ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 809/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată pe calea contenciosului administrativ, reclamantul P.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, obligarea pârâtului să primească, într-un termen scurt, cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei române. Motivându-și cererea, reclamantul a arătat că pârâtul a refuzat primirea cererii formulată în acest sens. Prin sentința civilă nr. 2672 din 23 iunie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului, obligând pârâtul să primească cererea de redobândire a cetățeniei și actele aferente.

Pentru a pronunța o asemenea soluție, instanța fondului a reținut că textul Convenției europene asupra cetățeniei, adoptată în 1997, are o forță juridică superioară Legii nr. 21/1991, așa cum de altfel prevăd și dispozițiile art. 20 alin. (2) din Constituția României.

Astfel, în timp ce convenția menționată, ratificată de România prin Legea nr. 396/2002, prevede că "fiecare stat trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei sale, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetățenie", Legea nr. 21/1991 stipulează că „în situația în care la nivelul misiunilor diplomatice și oficiilor consulare numărul solicitanților este cu mult mai mare decât capacitatea de procesare a oficiului, se va proceda la programarea acestora în limita a 30.000 de dosare pe an, pentru fiecare oficiu consular" . Față de susținerile pârâtului potrivit cărora numărul solicitanților din Republica Moldova depășește 360.000 , limitarea introdusă face ca în acest caz redobândirea cetățeniei să nu mai poată fi examinată într-un „ termen rezonabil". î mpotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel București a declarat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive: Instanța de fond nu a argumentat, motivul pentru care a considerat că autoritatea administrativă a încălcat termenul rezonabil de primire a cererii, în condițiile în care s-au invocat atât data recentă de formulare a acesteia – 7 ianuarie 2009,

cât și modificările legislative constând în stabilirea unui număr limită de cereri ce pot fi procesate într-un an, respectiv 30.000 [art. 12 alin. (3) din Legea nr. 21/1991 astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 147/2008, aprobată prin Legea nr. 171/2009]. Totodată, arată recurentul, situația intimatului de cetățean al unei alte țări, cu domiciliul în acea țară, nu impune celeritatea la care se referă Convenția Europeană asupra Cetățeniei și care se justifică în cazul solicitanților care sunt rezidenți în țara a cărei cetățenie o solicită. Se precizează și faptul că, în prezent, se află în curs de dezbatere, la Camera Deputaților, un proiect de lege ce modifică și completează Legea nr. 21/1991, în sensul că cererea și documentele vizând recunoașterea cetățeniei române să poată fi depuse și la prefectura oricărui județ din România.

În drept motivele de recurs au fost încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs formulate, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente: Astfel, reclamantul s-a adresat Secției Consulare a Ambasadei României din Chișinău la data de 7 ianuarie 2009 pentru redobândirea cetățeniei române, formulând acțiune în justiție la 10 aprilie 2009, respectiv la numai 3 luni de la data cererii administrative. Instanța de fond nu a motivat de ce consideră nerezonabil un asemenea termen și nu a răspuns argumentelor pârâtului legate de numărul mare de astfel de cereri, complexitatea acestei activități și modificările legislative intervenite în acest domeniu pentru o mai rapidă soluționare a cererilor.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în aprecierea duratei rezonabile a unei proceduri se ține seama de circumstanțele cauzei, respectiv de complexitatea acesteia, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente. În speță, nu se poate reține un abuz al autorității administrative față de numărul extrem de mare de astfel de cereri (peste 360.000) și termenul relativ scutit de la data cererii administrative până la formularea acțiunii în instanță (5 luni). Totodată, potrivit art. 12 din Legea nr. 21/1991, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 147/2008 (aprobată prin Legea nr. 171/2009), numărul maxim de cereri primite în interval de un an, pentru fiecare oficiu consular, nu poate depăși 30.000 de dosare.

Pentru considerentele menționate, Înalta Curte apreciază că în speță nu a fost depășită durata rezonabilă a unei proceduri, iar în baza art. 312 alin. (1) și (3) cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul urmează a fi admis, modificându-se hotărârea instanței de fond în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinței civile nr. 2672 din 23 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică în tot sentința atacată și în fond respinge acțiunea reclamantului P.S., ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 februarie 2010.