemeiată pe

art. 244 C. proc. civ. formulată de recurenta reclamantă P.A.

Constată perimat recursul declarat

de reclamantul S.G.G. și continuat de moștenitorii S.G.I., S.G.V. și P.A.

împotriva deciziei nr. 987 din 28 aprilie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 8 septembrie 2010.