ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2850/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Reclamanta SC A. SA Fundeni a chemat în judecată pe

pârâta SC A.E. Constanța, și a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de

186.360.000 lei despăgubiri pentru nerespectarea convenției de recoltare pe

suprafața de 440 ha cultivată cu grâu.

Tribunalul București, secția comercială, prin

sentința civilă 1287 din 30 martie 1998, a admis acțiunea și a obligat pe

pârâtă la 48.260.000 lei contravaloarea producției nerecoltate, 20.090.000 lei

penalități, precum și la plata dobânzilor de 6%, cu cheltuieli de judecată,

reținând, în esență, existența unei convenții, pentru recoltarea culturilor de

orz, orzoaică și grâu, pe care pârâta nu a respectat-o în parte.

Curtea de Apel București, prin decizia civilă 1132

din 12 mai 1999, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtă, considerând

că instanța de fond nu a greșit, când a dat în debit pe reclamantă pentru o

diferență de taxă de timbru și a aplicat corect dobânda de 6% în raport cu

Decretul nr. 311/1954.

Prin decizia 1905 din 6 aprilie 2000, Curtea Supremă

de Justiție, secția comercială, a admis recursul pârâtei, a casat decizia

curții de apel cu trimitere spre rejudecare pentru administrarea de probe noi

în raport cu obligația contractuală a reclamantei de a cere prestatorului de

lucrări, după terminarea perioadei de ploi, să reia activitatea de recoltare.

În rejudecare, curtea de apel, prin decizia 104/ A

din 14 mai 2002, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtă, reținând,

din probele nou administrate, că întreruperea lucrărilor de recoltare nu s-au

datorat forței majore, ci organizării defectuoase a activității apelantei.

Împotriva deciziei astfel pronunțate, pârâta a

declarat recurs, la data de 24 mai 2002, întemeiat pe dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, recurenta susține că raportul de expertiză a

fost subiectiv întocmit, concluziile, referitoare la părăsirea lanurilor pentru

recoltat în timpul sezonului de ploi și la dovada prejudiciului suferit de

reclamantă, fiind greșite.

Mai susține recurenta, că instanțele au ignorat

convenția din 12 aprilie 1994, prin care reclamanta avea obligația să anunțe

reluarea activității de recoltare, după încetarea ploilor, iar în mod

unilateral aceasta a denunțat contractul, apelând la un alt agent economic.

Recursul este nefondat și va fi respins pentru

considerentele ce se vor expune:

Potrivit convenției încheiată la 12 aprilie 1994,

părțile își asumau obligații privind activitatea de recoltare a culturilor de

orz, orzoaică și grâu, plata fiind uium aplicat în procent la cantitatea

recoltată.

Fără nici o precizare referitoare la întreruperea

acțiunii de recoltare pentru timp nefavorabil, convenția prevedea, la pct. 3,

obligația reclamantei de a anunța începutul lucrărilor, iar aceasta a făcut-o.

Singura cauză exoneratoare de răspundere, a fost

prevăzută la pct. 5, ca fiind forța majoră.

Nici o altă probă nu conduce la concluzia

nerespectării obligațiilor asumate de reclamantă, iar o perioadă de timp

nefavorabilă recoltării nu capătă caracterul forței majore, ca împrejurare

imprevizibilă și de neînlăturat, care împiedică, fără nici o culpă, executarea

obligației.

Denumirea unilaterală a contractului nu poate fi

imputată reclamantei, dispozițiile art. 1020 C. civ. prevăzând condiția

rezolutorie în contractele sinalagmatice, în cazul când una dintre părți nu

îndeplinește angajamentul său.

Pe de altă parte, dovada prejudiciului suferit a fost

unul din obiectivele raportului de expertiză, care a menționat existența

diferenței cantitative recoltate după perioada de ploi.

Așa fiind, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Curtea

va respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva deciziei 104 din 14 ai

2002, pronunțată de Curtea de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de SC A.E. SA București

împotriva deciziei nr. 104 din 14 mai 2002 a Curții de Apel București, secția a

VI-a comercială, ca nefondat.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2003.