ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2538/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Judecătoria Timișoara sub nr. 14120/325/2008 reclamanta C.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții C.D., M.(C.)H., F.(C.)E., M.(C.)E., V.(A.).M., G.L.A., C.L. și C.L. ieșirea din indiviziune, cu acordare de sultă asupra bunurilor rămase după defunctul ei soț, C.I., decedat la data de 16 aprilie 1973 în municipiul Timișoara, județul Timiș. În motivarea acțiunii menționează că defunctul ei soț a decedat la data de 16 aprilie 1973 în municipiul Timișoara, unde avea viza de flotant, domiciliul menționat în actul de identitate fiind comuna Vorniceni, județul Botoșani. Arată că la data decesului soțului nu deținea acte de proprietate pe imobilul în care locuiau, dar avea în folosință teren în suprafață de 432 mp și un imobil „casă” din văiugă.

Ulterior, prin sentința civilă nr. 4043 din 19 martie 2001 a Judecătoriei Timișoara pronunțată în dosarul 2620/2001 s-a constatat dobândirea de către ea, împreună cu defunctul soț, prin uzucapiune a dreptului de proprietate asupra casei și terenului înscris în C.F. 4736, p.f. 1690/b/1/b/2/29 al comunei cadastrale Ghioroda. Reclamanta a solicitat lichidarea stării de indiviziune prin atribuirea bunurilor, cu plata de sultă în contradictoriu cu pârâții, în calitate de fii și nepoți ai defunctului C.I. La termenul de judecată din 15 mai 2009 Judecătoria Săveni a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale, rămânând în pronunțare asupra acesteia. Conform art. 14 alin. (2) C. proc. civ.

cererile privitoare la moștenire, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le au unul împotriva altuia sunt de competența ultimului domiciliu al defunctului. Prin domiciliu se înțelege, conform art. 13 din Decretul nr. 31/1954 locul unde persoana în cauză își are locuința statornică și principală. Menționarea domiciliului în buletinul de identitate constituie dovada lui, însă nimic nu se opune ca să se probeze că domiciliul persoanei este într-o altă localitate decât aceea unde a fost înscrisă. Așa cum s-a admis în mod constant în literatura și practica judiciară, locul ultimului domiciliu al defunctului este o chestiune de fapt, cu conotații de ordin practic și procedural evidente, dovada acestui loc putând fi făcută prin orice mijloace de probă admise de lege.

În speță, din sentința civilă nr. 4043 din 19 martie 2001 a Judecătoriei Timișoara pronunțată în dosarul nr. 2620/2001 (considerente și dispozitiv) – fila 6 dosar nr. 14120/325/2008 al Judecătoriei Timișoara se desprinde în mod neîndoielnic concluzia că defunctul a locuit statornic împreună cu reclamanta, soția sa în Timișoara încă din anul 1950, când au cumpărat suprafața de 432 mp teren pe care și-au edificat o casă în anul 1966. Instanța a constatat că reclamanta împreună cu defunctul său soț au dobândit prin uzucapiune casa și terenul, ori acest mod de dobândire a proprietății intervine numai prin exercitarea unei posesii utile în termenul cerut de lege.

Astfel, Judecătoria Timișoara a constatat, după administrarea probatoriului testimonial și cu înscrisuri, că reclamanta și defunctul său soț au posedat în mod public, continuu, neîntrerupt, netulburat și sub nume de proprietar vreme de mai bine de 20 ani, începând cu anul 1951 suprafața de teren pe care au cumpărat-o, aspecte ce sunt determinante și suficiente în a forma convingerea că ultimul domiciliu al defunctului C.I., decedat la data de 16 aprilie1973 a fost în localitatea Timișoara, județul Timiș. S-a mai considerat că bunurile principale ale defunctului (casă și teren) se află tot în raza de competență a Judecătoriei Timișoara, iar împrejurarea că pârâta M.H.

a depus la 8 mai 2009 cerere reconvențională solicitând lichidarea stării de indiviziune și asupra suprafeței de 2500 mp teren intravilan și 1600 mp pășune situate în județul Botoșani, nu sunt de natură a înlătura rațiunile și considerentele practice conform cărora s-a stabilit competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara. Asupra conflictului negativ de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că Judecătoria Timișoara este competentă teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății, pentru considerentele ce succed: Dispozițiile art. 14 alin. (2) C. proc. civ., în materie de moștenire prevăd că sunt de competența instanței celui din urmă domiciliu al defunctului, cererile privitoare la moștenire, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia.

Raportat la aceste dispozitive legale, rezultă fără echivoc că cererile în materie de moștenire sunt de competența exclusivă a instanței ultimului domiciliu al defunctului. Ultimul domiciliu al defunctului, în speța supusă judecății, este municipiul Timișoara, județul Timiș, unde defunctul a locuit statornic împreună cu soția sa încă din 1950, când au cumpărat o suprafață de teren de 432 mp, pe care au edificat un imobil în 1966, aspecte confirmate atât prin sentința civilă nr. 4043 din 19 martie 2001 a Judecătoriei Timișoara (prin care s-a constat că defunctul împreună cu soția sa au dobândit prin uzucapiune casa și terenul din municipiul Timișoara), cât și prin certificatul de deces depus la fila 11 dosar nr. 14120/325/2008 al Judecătoriei Timișoara, și prin declarația mandatarei pârâtei din procura nr. 562/2007 a Biroului Notarului Public P.O.M.

Ultimul domiciliu al defunctului este acela unde acesta își avea locuința statornică, locul ultimului domiciliu fiind o chestiune de fapt, dovada acestuia putând fi realizată prin orice mijloc de probă admis de lege. Împrejurarea că defunctul nu a avut decât viză de flotant în municipiul Timișoara nu poate conduce la concluzia că ultimul domiciliu al acestuia a fost în altă localitate, pentru a înlătura considerentele ce determină stabilirea competenței teritoriale de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara. Pentru aceste considerente, în baza art. 22 C. proc. civ., se va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 aprilie 2010.