ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2854/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin hotărârea nr. 40 din 14

decembrie 2000, pronunțată de Tribunalul Arbitral, din cadrul Comisiei de

Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Brașov, a fost

admisă cererea de arbitraj, astfel cum a fost precizată de reclamanta SC F. SA

Brașov, în contradictoriu cu pârâta SC N.P. SA Sibiu, în sensul că a dispus

rezilierea contractului de leasing imobiliar nr. 1556/1999, încheiat de părți

și a constatat că pârâta a achitat integral debitul, după introducerea cererii

de arbitraj. De asemenea, a obligat pârâta la achitarea, către reclamantă, a

sumei de 6.023.570 lei, cu titlu de cheltuieli de arbitraj. Pentru a ajunge la

această concluzie, Tribunalul Arbitral a avut în vedere clauzele contractuale

convenite de părți și care, în temeiul art. 969 C. civ., au putere de lege,

obligând, potrivit art. 970 C. civ., la executarea de bună credință și dând

eficiență art. 1020-1021 C. civ., care stipulează faptul că partea, în privința

căreia angajamentul nu s-a executat, are dreptul să-i ceară desființarea, însă,

a luat act de achitarea întregului debit, însă după introducerea petiției.

Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios

administrativ, prin încheierea din 16 martie 2001, având în considerație

încheierea nr. 1319 din 1 martie 2000, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție,

secția comercială, prin care s-a admis cererea de strămutare, formulată de

petenta SC N.P. SA Sibiu, în sensul că s-a dispus strămutarea procesului de la

Curtea de Apel Brașov, la Curtea de Apel Cluj, secția comercială, a scos cauza

de pe rolul acestei instanțe și a trimis-o spre competentă soluționare la

Curtea de Apel Cluj, secția comercială.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, prin decizia civilă nr. 683 din 13 iunie 2001, a admis acțiunea

în anulare formulată de reclamanta SC N.P. SRL Sibiu, în contradictoriu cu

pârâta SC F. SA Brașov și, în consecință, a anulat hotărârea nr. 1 din 10

ianuarie 2001, pronunțată în dosarul nr. 46/A/2000 a Tribunalului Arbitral din

cadrul Comisiei de Arbitraj Comercial de pe lângă C.C.I.A. Brașov. De asemenea,

a fixat termen, în continuare, pentru judecarea în fond a cauzei.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a apreciat că modul în care au avut loc dezbaterile în faza

procesuală a arbitrajului s-a efectuat cu încălcarea dispozițiilor art. 358 C.

proc. civ., deoarece procedura arbitrală trebuie să asigure părților, sub

sancțiunea nulității hotărârii arbitrale, echitate de tratament, respectarea

dreptului la apărare și a principiului contradictorialității. Astfel, la

termenul din 14 decembrie 2000, când reclamanta și-a transformat acțiunea

dintr-o acțiune în constatare într-o acțiune în realizare, a fost încălcat

dreptul la apărare, în sens material. În acest sens se consideră că încheierea

dezbaterilor și pronunțarea hotărârii arbitrale, înainte de a se fi dat

cuvântul părților, cu privire la modificarea acțiunii reclamantei, constituie o

încălcare a dreptului la apărare, ce atrage nulitatea hotărârii.

De asemenea, a fost încălcat

principiul rolului activ al judecătorului, aplicabil și procedurii arbitrale,

deoarece la același termen, de 14 decembrie 2000, instanța arbitrală avea

obligația să pună, din oficiu, în discuția părților posibilitatea modificării

sau nu a acțiunii, aspectele de fapt și de drept ce decurg din această

împrejurare.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 806 din 22

mai 2002, a respins acțiunea precizată, formulată de reclamanta SC F. SA Brașov

împotriva pârâtei SC N.P. SA Sibiu.

Pentru a soluționa, pe fond, în

acest mod, cauza, instanța a stabilit că nu sunt îndeplinite condițiile

admisibilității rezoluțiunii judiciare, reținând că partea în culpă are

posibilitatea, spre a evita rezoluțiunea sau rezilierea contractului, să

execute prestațiile datorate în tot timpul procesului. Față de data efectuării

plăților, respectiv, anterior precizării de acțiune, s-a apreciat că, la

momentul sesizării instanței cu acțiunea precizată, nu erau îndeplinite

condițiile cerute de art. 1020 C. civ., pentru admiterea rezilierii judiciare a

contractului de leasing, debitoarea SC N.P. SRL, îndeplinindu-și integral

obligațiile de plată, ce decurg din contract.

Împotriva deciziei civile nr. 683

din 13 iunie 2001 și a deciziei civile nr. 806 din 22 mai 2002, decizii

pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, a promovat recurs pârâta SC F. SA, care a criticat aceste

hotărâri judecătorești, pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivele de recurs, în esență,

sunt aduse critici sub aspectele că instanța arbitrală a respectat dreptul la

apărare și principiul rolului activ al arbitrului, deoarece, la data de 14

decembrie 2000, în realitate, s-a efectuat o comunicare a acțiunii precizate,

iar părțile, de comun acord, au solicitat începerea dezbaterilor, nici o parte

nefiind vătămată în drepturile sale procesuale. De asemenea, în mod greșit, nu

s-a dispus rezilierea contractului de leasing imobiliar, fiind probat că SC

N.P. SA și-a executat culpabil obligația principală de a plăti redevența, o

parte din redevențe au fost plătite în timpul procesului, iar în speță, ne

aflăm pe tărâmul răspunderii comerciale contractuale, unde culpa debitorului

obligației neexecutate se prezumă, iar termenul de grație este interzis.

Intimata pârâtă SC N.P. SA Sibiu a

formulat întâmpinare, motivată în fapt și în drept, prin care a solicitat

respingerea recursului.

Curtea, analizând materialul

probator administrat în cauză, în raport cu criticile aduse în cererea de

recurs, constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Instanța judecătorească a fondului,

printr-o corectă și integrală apreciere a probelor, a stabilit exact

raporturile juridice dintre părți, întinderea drepturilor și obligațiilor,

asumate reciproc, în cadrul contractului de leasing imobiliar cu clauza

irevocabilă de vânzare cu nr. 1556/16 aprilie 1999, răspunderea care se

instituie, în situația nerespectării clauzelor contractuale, precum și

dispozițiile legale aplicabile litigiului de natură comercială.

Bine a apreciat instanța

judecătorească și a dat eficiență juridică maximă dispozițiilor art. 358 C.

proc. civ., prin aceea că întreaga procedură arbitrală trebuie să asigure

părților, sub sancțiunea nulității arbitrale egalitatea de tratament,

respectarea dreptului la apărare și a principiului contradictorialității,

principii pe care Tribunalul Arbitral le-a nesocotit cu ocazia dezbaterilor, la

termenul din 14 decembrie 2000, când reclamanta SC F. SA Brașov și-a

transformat acțiunea în constatare, inițială, într-o acțiune în realizare. În

acest context, era necesară exercitarea rolului activ al arbitrului, în sensul

de a da cuvântul părților, cu privire la modificarea acțiunii, a

posibilităților administrării de probe suplimentare în dovedirea și combaterea

acțiunii precizate, aspecte juridice noi, care decurg din această împrejurare,

fiind necesar a fi reevaluate procedural.

Este pe deplin justificată și

probată cu acte, împrejurarea că pârâta a achitat, la data de 24 octombrie 2000

cu O.P. nr. 714, redevența restantă pentru luna mai, august și septembrie,

ulterior introducerii cererii arbitrale, situație recunoscută de reclamantă cu

ocazia depunerii „precizărilor” aflate în dosarul nr. 46/A/2000 Tribunalul

Arbitral.

Pentru aceste rațiuni juridice,

corect s-a reținut că partea în culpă are posibilitatea, spre a evita

rezoluțiunea sau rezilierea contractului, să execute prestațiile datorate pe

tot parcursul procesului, în speță, plata fiind efectuată anterior datei de 14

decembrie 2000, când a fost precizată acțiunea, iar dispozițiile art. 1020 C.

civ. devin astfel ineficiente.

Aceste argumentări juridice fac ca

toate criticile formulate de recurentă să fie nejustificate, urmând a respinge,

ca nefondat, recursul promovat de reclamanta SC F. SA, cu sediul în Brașov,

nefiind îndeplinite nici una din dispozițiile art. 304 C. proc. civ., menținând

ca legale și temeinice decizia civilă nr. 683 din 13 iunie 2001 și decizia

civilă nr. 806 din22 mai 2002, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta, SC F. SA Brașov, împotriva deciziilor nr. 806 din 22 mai 2002 a

Curții de Apel Cluj, secția comercială și contencios administrativ, și nr. 683

din 13 iunie 2001 a Curții de Apel Cluj, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi, 30 mai 2003.