ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 860/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 571 din 16 iunie 2009, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții B.A. și B.I., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe și a obligat pârâtul să procedeze la stabilirea unei date de depunere a cererii reclamanților privind redobândirea cetățeniei române, în termen scurt, rezonabil, precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 300 lei; a respins totodată, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind acordarea de daune morale.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 21/1991, reclamanții au solicitat redobândirea cetățeniei române, prin cerere adresată misiunii diplomatice a României la Chișinău în calitate de autoritate competentă să înregistreze această petiție, în vederea parcurgerii procedurii prevăzute de lege.

În acest context instanța de fond a apreciat că apărarea pârâtului potrivit căreia este în imposibilitate de a respecta dispozițiile Legii nr. 21/1991 și ale Legii nr. 554/2004, dată fiind capacitatea limitată a Secției consulară de la Chișinău de a procesa dosarele cuprinzând acest tip de cereri, în vederea înaintării la Ministerul Justiției, nu poate fi reținută, întrucât nu s-a făcut nicio probă în acest sens, iar dispozițiile legii contenciosului administrativ impun soluționarea cererii în termen de 30 de zile, termen cu caracter general, a cărei respectare se impune față de împrejurarea că legea specială, privind acordarea cetățeniei române, nu prevede un termen de soluționare a unor astfel de cereri.

Cu privire la daunele morale solicitate s-a reținut că, în cauză, nu s-a făcut dovada prejudiciului moral suferit de reclamanți prin refuzul autorității pârâte de stabilire a datei de primire a cererii. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurentul a susținut că, în aprecierea sa, cererea intimaților a fost soluționată, astfel cum rezultă din răspunsul comunicat acestora și în care s-a invocat faptul că există o justificare argumentată a împrejurării că nu s-a stabilit data pentru depunerea cererii de redobândire a cetățeniei.

Recurentul a susținut că instanța de fond nu a ținut seama, ca și cauză exoneratoare de culpă administrativă, de condițiile concrete ale derulării activității acestei autorități într-un teritoriu care nu se află sub autoritatea statului român și în mod greșit a asimilat situația creată cu refuzul reglementat de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, neținându-se cont totodată de răspunsul primit de reclamanți, cu respectarea termenului de 30 de zile, de la data primirii cererii și de împrejurarea că acesta nu conține un refuz explicit. A mai arătat recurentul că, în determinarea termenului rezonabil de procesare a unor asemenea cereri trebuie să se țină seama de toate circumstanțele relevante, în accepțiunea Convenției noțiunea de „termen rezonabil” nefiind sinonimă cu cea de termen scurt, ea stabilindu-se în raport de toate circumstanțele și împrejurările concrete ale cauzei.

A fost invocat de către recurent, în acest sens, jurisprudența C.E.D.O., precum și dispozițiile O.U.G. nr. 147/2008, aprobată prin Legea nr. 171/2009 prin care s-a stabilit un număr maxim de cereri ce pot fi primite în intervalul de 1 an, în vederea normării acestei activități. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente: Reclamanții, cetățeni ai Republicii Moldova, cu domiciliul în acest stat, s-au adresat pârâtului, cu petiție înregistrată la sediul acestuia la data de 07 ianuarie 2009, solicitând înaintarea acesteia la Secția Consulară din Chișinău în vederea stabilirii datei la care vor fi invitați să înregistreze cererile lor de redobândire a cetățeniei române.

Cu adresa nr. G5-1/P/282 din 28 ianuarie 2009 recurentul – pârât a răspuns reclamanților că vor fi invitați pentru a depune actele necesare în momentul în care cererile lor vor intra în faza de procesare, dat fiind numărul foarte mare de persoane ce au depus cereri, anterior reclamanților. Prin răspunsul comunicat intimaților se constată că recurentul a respectat dispozițiile art. 8 din O.G. nr. 27/2002, aprobată prin Legea nr. 233/2002, care prevăd ca autoritățile și instituțiile publice sesizate au obligația să comunice petiționarului, în termen de 30 de zile de la data înregistrării petiției, răspunsul, indiferent dacă soluția este favorabilă sau nefavorabilă, astfel încât nefiind dovedită încălcarea dreptului de petiționare al intimaților, reglementat de art. 51 din Constituție și art. 8 din O.G.

nr. 27/2002, nu se poate reține răspunderea ministerului pentru nesoluționarea cererii în termen legal. În conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, nesoluționarea în termenul legal a unei cereri semnifică faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede un alt termen, ceea ce nu se poate constata în cazul cererii formulate de intimați, pentru care a fost respectat acest termen cu caracter general, în absența unei prevederi derogatorii în materie de cetățenie.

De asemenea, nu se poate constata existența în cauză a unui refuz nejustificat de a soluționa o cerere, definit în art. 2 alin. (1) lit. i) din aceeași lege ca fiind exprimarea explicită, cu exces de putere a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane sau nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile.

Răspunsul comunicat intimaților exprimă dimpotrivă voința recurentului de a le rezolva cererea de redobândire a cetățeniei române, iar amânarea unei decizii a fost justificată în mod obiectiv de volumul extrem de mare al cererilor similare în raport de condițiile concrete de care dispun autoritățile române pentru înregistrarea și procesarea lor pe teritoriul altui stat, întrucât aceste cereri nu au fost depuse la Comisia de cetățenie din Ministerul Justiției, ci la misiunile diplomatice sau oficiile consulare competente ale României, ca o facilitate acordată prin art. 12 Legea nr. 21/1991, republicată cu modificările și completările ulterioare, pentru persoanele care au domiciliul sau reședința în străinătate.

Față de data și conținutul răspunsului comunicat intimaților se constată că până la formularea acțiunii în justiție 03 aprilie 2009, nu a existat o încălcare a dispozițiilor art. 10 din Convenția europeană asupra cetățeniei, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 și ratificată de România prin Legea nr. 396/2002. Conform acestei reglementări, fiecare stat parte trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei sale, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetățenie.

Elementele de fapt ale situației expuse anterior nu justifică aprecierea depășirii termenului rezonabil pentru examinarea cererii intimaților de redobândire a cetățeniei române și solicitarea examinării cererii lor cu prioritate față de cererile similare depuse la aceeași dată este lipsită de temei legal și contrară dispozițiilor art. 5 din Convenția europeană asupra cetățeniei, care interzic expres reglementările sau practicile discriminatorii. În consecință, nefiind dovedite condițiile prevăzute de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, Înalta Curte va admite recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe, va casa hotărârea atacată și pe fond, va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinței civile nr. 2571 din 16 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și pe fond respinge acțiunea formulată de reclamanți Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 februarie 2010.