ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 26.04.2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2538/2010

HOTĂRÂRE
26.04.2010
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2538/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Timișoara sub nr. 14120/325/2008 reclamanta C.V. a solicitat, în contradictoriu

cu pârâții C.D., M.(C.)H., F.(C.)E., M.(C.)E., V.(A.).M., G.L.A., C.L. și C.L.

ieșirea din indiviziune, cu acordare de sultă asupra bunurilor rămase după

defunctul ei soț, C.I., decedat la data de 16 aprilie 1973 în municipiul

Timișoara, județul Timiș.

În motivarea acțiunii menționează că

defunctul ei soț a decedat la data de 16 aprilie 1973 în municipiul Timișoara,

unde avea viza de flotant, domiciliul menționat în actul de identitate fiind

comuna Vorniceni, județul Botoșani. Arată că la data decesului soțului nu

deținea acte de proprietate pe imobilul în care locuiau, dar avea în folosință

teren în suprafață de 432 mp și un imobil „casă” din văiugă. Ulterior, prin sentința

civilă nr. 4043 din 19 martie 2001 a Judecătoriei Timișoara pronunțată în

dosarul 2620/2001 s-a constatat dobândirea de către ea, împreună cu defunctul

soț, prin uzucapiune a dreptului de proprietate asupra casei și terenului

înscris în C.F. 4736, p.f. 1690/b/1/b/2/29 al comunei cadastrale Ghioroda.

Reclamanta a solicitat lichidarea

stării de indiviziune prin atribuirea bunurilor, cu plata de sultă în

contradictoriu cu pârâții, în calitate de fii și nepoți ai defunctului C.I.

La termenul de judecată din 15 mai

2009 Judecătoria Săveni a invocat din oficiu excepția necompetenței

teritoriale, rămânând în pronunțare asupra acesteia.

Conform art. 14 alin. (2) C. proc.

civ. cererile privitoare la moștenire, precum și cele privitoare la pretențiile

pe care moștenitorii le au unul împotriva altuia sunt de competența ultimului

domiciliu al defunctului. Prin domiciliu se înțelege, conform art. 13 din

Decretul nr. 31/1954 locul unde persoana în cauză își are locuința statornică

și principală. Menționarea domiciliului în buletinul de identitate constituie

dovada lui, însă nimic nu se opune ca să se probeze că domiciliul persoanei

este într-o altă localitate decât aceea unde a fost înscrisă. Așa cum s-a admis

în mod constant în literatura și practica judiciară, locul ultimului domiciliu

al defunctului este o chestiune de fapt, cu conotații de ordin practic și

procedural evidente, dovada acestui loc putând fi făcută prin orice mijloace de

probă admise de lege.

În speță, din sentința civilă nr.

4043 din 19 martie 2001 a Judecătoriei Timișoara pronunțată în dosarul nr.

2620/2001 (considerente și dispozitiv) – fila 6 dosar nr. 14120/325/2008 al

Judecătoriei Timișoara se desprinde în mod neîndoielnic concluzia că defunctul

a locuit statornic împreună cu reclamanta, soția sa în Timișoara încă din anul

1950, când au cumpărat suprafața de 432 mp teren pe care și-au edificat o casă

în anul 1966. Instanța a constatat că reclamanta împreună cu defunctul său soț

au dobândit prin uzucapiune casa și terenul, ori acest mod de dobândire a

proprietății intervine numai prin exercitarea unei posesii utile în termenul

cerut de lege. Astfel, Judecătoria Timișoara a constatat, după administrarea

probatoriului testimonial și cu înscrisuri, că reclamanta și defunctul său soț

au posedat în mod public, continuu, neîntrerupt, netulburat și sub nume de

proprietar vreme de mai bine de 20 ani, începând cu anul 1951 suprafața de

teren pe care au cumpărat-o, aspecte ce sunt determinante și suficiente în a

forma convingerea că ultimul domiciliu al defunctului C.I., decedat la data de

16 aprilie1973 a fost în localitatea Timișoara, județul Timiș.

S-a mai considerat că bunurile

principale ale defunctului (casă și teren) se află tot în raza de competență a

Judecătoriei Timișoara, iar împrejurarea că pârâta M.H. a depus la 8 mai 2009

cerere reconvențională solicitând lichidarea stării de indiviziune și asupra

suprafeței de 2500 mp teren intravilan și 1600 mp pășune situate în județul

Botoșani, nu sunt de natură a înlătura rațiunile și considerentele practice

conform cărora s-a stabilit competența teritorială de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei Timișoara.

Asupra conflictului negativ de

competență, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că Judecătoria

Timișoara este competentă teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății,

pentru considerentele ce succed:

Dispozițiile art. 14 alin. (2) C.

proc. civ., în materie de moștenire prevăd că sunt de competența instanței

celui din urmă domiciliu al defunctului, cererile privitoare la moștenire,

precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul

împotriva altuia.

Raportat la aceste dispozitive

legale, rezultă fără echivoc că cererile în materie de moștenire sunt de

competența exclusivă a instanței ultimului domiciliu al defunctului.

Ultimul domiciliu al defunctului, în

speța supusă judecății, este municipiul Timișoara, județul Timiș, unde

defunctul a locuit statornic împreună cu soția sa încă din 1950, când au

cumpărat o suprafață de teren de 432 mp, pe care au edificat un imobil în 1966,

aspecte confirmate atât prin sentința civilă nr. 4043 din 19 martie 2001 a Judecătoriei Timișoara (prin care s-a constat că defunctul împreună cu soția sa au dobândit

prin uzucapiune casa și terenul din municipiul Timișoara), cât și prin

certificatul de deces depus la fila 11 dosar nr. 14120/325/2008 al Judecătoriei

Timișoara, și prin declarația mandatarei pârâtei din procura nr. 562/2007 a Biroului

Notarului Public P.O.M.

Ultimul domiciliu al defunctului

este acela unde acesta își avea locuința statornică, locul ultimului domiciliu

fiind o chestiune de fapt, dovada acestuia putând fi realizată prin orice

mijloc de probă admis de lege. Împrejurarea că defunctul nu a avut decât viză

de flotant în municipiul Timișoara nu poate conduce la concluzia că ultimul

domiciliu al acestuia a fost în altă localitate, pentru a înlătura

considerentele ce determină stabilirea competenței teritoriale de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.

Pentru aceste considerente, în baza

art. 22 C. proc. civ., se va stabili competența de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei Timișoara.

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26

aprilie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2014-02-28
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 722/2014
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 9569 din 17 iunie 2009 pronunțată de Judecătoria Timișoara a fost admisă în parte acțiunea principală formulată de reclamanta C.M., împotriva pârâtului B.T., a fost anula
ÎCCJ 2021-09-14
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1589/2021
Ședința publică din data de 14 septembrie 2021 Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numa
ÎCCJ 2021-09-15
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1613/2021
Ședința publică din data de 15 septembrie 2021 Asupra conflictului negativ de competență: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Săveni la data de 22 iulie 2020, sub nr. x/
ÎCCJ 2007-09-27
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6120/2007
Deliberând asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 257/91/2006 pe rolul Tribunalului Vrancea, reclamanta A.T.C. a solicitat, în contradictoriu cu Consiliul jude
ÎCCJ 2006-10-26
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8559/2006
C.G.P., care a semnat notificarea în numele solicitanților; - valoarea estimată a imobilului; - declarații notariale pe proprie răspundere date în țările de reședință, care să cuprindă și mențiunea prevăzută în art. 5 din Legea nr. 10/2001.
Sursă