ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 846/2010

Asupra

recursului de față

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 151 din 23 aprilie 2009, Tribunalul

Prahova a condamnat pe inculpatul A.A.

la

pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20

raportat la art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și a art. 71-64

lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În baza

art. 81 și art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei de 3 ani închisoare pe durata termenului de încercare de 5 ani.

În baza

art. 359 C. proc. pen., s-a atras

atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind

revocarea

suspendării condiționate.

În

temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus

suspendarea

executării pedepsei accesorii pe durata termenului de

încercare.

S-a

luat act că partea vătămată T.C. și Spitalul Județean de Urgență Ploiești nu

s-au constituit părți civile în cauză.

În

temeiul art. 112 lit. f) și art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a confiscat

de la inculpat cuțitul folosit la săvârșirea infracțiunii, așa cum rezultă din

dispozitivul sentinței.

În esență,

s-au reținut următoarele:

În ziua

de 31 iulie 2008, după ce consumaseră băuturi

alcoolice,

între inculpat și partea vătămată T.C. a izbucnit

un conflict și au

schimbat reciproc insulte și amenințări, pe fondul cărora partea vătămată s-a

repezit asupra inculpatului, luându-l cu mâinile de gât și încercând să îl

îndepărteze din strunga de oi. Surprins de acțiunea violentă a părții vătămate,

inculpatul a luat un cuțit pe care îl purta asupra sa și l-a lovit în torace,

în partea stângă a corpului.

Partea

vătămată a fost transportată la spital de către martorul C.I., stabilindu-se

prin raportul medico-legal că a suferit leziuni ce au necesitat 35-40 de zile

de îngrijiri medicale pentru vindecare.

Curtea

de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin

decizia penală nr. 99 din 26 octombrie 2009, admițând apelul declarat de

parchet privind pe intimatul inculpat A.A., a desființat sentința penală

atacată și a dispus aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege,

pe o durată de 2 ani.

Au fost

menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Împotriva

deciziei  sus-menționate,  a declarat recurs

Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Prin recursul declarat, procurorul a

solicitat casarea hotărârilor

atacate, în

temeiul art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. și

majorarea pedepsei

cu executarea acesteia în regim privativ de libertate, susținând că instanțele

au făcut o greșită individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, în raport

cu gravitatea tentativei la omor și modul de comitere, prin aplicarea loviturii

cu cuțitul într-o zonă vitală a părții vătămate, aspecte care reclamau o

reacție mai fermă, prin aplicarea unei pedepse corespunzătoare pericolului

concret crescut al faptei.

Recursul

nu este fondat.

Din

examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanța de apel a reținut corect

fapta și vinovăția inculpatului, i-a dat o încadrare

juridică corespunzătoare dispozițiilor legale și a individualizat în

mod

just pedeapsa aplicată, atât sub aspectul cuantumului, cât și al

modalității de executare.

Critica

Parchetului, referitoare la greșita individualizare a pedepsei aplicate, sub

aspectul aplicării unei pedepse necorespunzătoare pericolului concret crescut

al faptei și modalității de executare dispusă de instanța de fond și menținută

de instanța de apel, nu este întemeiată.

Astfel,

în mod corect, instanțele au avut în vedere la

individualizarea pedepsei aplicate inculpatului criteriile prevăzute de

art. 72 C. pen., cărora le-au acordat eficiența cuvenită, printre care

și datelor care caracterizează persoana acestuia - nu are antecedente penale,

nu este cunoscut ca o persoană violentă sau predispusă la scandal - cărora

le-au atribuit corect valoarea de circumstanțe atenuante judiciare, apreciind

just că, în raport de acestea, scopul pedepsei poate fi realizat prin

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului.

Pe de

altă parte, în raport cu atitudinea sinceră, de regret și de cooperare cu

organele judiciare a inculpatului, care a săvârșit fapta pe fondul stării de

tulburare provocată de atitudinea părții vătămate și de datele privind conduita

acestuia în comunitate,

precum și de starea

de sănătate precară a inculpatului, rezultă că nu

se impune schimbarea

modalității de executare a pedepsei.

Examinând

hotărârea recurată și în raport de alte temeiuri care pot fi luate în

considerare din oficiu și constatând că nu există nici unul dintre acele

temeiuri care impun casarea din oficiu,

urmează

ca recursul declarat de parchet să fie respins, ca nefondat.

În conformitate cu protocolul încheiat

între Baroul București și

Ministerul

Justiției, va fi acordat onorariul apărătorului desemnat din

oficiu

pentru apărarea inculpatului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de Parchetul de pe

lângă Curtea de

Apel Ploiești împotriva deciziei penale nr. 99 din 26

octombrie 2009 a

Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,

privind pe intimatul inculpat A.A.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 lei,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 martie 2010.