ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 520/2003

Decizia nr. 520 Dosar nr. 7350/2001 Deliberând asupra recursului de față; Prin sentința nr. 487 din 20 martie 2001 Tribunalul Prahova a admis excepția de tardivitate a introducerii acțiunii reclamantei S.I.F. MUNTENIA privind plata contravalorii dividendelor și a daunelor interese aferente anului 1996 iar pe fond a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat-o pe pârâta I.R.A. S.A. Câmpina să plătească suma de 43.205.000 lei contravaloarea dividendelor aferente anului 1997 respingând ca neîntemeiat capătul de cerere privind contravaloarea daunelor interese pentru anul 1997. Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și comercial, prin decizia nr. 863 din 27 iunie 2001 a admis apelul reclamantei, a schimbat în parte sentința atacată în sensul că a obligat-o pe pârâtă și la plata sumei de 30.242.780 lei daune – interese pentru anul 1997 și la 6.788.300 lei cheltuieli de judecată în loc de 3.288.300 lei.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței și a fost obligată intimata la 676.032 lei cheltuieli de judecată în apel. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că dreptul reclamantei de a solicita dividende pentru exercițiul financiar al anului 1996 s-a născut la data de 7 aprilie 1997 astfel că în raport de data introducerii cererii dreptul la acțiune s-a prescris. S-a mai reținut că reclamanta este însă îndreptățită să solicite daune – interese pentru anul 1997 conform dispozițiilor art. 43 C. com . Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta susținând că în mod greșit s-au considerat ca fiind prescrise pretențiile sale privind plata dividendelor pentru anul 1996 precum și a dobânzilor aferente, susținând că termenul de prescripție începe să curgă de la 31 decembrie 1997 invocând sub acest aspect dispozițiile O.G.

nr. 26/1995. Verificând legalitatea și temeinicia deciziei în raport de critica formulată, Curtea, constată că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente: Dreptul reclamantei de a solicita dividendele cuvenite în calitate de acționar a pârâtei, pentru exercițiul financiar al anului 1996 s-a născut la data de 7 aprilie 1997 când în cadrul Adunării Generale a Acționarilor societății pârâte s-a aprobat bilanțul contabil pentru acest an financiar și s-a stabilit cuantumul dividendelor cuvenite fiecărui acționar în raport de cota capitalului social deținut. Așadar, termenul general de prescripție de 3 ani, prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958 începe să curgă de la data de 7 octombrie 1997. Însă reclamanta a promovat acțiunea la data de 18 decembrie 2000, deci pretențiile pentru anul financiar 1996 sunt prescrise.

Dispozițiile O.G. nr. 26/1995 invocate de către recurentă cu privire la scadența plății dividendelor nu sunt incidente în cauză întrucât actul normativ stabilește termenul de plată al impozitului asupra dividendelor, datorat bugetului de stat, termen ce nu are legătură cu plata dividendelor către acționar. Potrivit art. 1 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958 odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal, se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesării, în speță fiind prescris dreptul la acțiune al reclamantei privind daunele – interese pentru anul financiar 1996. În consecință, în mod corect instanța de apel că pretențiile reclamantei pentru exercițiul financiar 1996 sunt prescrise, decizia dată sub acest aspect fiind legală și temeinică.

În consecință, Curtea, în conformitate cu art. 316 combinat cu art. 296 C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de

S.I.F. MUNTENIA.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.I.F. MUNTENIA București împotriva deciziei nr. 863 din 27 iunie 2001 a Curții de Apel Ploiești. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2003.