ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 304/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 11 iulie

2006 reclamanta R.A.A.P.P.S., prin sucursala pentru Administrarea și

Întreținerea Fondului Imobiliar București, a chemat-o în

judecată pe pârâta SC M.E.I. SA București, solicitând ca prin

hotărârea pe care o va pronunța, instanța să dispună

obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 604.144,57 lei reprezentând

debit neachitat compus din 187.983,94 ron chirie, 74.676,30 ron prestări

servicii, 36.188,19 ron contravaloare utilități și 305.296,14

ron penalități de întârziere.

Reclamanta și-a motivat

cererea în sensul că între părțile în litigiu a fost încheiat

contractul de locațiune și prestări servicii din 11 octombrie

2001 privind spațiul situat în București, camerele 17, 18, 19, 26,

27, 30; parter camerele 8, 9, 10, 11, 14, 15, 16, 19, 20, 21, 22, 23, 25, 26,

27, 28; mezanin camerele M 2, M 5, M 6, M 8; etajul 1 camerele 101, 101A, 102,

103, 104, 105, 106, 107, 108, 109, 118, 120, 121, 122, sector 3, contractul

fiind încheiat pe o perioadă de cinci ani și denunțat prin eliberarea

spațiului la data de 1 iulie 2005.

A arătat în

acțiunea sa că în conformitate cu art. 7201 C. proc. civ.

părțile au conciliat asupra debitului rezultat din neachitarea

chiriei și prestărilor de servicii efectuate, fiind încheiat procesul

verbal de conciliere din 3 septembrie 2004 prin care pârâta a recunoscut

debitul în sumă de 700.238,81 ron din care a plătit numai 96.094,24

ron, rămânând de achitat diferența de 604.144,57 ron.

Prin sentința

comercială nr. 5144 din 16 aprilie 2007, Tribunalului București, secția

a VI-a comercială, a admis în parte acțiunea reclamantei și a

obligat-o pe pârâtă să plătească suma de 585.803,53 ron

contravaloare chirie, prestări servicii și penalități

aferente.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța a reținut că nu se

justifică apărarea pârâtei în sensul că suma de 80.685,35 ron

este prematură față de termenul de plată la care s-a

obligat prin obiecțiunile la procesul verbal de conciliere directă în

condițiile în care obiecțiunile nu au fost însușite de

reclamantă, iar un contract nu poate fi modificat prin voința unei

singure părți și fiind vorba de răspundere civilă

contractuală, creditorul trebuie să dovedească numai

existența contractului și faptul că obligația nu a fost

executată, culpa debitorului fiind prezumată potrivit art. 1082 C.

civ.

În ceea ce privește

cuantumul penalităților instanța de fond, invocând

dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 469/2002 a reținut

că acestea nu pot depăși suma asupra căreia sunt calculate,

cu excepția cazului în care prin contract s-a stipulat contrariul și

în temeiul art. 969 și urm., art. 1066 C. civ. și art. 43 C. com.,

societatea pârâtă a fost obligată la plata sumei 585.803,53 ron

compusă din 187.983,94 ron cu titlu de chirie, 187.983,94 ron cu titlu de

penalități de întârziere aferente, 74.676,30 ron contravaloare

prestări servicii, 67.427,24 ron penalități de întârziere,

36.188,19 ron utilități și 31.543,93 ron penalități de

întârziere.

Împotriva acestei decizii

pârâta SC M.E.I. SA București a formulat apel, care a fost respins de

către Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială,

prin decizia nr. 13 din 14 ianuarie 2008, reținând că debitul a fost

recunoscut de către pârâtă prin procesul verbal de conciliere

directă din 3 septembrie 2004 și că apărările pârâtei

întemeiate pe excepția prescrierii dreptului la acțiune nu pot fi

primite întrucât recunoașterea dreptului a cărei acțiune se

prescrie întrerupe cursul prescripției, conform dispozițiilor art. 16

pct. a din Decretul nr. 167/1958, iar obiecțiunile formulate de către

pârâtă nu au privit cuantumul sumei datorate ci modalitatea de achitare a

acesteia precum și termenele scadente așa încât în mod corect

instanța de fond a soluționat cauza prin hotărârea

pronunțată.

Pârâta SC M.E.I. SA

București a formulat cerere de revizuire a deciziei pronunțată

de instanța de apel, cerere care a fost respinsă ca tardiv

formulată de către Curtea de Apel București, secția a V-a

comercială.

Instanța de apel a

reținut că temeiul cererii de revizuire este art. 322 pct. 5 C. proc.

civ. și potrivit dispozițiilor art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc.

civ. termenul de revizuire este de o lună și se va socoti din ziua în

care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă ori după caz din ziua

în care partea a luat cunoștință de hotărârea desființată

sau modificată pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire

se cere, iar în speță se invocă drept act nou decizia

civilă nr. 1418 R din 8 septembrie 2009 a Tribunalului București, secția

a III a civilă, decizie pronunțată în recurs, care în împrejurarea

că nefiind comunicată, revizuenta a susținut că a luat

cunoștință de aceasta la 27 noiembrie 2008, susținere

neprimită de instanță pentru faptul că revizuenta a fost

prezentă la termenul dezbaterilor din 8 septembrie 2008, pronunțarea

respectivei decizii fiind consemnată în condica de ședință.

Împotriva acestei decizii

revizuenta SC M.E.I. SA București a declarat recurs prin care a solicitat

admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre

rejudecare Curții de Apel București, secția comercială, cu

cheltuieli de judecată, revizuenta menționând că își

fundamentează recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 313

C. proc. civ.

A susținut că

hotărârea atacată este nelegală pentru motivul că

instanța a aplicat greșit legea, respectiv art. 324 alin. (1) pct. 4 C.

proc. civ., întrucât momentul de la care începe să curgă termenul de

revizuire este ziua în care s-a descoperit înscrisul iar rațiunea

fixării acestui moment este prezumția că la data descoperirii

lui, partea a luat cunoștință de conținutul acelui înscris

și numai din acest moment i s-a deschis calea formulării cererii de

revizuire, susținând că nu există nicio obligație a

părții de a asista la pronunțarea hotărârii, neexistând în

acest sens o dispoziție imperativă, astfel că momentul de la

care începe să curgă termenul este cel de care a luat

cunoștință din considerentele hotărârii care constituie

înscris nou și nu acela la care s-a pronunțat hotărârea respectivă,

nefiind relevant nici faptul că societatea revizuentă a fost

reprezentată prin avocat la dezbaterile din litigiul în care s-a

pronunțat hotărârea atacată.

Recursul este nefondat.

Conform art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. hotărârea poate fi modificată atunci când hotărârea

pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu

încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Revizuirea unei

hotărâri rămasă definitivă precum și a unei

hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când

evocă fondul se poate cere în cazul prevăzut de art. 322 pct. 5 C.

proc. civ. dacă, după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri

doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi

înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința

părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat

hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a

cărei revizuire se cere.

Potrivit art. 324 alin. (1)

pct. 4 C. proc. civ. termenul de revizuire este de o lună și se va

socoti în cazurile prevăzute la art. 322 pct. 5 C. proc. civ. din ziua în

care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă ori, după caz, din

ziua în care partea a luat cunoștință de hotărârea

desființată sau modificată pe care s-a întemeiat hotărârea

a cărei revizuire se cere.

În enunțarea textului

de lege de mai sus, privind luarea la cunoștință de înscrisurile

noi, legiuitorul vizează momentul cunoașterii existenței

înscrisului, moment care, în speță, s-a realizat atunci când

revizuenta, prezentă fiind la judecarea cauzei soluționată prin

hotărârea considerată a fi act nou, a cunoscut că aceasta a fost

pronunțată de instanță. Este lesne de înțeles că

revizuenta cunoștea că în cauza în care a fost parte și a pus

concluzii pe fond, s-a pronunțat hotărârea.

Data pronunțării

hotărârii constituind act nou este momentul de la care curge termenul de

prescripție de o lună prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 4 C.

proc. civ., declararea cererii de revizuire nedepinzând în mod direct de

cunoașterea argumentării care a stat la baza pronunțării

hotărârii atacate.

Aprecierea momentului

cunoașterii actului nou nu este arbitrară, din interpretarea textului

art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. nerezultând că partea care

uzează de această cale de atac extraordinară ar avea latitudinea

de a aprecia unilateral asupra momentului luării la

cunoștință, mai ales în situația când hotărârea este

irevocabilă și nu se comunică ci, determinarea momentului

luării la cunoștință de actul nou se apreciază prin

coroborarea împrejurărilor care constituie indicii clare asupra

existenței și cunoașterii acestuia, părțile trebuind

să-și circumscrie acțiunile în contextul aplicării

dispozițiilor legale cu rigoarea atribuită de legiuitor, având

obligația de a-și exercita drepturile procesuale cu bună

credință, în cadrul termenelor stabilite de lege, cu respectarea principiului

privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil

și într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 paragraf 1 din

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și ale

Libertăților Fundamentale, instituirea și respectarea termenelor

procesuale servind și unei mai bune administrări a justiției

precum și necesității aplicării și respectării

drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților.

Având în vedere

considerentele de mai sus, Curtea, constatând că Instanța de apel a

aplicat corect dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

raportate la art. 322 pct. 5 C. proc. civ. a pronunțat o hotărâre

legală, la adăpost de orice critică și în temeiul art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta SC M.E.I. SA București împotriva deciziei nr. 56 din 3 februarie

2009 a Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2010.