ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 860/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția a VIII-a

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 571 din 16

iunie 2009, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții B.A. și B.I., în

contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe și a obligat pârâtul să

procedeze la stabilirea unei date de depunere a cererii reclamanților privind

redobândirea cetățeniei române, în termen scurt, rezonabil, precum și la plata

cheltuielilor de judecată în sumă de 300 lei; a respins totodată, ca

neîntemeiat, capătul de cerere privind acordarea de daune morale.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut

că, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 21/1991, reclamanții au solicitat

redobândirea cetățeniei române, prin cerere adresată misiunii diplomatice a

României la Chișinău în calitate de autoritate competentă să înregistreze

această petiție, în vederea parcurgerii procedurii prevăzute de lege.

În acest context instanța de fond a

apreciat că apărarea pârâtului potrivit căreia este în imposibilitate de a

respecta dispozițiile Legii nr. 21/1991 și ale Legii nr. 554/2004, dată fiind

capacitatea limitată a Secției consulară de la Chișinău de a procesa dosarele cuprinzând acest tip de cereri, în vederea înaintării la Ministerul Justiției, nu poate fi reținută, întrucât nu s-a făcut nicio probă în acest sens,

iar dispozițiile legii contenciosului administrativ impun soluționarea cererii

în termen de 30 de zile, termen cu caracter general, a cărei respectare se

impune față de împrejurarea că legea specială, privind acordarea cetățeniei

române, nu prevede un termen de soluționare a unor astfel de cereri.

Cu privire la daunele morale solicitate

s-a reținut că, în cauză, nu s-a făcut dovada prejudiciului moral suferit de

reclamanți prin refuzul autorității pârâte de stabilire a datei de primire a

cererii.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs

pârâtul invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

Recurentul a susținut că, în aprecierea

sa, cererea intimaților a fost soluționată, astfel cum rezultă din răspunsul

comunicat acestora și în care s-a invocat faptul că există o justificare

argumentată a împrejurării că nu s-a stabilit data pentru depunerea cererii de

redobândire a cetățeniei.

Recurentul a susținut că instanța de fond

nu a ținut seama, ca și cauză exoneratoare de culpă administrativă, de

condițiile concrete ale derulării activității acestei autorități într-un

teritoriu care nu se află sub autoritatea statului român și în mod greșit a

asimilat situația creată cu refuzul reglementat de art. 2 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004, neținându-se cont totodată de răspunsul primit de reclamanți, cu

respectarea termenului de 30 de zile, de la data primirii cererii și de

împrejurarea că acesta nu conține un refuz explicit.

A mai arătat recurentul că, în

determinarea termenului rezonabil de procesare a unor asemenea cereri trebuie

să se țină seama de toate circumstanțele relevante, în accepțiunea Convenției

noțiunea de „termen rezonabil” nefiind sinonimă cu cea de termen scurt, ea

stabilindu-se în raport de toate circumstanțele și împrejurările concrete ale

cauzei.

A fost invocat de către recurent, în

acest sens, jurisprudența C.E.D.O., precum și dispozițiile O.U.G. nr. 147/2008,

aprobată prin Legea nr. 171/2009 prin care s-a stabilit un număr maxim de

cereri ce pot fi primite în intervalul de 1 an, în vederea normării acestei

activități.

Analizând actele și lucrările dosarului,

în raport de dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente:

Reclamanții, cetățeni ai Republicii

Moldova, cu domiciliul în acest stat, s-au adresat pârâtului, cu petiție

înregistrată la sediul acestuia la data de 07 ianuarie 2009, solicitând

înaintarea acesteia la Secția Consulară din Chișinău în vederea stabilirii

datei la care vor fi invitați să înregistreze cererile lor de redobândire a

cetățeniei române.

Cu adresa nr. G5-1/P/282 din 28 ianuarie 2009

recurentul – pârât a răspuns reclamanților că vor fi invitați pentru a depune

actele necesare în momentul în care cererile lor vor intra în faza de

procesare, dat fiind numărul foarte mare de persoane ce au depus cereri,

anterior reclamanților.

Prin răspunsul comunicat intimaților se

constată că recurentul a respectat dispozițiile art. 8 din O.G. nr. 27/2002,

aprobată prin Legea nr. 233/2002, care prevăd ca autoritățile și instituțiile

publice sesizate au obligația să comunice petiționarului, în termen de 30 de

zile de la data înregistrării petiției, răspunsul, indiferent dacă soluția este

favorabilă sau nefavorabilă, astfel încât nefiind dovedită încălcarea dreptului

de petiționare al intimaților, reglementat de art. 51 din Constituție și art. 8

din O.G. nr. 27/2002, nu se poate reține răspunderea ministerului pentru

nesoluționarea cererii în termen legal.

În conformitate cu dispozițiile art. 2

alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările

ulterioare, nesoluționarea în termenul legal a unei cereri semnifică faptul de

a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea

cererii, dacă prin lege nu se prevede un alt termen, ceea ce nu se poate

constata în cazul cererii formulate de intimați, pentru care a fost respectat

acest termen cu caracter general, în absența unei prevederi derogatorii în

materie de cetățenie.

De asemenea, nu se poate constata

existența în cauză a unui refuz nejustificat de a soluționa o cerere, definit

în art. 2 alin. (1) lit. i) din aceeași lege ca fiind exprimarea explicită, cu

exces de putere a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane sau nepunerea

în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a

cererii sau, după caz, a plângerii prealabile.

Răspunsul comunicat intimaților exprimă

dimpotrivă voința recurentului de a le rezolva cererea de redobândire a

cetățeniei române, iar amânarea unei decizii a fost justificată în mod obiectiv

de volumul extrem de mare al cererilor similare în raport de condițiile

concrete de care dispun autoritățile române pentru înregistrarea și procesarea

lor pe teritoriul altui stat, întrucât aceste cereri nu au fost depuse la Comisia de cetățenie din Ministerul Justiției, ci la misiunile diplomatice sau oficiile

consulare competente ale României, ca o facilitate acordată prin art. 12 Legea nr.

21/1991, republicată cu modificările și completările ulterioare, pentru

persoanele care au domiciliul sau reședința în străinătate.

Față de data și conținutul răspunsului

comunicat intimaților se constată că până la formularea acțiunii în justiție 03

aprilie 2009, nu a existat o încălcare a dispozițiilor art. 10 din Convenția europeană

asupra cetățeniei, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 și ratificată de

România prin Legea nr. 396/2002.

Conform acestei reglementări, fiecare

stat parte trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil

cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei sale, redobândirea

acesteia sau eliberarea unui atestat de cetățenie.

Elementele de fapt ale situației expuse

anterior nu justifică aprecierea depășirii termenului rezonabil pentru

examinarea cererii intimaților de redobândire a cetățeniei române și

solicitarea examinării cererii lor cu prioritate față de cererile similare

depuse la aceeași dată este lipsită de temei legal și contrară dispozițiilor

art. 5 din Convenția europeană asupra cetățeniei, care interzic expres

reglementările sau practicile discriminatorii.

În consecință, nefiind dovedite

condițiile prevăzute de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu

modificările și completările ulterioare, Înalta Curte va admite recursul

declarat de Ministerul Afacerilor Externe, va casa hotărârea atacată și pe

fond, va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinței civile nr. 2571 din 16 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și pe fond

respinge acțiunea formulată de reclamanți

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17

februarie 2010.