ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 809/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea formulată pe calea

contenciosului administrativ, reclamantul P.S. a solicitat, în contradictoriu

cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, obligarea pârâtului să

primească, într-un termen scurt, cererea reclamantului de redobândire a

cetățeniei române.

Motivându-și cererea, reclamantul

a arătat că pârâtul a refuzat primirea cererii formulată în

acest sens.

Prin sentința civilă nr. 2672

din 23 iunie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului,

obligând pârâtul să primească cererea de redobândire a

cetățeniei și actele aferente.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, instanța fondului a reținut că textul

Convenției europene asupra cetățeniei, adoptată în 1997,

are o forță juridică superioară Legii nr. 21/1991, așa

cum de altfel prevăd și dispozițiile art. 20 alin. (2) din

Constituția României. Astfel, în timp ce convenția

menționată, ratificată de România prin Legea nr. 396/2002,

prevede că "fiecare stat trebuie să facă astfel încât

să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea,

păstrarea, pierderea cetățeniei sale, redobândirea acesteia sau

eliberarea unui atestat de cetățenie", Legea nr. 21/1991

stipulează că „în situația în care la nivelul misiunilor

diplomatice și oficiilor consulare numărul solicitanților este

cu mult mai mare decât capacitatea de procesare a oficiului, se va proceda la

programarea acestora în limita a 30.000 de dosare pe an, pentru fiecare oficiu

consular" .

Față de susținerile

pârâtului potrivit cărora numărul solicitanților din Republica

Moldova depășește 360.000

, limitarea introdusă face ca în acest caz

redobândirea cetățeniei să nu mai poată fi examinată

într-un „ termen rezonabil".

î

mpotriva sentinței

pronunțate de Curtea de Apel București a declarat recurs pârâtul

Ministerul Afacerilor Externe, susținând că hotărârea

atacată este nelegală și netemeinică pentru

următoarele motive:

Instanța de fond nu a

argumentat, motivul pentru care a considerat că autoritatea administrativă

a încălcat termenul rezonabil de primire a cererii, în condițiile în

care s-au invocat atât data recentă de formulare a acesteia – 7 ianuarie

2009, cât și modificările legislative constând în stabilirea unui

număr limită de cereri ce pot fi procesate într-un an, respectiv

30.000 [art. 12 alin. (3) din Legea nr. 21/1991 astfel cum a fost modificat

prin O.U.G. nr. 147/2008, aprobată prin Legea nr. 171/2009].

Totodată, arată

recurentul, situația intimatului de cetățean al unei alte

țări, cu domiciliul în acea țară, nu impune celeritatea la

care se referă Convenția Europeană asupra Cetățeniei

și care se justifică în cazul solicitanților care sunt

rezidenți în țara a cărei cetățenie o solicită.

Se precizează și faptul

că, în prezent, se află în curs de dezbatere, la Camera Deputaților, un proiect de lege ce modifică și completează Legea

nr. 21/1991, în sensul că cererea și documentele vizând

recunoașterea cetățeniei române să poată fi depuse

și la prefectura oricărui județ din România.

În drept motivele de recurs au fost încadrate

în prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Analizând actele și

lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs formulate,

Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, pentru

următoarele considerente:

Astfel, reclamantul s-a adresat

Secției Consulare a Ambasadei României din Chișinău la data de 7

ianuarie 2009 pentru redobândirea cetățeniei române, formulând

acțiune în justiție la 10 aprilie 2009, respectiv la numai 3 luni de

la data cererii administrative.

Instanța de fond nu a motivat

de ce consideră nerezonabil un asemenea termen și nu a răspuns

argumentelor pârâtului legate de numărul mare de astfel de cereri,

complexitatea acestei activități și modificările legislative

intervenite în acest domeniu pentru o mai rapidă soluționare a

cererilor.

Potrivit jurisprudenței Curții

Europene a Drepturilor Omului, în aprecierea duratei rezonabile a unei

proceduri se ține seama de circumstanțele cauzei, respectiv de

complexitatea acesteia, comportamentul reclamantului și cel al

autorităților competente.

În speță, nu se poate

reține un abuz al autorității administrative față de

numărul extrem de mare de astfel de cereri (peste 360.000) și

termenul relativ scutit de la data cererii administrative până la

formularea acțiunii în instanță (5 luni).

Totodată, potrivit art. 12 din

Legea nr. 21/1991, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 147/2008

(aprobată prin Legea nr. 171/2009), numărul maxim de cereri primite

în interval de un an, pentru fiecare oficiu consular, nu poate depăși

30.000 de dosare.

Pentru considerentele

menționate, Înalta Curte apreciază că în speță nu a

fost depășită durata rezonabilă a unei proceduri, iar în

baza art. 312 alin. (1) și (3) cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., recursul urmează a fi admis, modificându-se hotărârea

instanței de fond în sensul respingerii acțiunii ca

neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul

Afacerilor Externe împotriva sentinței civile nr. 2672 din 23 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal.

Modifică în tot sentința

atacată și în fond respinge acțiunea reclamantului P.S., ca

neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 16 februarie 2010.