ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 411/2010

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

I. Prin încheierea de ședință

din 26 ianuarie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie, conform art. 300

1

rap. la art. 160

b

C. proc. pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării

preventive a inculpatului C.I., pe care a menținut-o în continuare.

Onorariul avocatului din

oficiu, în sumă de 100 lei, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției.

S-a reținut că în legătură

cu starea de arest a inculpatului C.I.I., constată că măsura a fost luată cu

respectarea dispozițiilor legale în materie, în continuare subzistă temeiurile

prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută

pentru infracțiunea reținută în sarcina acestuia este mai mare de 4 ani și

există indicii că prin lăsarea lui în libertate, prezintă pericol concret

pentru ordinea publică, iar aceste temeiuri impun în continuare privarea de

libertate.

Prin rechizitoriul din 06

noiembrie 2009 din dosarul nr. 975/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul

Vâlcea s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a

inculpatului C.I. pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 174 alin. (1),

rap. la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

În fapt, s-a reținut că la

data de 14 octombrie 2009, organele de poliție din comuna Stoilești, județul

Vâlcea, au fost sesizate cu privire la faptul că la domiciliul comun, numitul C.

și-a ucis mama, C.A., lovind-o de câteva ori cu o sapă în cap.

Cu ocazia cercetării la fața

locului a fost identificată victima, cu urme de lovituri în zona capului, lângă

o magazie, lângă cadavru aflându-se o sapă care prezenta urme de sânge.

Temeiurile care au

justificat luarea măsurii arestării preventive se mențin și în prezent, în

sensul dispozițiilor art. 148 lit. f) C. proc. pen., sus-citat, ambele condiții

fiind îndeplinite, deci, inclusiv cea referitoare la pericolul concret pentru

ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului și

reîntoarcerea în mediul social care i-a facilitat săvârșirea faptei imputate.

Este adevărat că pericolul

pentru ordinea publică prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen. nu se

confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii. Aceasta nu

înseamnă însă că, în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie

făcută abstracție de gravitatea faptei. Sub acest aspect, existenta pericolului

public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al

infracțiunilor imputate apelantului - inculpat, de reacția publică la comiterea

faptei, de posibilitatea săvârșirii, chiar a unor fapte asemănătoare de către

alte persoane, în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai

unor astfel de fapte.

La stabilirea pericolului

pentru ordinea publică, se au în vedere nu doar datele referitoare la persoana

inculpatului ci și împrejurările comiterii faptei pentru care acesta a fost

trimis în judecată, gradul ridicat de pericol social al acesteia, iar lăsarea

lui libertate este de natură să creeze un sentiment de insecuritate la nivelul

comunității.

Față de aceste împrejurări, curtea,

consideră că nici-o altă măsură preventivă nu este suficientă. Un argument în

plus în susținerea acestei opinii îl constituie condamnarea inculpatului la

pedeapsa închisorii de către prima instanță.

Fiind îndeplinite cerințele

prevăzute de art. 300

1

combinat cu art. 160

b

C. proc.

pen., se va constata legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a

inculpatului C.I., pe care o va menține în continuare.

II. Împotriva acestei încheieri de

ședință a declarat recurs inculpatul

C.I.

criticând-o ca netemeinică, solicitând casarea încheierii

atacate, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea acestuia în stare

de libertate.

Examinând actele și lucrările dosarului

încheierea recurată în raport de motivul de critică invocat, cât și din oficiu

sub toate aspectele, așa cum prevăd disp. art. 385

6

alin. (3) C.

proc. pen., Înalta Curte are în vedere că recursul declarat de inculpatul

C.I. se privește ca

nefondat și urmează a fi respins

ca atare în baza disp. art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Aceasta, întrucât instanța de apel a

Curții de Apel Pitești, investită cu soluționarea apelului declarat de

inculpatul C.I. împotriva sentinței penale nr. 133 din 2 decembrie 2009 a Tribunalului Vâlcea, prin care i-a fost aplicată pedeapsa închisorii de 10 ani cu executare

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174, art. 175 lit. c) C. pen. a

făcut o judicioasă aplicație a disp. art. 300

2

combinat cu art. 160

b

C. proc. pen., stabilind menținerea în cauză a temeiurilor de fapt ce au

determinat luarea măsurii arestării preventive dispusă în cauză, relativ la

aceea că, la data de 14 octombrie 2009 organele de poliție din comuna

Stoilești, jud. Vîlcea, au fost sesizate cu privire la faptul că la domiciliul

comun, numitul C. și-a ucis mama, C.A., lovind-o de câteva ori cu o sapă în

cap.

Cu ocazia cercetării la fața locului a

fost identificată victima, cu urme de lovituri în zona capului, lângă o

magazie, lângă cadavru aflându-se o sapă care prezenta urme de sânge.

În

raportul de constatare medico-legală autopsie nr. AUT2667 din 29 octombrie 2009

al Serviciului

județean de medicină legală Vîlcea s-a constatat că moartea numitei C.A. a fost

violentă și s-a datorat hemoragiei, contuziei și dilacerării meningo-cerebrale,

consecutive unui traumatism cranio cerebral cu

fractură de calotă și bază craniu, fractură maxilar superior stâng și

mandibulă stângă, survenite în cadrul unui traumatism cranio toracic în care

s-au mai produs

disjuncție sterno claviculară stângă și fracturi

costale.

Concomitent, justificat de

datele speței aceeași instanță de apel a stabilit și menținerea în cauză a

temeiurilor de drept ale aceleiași măsuri preventive, relative la cazul de

arestare preventivă prev. de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., întrucât

există date că a săvârșit o infracțiune pentru care legea penală prevede

pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în

libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Condiția pericolului pentru

ordinea publică, reprezentată de persoana recurentului inculpat C.I. este

relevantă fără echivoc prin aceea că acesta a recunoscut infracțiunea de

ucidere a mamei sale pentru care a fost condamnat printr-o hotărâre încă nedefinitivă

și care generează un grav sentiment de insecuritate la nivelul comunității

locale din care provine.

Văzând și disp. art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul C.I. împotriva încheierii de ședință din 26 ianuarie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în

dosarul nr. 3723/90/2009.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și

Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3 februarie 2010.