ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 846/2010

Asupra recursului de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 151 din 23 aprilie 2009, Tribunalul Prahova a condamnat pe inculpatul A.A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și a art. 71-64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. În baza art. 81 și art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare pe durata termenului de încercare de 5 ani. În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate. În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

S-a luat act că partea vătămată T.C. și Spitalul Județean de Urgență Ploiești nu s-au constituit părți civile în cauză. În temeiul art. 112 lit. f) și art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat cuțitul folosit la săvârșirea infracțiunii, așa cum rezultă din dispozitivul sentinței. În esență, s-au reținut următoarele: În ziua de 31 iulie 2008, după ce consumaseră băuturi alcoolice, între inculpat și partea vătămată T.C. a izbucnit un conflict și au schimbat reciproc insulte și amenințări, pe fondul cărora partea vătămată s-a repezit asupra inculpatului, luându-l cu mâinile de gât și încercând să îl îndepărteze din strunga de oi. Surprins de acțiunea violentă a părții vătămate, inculpatul a luat un cuțit pe care îl purta asupra sa și l-a lovit în torace, în partea stângă a corpului.

Partea vătămată a fost transportată la spital de către martorul C.I., stabilindu-se prin raportul medico-legal că a suferit leziuni ce au necesitat 35-40 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 99 din 26 octombrie 2009, admițând apelul declarat de parchet privind pe intimatul inculpat A.A., a desființat sentința penală atacată și a dispus aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe o durată de 2 ani. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Împotriva deciziei sus-menționate, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Prin recursul declarat, procurorul a solicitat casarea hotărârilor atacate, în temeiul art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. și majorarea pedepsei cu executarea acesteia în regim privativ de libertate, susținând că instanțele au făcut o greșită individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, în raport cu gravitatea tentativei la omor și modul de comitere, prin aplicarea loviturii cu cuțitul într-o zonă vitală a părții vătămate, aspecte care reclamau o reacție mai fermă, prin aplicarea unei pedepse corespunzătoare pericolului concret crescut al faptei. Recursul nu este fondat. Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanța de apel a reținut corect fapta și vinovăția inculpatului, i-a dat o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legale și a individualizat în mod just pedeapsa aplicată, atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare.

Critica Parchetului, referitoare la greșita individualizare a pedepsei aplicate, sub aspectul aplicării unei pedepse necorespunzătoare pericolului concret crescut al faptei și modalității de executare dispusă de instanța de fond și menținută de instanța de apel, nu este întemeiată. Astfel, în mod corect, instanțele au avut în vedere la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., cărora le-au acordat eficiența cuvenită, printre care și datelor care caracterizează persoana acestuia - nu are antecedente penale, nu este cunoscut ca o persoană violentă sau predispusă la scandal - cărora le-au atribuit corect valoarea de circumstanțe atenuante judiciare, apreciind just că, în raport de acestea, scopul pedepsei poate fi realizat prin suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului.

Pe de altă parte, în raport cu atitudinea sinceră, de regret și de cooperare cu organele judiciare a inculpatului, care a săvârșit fapta pe fondul stării de tulburare provocată de atitudinea părții vătămate și de datele privind conduita acestuia în comunitate, precum și de starea de sănătate precară a inculpatului, rezultă că nu se impune schimbarea modalității de executare a pedepsei. Examinând hotărârea recurată și în raport de alte temeiuri care pot fi luate în considerare din oficiu și constatând că nu există nici unul dintre acele temeiuri care impun casarea din oficiu, urmează ca recursul declarat de parchet să fie respins, ca nefondat. În conformitate cu protocolul încheiat între Baroul București și Ministerul Justiției, va fi acordat onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apărarea inculpatului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești împotriva deciziei penale nr. 99 din 26 octombrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe intimatul inculpat A.A. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 martie 2010.