ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2850/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC A. SA Fundeni a chemat în judecată pe pârâta SC A.E. Constanța, și a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 186.360.000 lei despăgubiri pentru nerespectarea convenției de recoltare pe suprafața de 440 ha cultivată cu grâu. Tribunalul București, secția comercială, prin sentința civilă 1287 din 30 martie 1998, a admis acțiunea și a obligat pe pârâtă la 48.260.000 lei contravaloarea producției nerecoltate, 20.090.000 lei penalități, precum și la plata dobânzilor de 6%, cu cheltuieli de judecată, reținând, în esență, existența unei convenții, pentru recoltarea culturilor de orz, orzoaică și grâu, pe care pârâta nu a respectat-o în parte.

Curtea de Apel București, prin decizia civilă 1132 din 12 mai 1999, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtă, considerând că instanța de fond nu a greșit, când a dat în debit pe reclamantă pentru o diferență de taxă de timbru și a aplicat corect dobânda de 6% în raport cu Decretul nr. 311/1954. Prin decizia 1905 din 6 aprilie 2000, Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, a admis recursul pârâtei, a casat decizia curții de apel cu trimitere spre rejudecare pentru administrarea de probe noi în raport cu obligația contractuală a reclamantei de a cere prestatorului de lucrări, după terminarea perioadei de ploi, să reia activitatea de recoltare. În rejudecare, curtea de apel, prin decizia 104/ A din 14 mai 2002, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtă, reținând, din probele nou administrate, că întreruperea lucrărilor de recoltare nu s-au datorat forței majore, ci organizării defectuoase a activității apelantei.

Împotriva deciziei astfel pronunțate, pârâta a declarat recurs, la data de 24 mai 2002, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Astfel, recurenta susține că raportul de expertiză a fost subiectiv întocmit, concluziile, referitoare la părăsirea lanurilor pentru recoltat în timpul sezonului de ploi și la dovada prejudiciului suferit de reclamantă, fiind greșite. Mai susține recurenta, că instanțele au ignorat convenția din 12 aprilie 1994, prin care reclamanta avea obligația să anunțe reluarea activității de recoltare, după încetarea ploilor, iar în mod unilateral aceasta a denunțat contractul, apelând la un alt agent economic. Recursul este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor expune: Potrivit convenției încheiată la 12 aprilie 1994, părțile își asumau obligații privind activitatea de recoltare a culturilor de orz, orzoaică și grâu, plata fiind uium aplicat în procent la cantitatea recoltată.

Fără nici o precizare referitoare la întreruperea acțiunii de recoltare pentru timp nefavorabil, convenția prevedea, la pct. 3, obligația reclamantei de a anunța începutul lucrărilor, iar aceasta a făcut-o. Singura cauză exoneratoare de răspundere, a fost prevăzută la pct. 5, ca fiind forța majoră. Nici o altă probă nu conduce la concluzia nerespectării obligațiilor asumate de reclamantă, iar o perioadă de timp nefavorabilă recoltării nu capătă caracterul forței majore, ca împrejurare imprevizibilă și de neînlăturat, care împiedică, fără nici o culpă, executarea obligației. Denumirea unilaterală a contractului nu poate fi imputată reclamantei, dispozițiile art. 1020 C. civ. prevăzând condiția rezolutorie în contractele sinalagmatice, în cazul când una dintre părți nu îndeplinește angajamentul său.

Pe de altă parte, dovada prejudiciului suferit a fost unul din obiectivele raportului de expertiză, care a menționat existența diferenței cantitative recoltate după perioada de ploi. Așa fiind, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva deciziei 104 din 14 ai 2002, pronunțată de Curtea de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de SC A.E. SA București împotriva deciziei nr. 104 din 14 mai 2002 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. IREVOCABILĂ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2003.