ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 520/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 520/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Decizia nr.
520 Dosar
nr. 7350/2001
Deliberând asupra recursului de
față;
Prin sentința nr. 487 din 20 martie 2001
Tribunalul Prahova a admis excepția de tardivitate a introducerii acțiunii
reclamantei S.I.F. MUNTENIA privind plata contravalorii dividendelor și a
daunelor interese aferente anului 1996 iar pe fond a admis în parte acțiunea
reclamantei și a obligat-o pe pârâta I.R.A. S.A. Câmpina să plătească suma de
43.205.000 lei contravaloarea dividendelor aferente anului 1997 respingând ca
neîntemeiat capătul de cerere privind contravaloarea daunelor interese pentru
anul 1997.
Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios
administrativ și comercial, prin decizia nr. 863 din 27 iunie 2001 a admis
apelul reclamantei, a schimbat în parte sentința atacată în sensul că a
obligat-o pe pârâtă și la plata sumei de 30.242.780 lei daune – interese pentru
anul 1997 și la 6.788.300 lei cheltuieli de judecată în loc de 3.288.300 lei.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței
și a fost obligată intimata la 676.032 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a
reținut că dreptul reclamantei de a solicita dividende pentru exercițiul
financiar al anului 1996 s-a născut la data de 7 aprilie 1997 astfel că în
raport de data introducerii cererii dreptul la acțiune s-a prescris.
S-a mai reținut că reclamanta este însă
îndreptățită să solicite daune – interese pentru anul 1997 conform dispozițiilor
art. 43 C. com .
Împotriva acestei decizii a declarat recurs
reclamanta susținând că în mod greșit s-au considerat ca fiind prescrise
pretențiile sale privind plata dividendelor pentru anul 1996 precum și a
dobânzilor aferente, susținând că termenul de prescripție începe să curgă de la
31 decembrie 1997 invocând sub acest aspect dispozițiile O.G. nr. 26/1995.
Verificând legalitatea și temeinicia deciziei în
raport de critica formulată, Curtea, constată că recursul nu este fondat pentru
următoarele considerente:
Dreptul reclamantei de a solicita dividendele
cuvenite în calitate de acționar a pârâtei, pentru exercițiul financiar al
anului 1996 s-a născut la data de 7 aprilie 1997 când în cadrul Adunării
Generale a Acționarilor societății pârâte s-a aprobat bilanțul contabil pentru
acest an financiar și s-a stabilit cuantumul dividendelor cuvenite fiecărui
acționar în raport de cota capitalului social deținut.
Așadar, termenul general de prescripție de 3
ani, prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958 începe să curgă de la data de
7 octombrie 1997.
Însă reclamanta a promovat acțiunea la data de
18 decembrie 2000, deci pretențiile pentru anul financiar 1996 sunt prescrise.
Dispozițiile O.G. nr. 26/1995 invocate de către
recurentă cu privire la scadența plății dividendelor nu sunt incidente în cauză
întrucât actul normativ stabilește termenul de plată al impozitului asupra
dividendelor, datorat bugetului de stat, termen ce nu are legătură cu plata
dividendelor către acționar.
Potrivit art. 1 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958
odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal, se stinge
și dreptul la acțiune privind drepturile accesării, în speță fiind prescris
dreptul la acțiune al reclamantei privind daunele – interese pentru anul
financiar 1996.
În consecință, în mod corect instanța de apel că
pretențiile reclamantei pentru exercițiul financiar 1996 sunt prescrise,
decizia dată sub acest aspect fiind legală și temeinică.
În consecință, Curtea, în conformitate cu art. 316
combinat cu art. 296 C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de
S.I.F. MUNTENIA.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge,
ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.I.F. MUNTENIA București
împotriva deciziei nr. 863 din 27 iunie 2001 a Curții de Apel Ploiești.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 31
ianuarie 2003.