ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 304/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 11 iulie 2006 reclamanta R.A.A.P.P.S., prin sucursala pentru Administrarea și Întreținerea Fondului Imobiliar București, a chemat-o în judecată pe pârâta SC M.E.I. SA București, solicitând ca prin hotărârea pe care o va pronunța, instanța să dispună obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 604.144,57 lei reprezentând debit neachitat compus din 187.983,94 ron chirie, 74.676,30 ron prestări servicii, 36.188,19 ron contravaloare utilități și 305.296,14 ron penalități de întârziere.

Reclamanta și-a motivat cererea în sensul că între părțile în litigiu a fost încheiat contractul de locațiune și prestări servicii din 11 octombrie 2001 privind spațiul situat în București, camerele 17, 18, 19, 26, 27, 30; parter camerele 8, 9, 10, 11, 14, 15, 16, 19, 20, 21, 22, 23, 25, 26, 27, 28; mezanin camerele M 2, M 5, M 6, M 8; etajul 1 camerele 101, 101A, 102, 103, 104, 105, 106, 107, 108, 109, 118, 120, 121, 122, sector 3, contractul fiind încheiat pe o perioadă de cinci ani și denunțat prin eliberarea spațiului la data de 1 iulie 2005. A arătat în acțiunea sa că în conformitate cu art. 7201 C. proc. civ. părțile au conciliat asupra debitului rezultat din neachitarea chiriei și prestărilor de servicii efectuate, fiind încheiat procesul verbal de conciliere din 3 septembrie 2004 prin care pârâta a recunoscut debitul în sumă de 700.238,81 ron din care a plătit numai 96.094,24 ron, rămânând de achitat diferența de 604.144,57 ron.

Prin sentința comercială nr. 5144 din 16 aprilie 2007, Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat-o pe pârâtă să plătească suma de 585.803,53 ron contravaloare chirie, prestări servicii și penalități aferente. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că nu se justifică apărarea pârâtei în sensul că suma de 80.685,35 ron este prematură față de termenul de plată la care s-a obligat prin obiecțiunile la procesul verbal de conciliere directă în condițiile în care obiecțiunile nu au fost însușite de reclamantă, iar un contract nu poate fi modificat prin voința unei singure părți și fiind vorba de răspundere civilă contractuală, creditorul trebuie să dovedească numai existența contractului și faptul că obligația nu a fost executată, culpa debitorului fiind prezumată potrivit art. 1082 C. civ.

În ceea ce privește cuantumul penalităților instanța de fond, invocând dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 469/2002 a reținut că acestea nu pot depăși suma asupra căreia sunt calculate, cu excepția cazului în care prin contract s-a stipulat contrariul și în temeiul art. 969 și urm., art. 1066 C. civ. și art. 43 C. com., societatea pârâtă a fost obligată la plata sumei 585.803,53 ron compusă din 187.983,94 ron cu titlu de chirie, 187.983,94 ron cu titlu de penalități de întârziere aferente, 74.676,30 ron contravaloare prestări servicii, 67.427,24 ron penalități de întârziere, 36.188,19 ron utilități și 31.543,93 ron penalități de întârziere. Împotriva acestei decizii pârâta SC M.E.I.

SA București a formulat apel, care a fost respins de către Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 13 din 14 ianuarie 2008, reținând că debitul a fost recunoscut de către pârâtă prin procesul verbal de conciliere directă din 3 septembrie 2004 și că apărările pârâtei întemeiate pe excepția prescrierii dreptului la acțiune nu pot fi primite întrucât recunoașterea dreptului a cărei acțiune se prescrie întrerupe cursul prescripției, conform dispozițiilor art. 16 pct. a din Decretul nr. 167/1958, iar obiecțiunile formulate de către pârâtă nu au privit cuantumul sumei datorate ci modalitatea de achitare a acesteia precum și termenele scadente așa încât în mod corect instanța de fond a soluționat cauza prin hotărârea pronunțată.

Pârâta SC M.E.I. SA București a formulat cerere de revizuire a deciziei pronunțată de instanța de apel, cerere care a fost respinsă ca tardiv formulată de către Curtea de Apel București, secția a V-a comercială. Instanța de apel a reținut că temeiul cererii de revizuire este art. 322 pct. 5 C. proc. civ. și potrivit dispozițiilor art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

termenul de revizuire este de o lună și se va socoti din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă ori după caz din ziua în care partea a luat cunoștință de hotărârea desființată sau modificată pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere, iar în speță se invocă drept act nou decizia civilă nr. 1418 R din 8 septembrie 2009 a Tribunalului București, secția a III a civilă, decizie pronunțată în recurs, care în împrejurarea că nefiind comunicată, revizuenta a susținut că a luat cunoștință de aceasta la 27 noiembrie 2008, susținere neprimită de instanță pentru faptul că revizuenta a fost prezentă la termenul dezbaterilor din 8 septembrie 2008, pronunțarea respectivei decizii fiind consemnată în condica de ședință.

Împotriva acestei decizii revizuenta SC M.E.I. SA București a declarat recurs prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel București, secția comercială, cu cheltuieli de judecată, revizuenta menționând că își fundamentează recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 313 C. proc. civ. A susținut că hotărârea atacată este nelegală pentru motivul că instanța a aplicat greșit legea, respectiv art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc.

civ., întrucât momentul de la care începe să curgă termenul de revizuire este ziua în care s-a descoperit înscrisul iar rațiunea fixării acestui moment este prezumția că la data descoperirii lui, partea a luat cunoștință de conținutul acelui înscris și numai din acest moment i s-a deschis calea formulării cererii de revizuire, susținând că nu există nicio obligație a părții de a asista la pronunțarea hotărârii, neexistând în acest sens o dispoziție imperativă, astfel că momentul de la care începe să curgă termenul este cel de care a luat cunoștință din considerentele hotărârii care constituie înscris nou și nu acela la care s-a pronunțat hotărârea respectivă, nefiind relevant nici faptul că societatea revizuentă a fost reprezentată prin avocat la dezbaterile din litigiul în care s-a pronunțat hotărârea atacată.

Recursul este nefondat. Conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ. hotărârea poate fi modificată atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere în cazul prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. dacă, după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Potrivit art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. termenul de revizuire este de o lună și se va socoti în cazurile prevăzute la art. 322 pct. 5 C. proc. civ. din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă ori, după caz, din ziua în care partea a luat cunoștință de hotărârea desființată sau modificată pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere. În enunțarea textului de lege de mai sus, privind luarea la cunoștință de înscrisurile noi, legiuitorul vizează momentul cunoașterii existenței înscrisului, moment care, în speță, s-a realizat atunci când revizuenta, prezentă fiind la judecarea cauzei soluționată prin hotărârea considerată a fi act nou, a cunoscut că aceasta a fost pronunțată de instanță.

Este lesne de înțeles că revizuenta cunoștea că în cauza în care a fost parte și a pus concluzii pe fond, s-a pronunțat hotărârea. Data pronunțării hotărârii constituind act nou este momentul de la care curge termenul de prescripție de o lună prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., declararea cererii de revizuire nedepinzând în mod direct de cunoașterea argumentării care a stat la baza pronunțării hotărârii atacate. Aprecierea momentului cunoașterii actului nou nu este arbitrară, din interpretarea textului art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

nerezultând că partea care uzează de această cale de atac extraordinară ar avea latitudinea de a aprecia unilateral asupra momentului luării la cunoștință, mai ales în situația când hotărârea este irevocabilă și nu se comunică ci, determinarea momentului luării la cunoștință de actul nou se apreciază prin coroborarea împrejurărilor care constituie indicii clare asupra existenței și cunoașterii acestuia, părțile trebuind să-și circumscrie acțiunile în contextul aplicării dispozițiilor legale cu rigoarea atribuită de legiuitor, având obligația de a-și exercita drepturile procesuale cu bună credință, în cadrul termenelor stabilite de lege, cu respectarea principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 paragraf 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și ale Libertăților Fundamentale, instituirea și respectarea termenelor procesuale servind și unei mai bune administrări a justiției precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților.

Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea, constatând că Instanța de apel a aplicat corect dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. raportate la art. 322 pct. 5 C. proc. civ. a pronunțat o hotărâre legală, la adăpost de orice critică și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC M.E.I. SA București împotriva deciziei nr. 56 din 3 februarie 2009 a Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2010.