ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 411/2010

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin încheierea de ședință din 26 ianuarie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, conform art. 300 1 rap. la art. 160 b C. proc. pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului C.I., pe care a menținut-o în continuare. Onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 100 lei, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției. S-a reținut că în legătură cu starea de arest a inculpatului C.I.I., constată că măsura a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale în materie, în continuare subzistă temeiurile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc.

pen., respectiv pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea reținută în sarcina acestuia este mai mare de 4 ani și există indicii că prin lăsarea lui în libertate, prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar aceste temeiuri impun în continuare privarea de libertate. Prin rechizitoriul din 06 noiembrie 2009 din dosarul nr. 975/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului C.I. pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 174 alin. (1), rap. la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

În fapt, s-a reținut că la data de 14 octombrie 2009, organele de poliție din comuna Stoilești, județul Vâlcea, au fost sesizate cu privire la faptul că la domiciliul comun, numitul C. și-a ucis mama, C.A., lovind-o de câteva ori cu o sapă în cap. Cu ocazia cercetării la fața locului a fost identificată victima, cu urme de lovituri în zona capului, lângă o magazie, lângă cadavru aflându-se o sapă care prezenta urme de sânge. Temeiurile care au justificat luarea măsurii arestării preventive se mențin și în prezent, în sensul dispozițiilor art. 148 lit. f) C. proc. pen., sus-citat, ambele condiții fiind îndeplinite, deci, inclusiv cea referitoare la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului și reîntoarcerea în mediul social care i-a facilitat săvârșirea faptei imputate.

Este adevărat că pericolul pentru ordinea publică prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen. nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii. Aceasta nu înseamnă însă că, în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei. Sub acest aspect, existenta pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunilor imputate apelantului - inculpat, de reacția publică la comiterea faptei, de posibilitatea săvârșirii, chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.

La stabilirea pericolului pentru ordinea publică, se au în vedere nu doar datele referitoare la persoana inculpatului ci și împrejurările comiterii faptei pentru care acesta a fost trimis în judecată, gradul ridicat de pericol social al acesteia, iar lăsarea lui libertate este de natură să creeze un sentiment de insecuritate la nivelul comunității. Față de aceste împrejurări, curtea, consideră că nici-o altă măsură preventivă nu este suficientă. Un argument în plus în susținerea acestei opinii îl constituie condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii de către prima instanță. Fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 300 1 combinat cu art. 160 b C. proc. pen., se va constata legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului C.I., pe care o va menține în continuare.

II. Împotriva acestei încheieri de ședință a declarat recurs inculpatul C.I. criticând-o ca netemeinică, solicitând casarea încheierii atacate, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea acestuia în stare de libertate. Examinând actele și lucrările dosarului încheierea recurată în raport de motivul de critică invocat, cât și din oficiu sub toate aspectele, așa cum prevăd disp. art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că recursul declarat de inculpatul C.I. se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare în baza disp. art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Aceasta, întrucât instanța de apel a Curții de Apel Pitești, investită cu soluționarea apelului declarat de inculpatul C.I.

împotriva sentinței penale nr. 133 din 2 decembrie 2009 a Tribunalului Vâlcea, prin care i-a fost aplicată pedeapsa închisorii de 10 ani cu executare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174, art. 175 lit. c) C. pen. a făcut o judicioasă aplicație a disp. art. 300 2 combinat cu art. 160 b C. proc. pen., stabilind menținerea în cauză a temeiurilor de fapt ce au determinat luarea măsurii arestării preventive dispusă în cauză, relativ la aceea că, la data de 14 octombrie 2009 organele de poliție din comuna Stoilești, jud. Vîlcea, au fost sesizate cu privire la faptul că la domiciliul comun, numitul C. și-a ucis mama, C.A., lovind-o de câteva ori cu o sapă în cap. Cu ocazia cercetării la fața locului a fost identificată victima, cu urme de lovituri în zona capului, lângă o magazie, lângă cadavru aflându-se o sapă care prezenta urme de sânge.

În raportul de constatare medico-legală autopsie nr. AUT2667 din 29 octombrie 2009 al Serviciului județean de medicină legală Vîlcea s-a constatat că moartea numitei C.A. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei, contuziei și dilacerării meningo-cerebrale, consecutive unui traumatism cranio cerebral cu fractură de calotă și bază craniu, fractură maxilar superior stâng și mandibulă stângă, survenite în cadrul unui traumatism cranio toracic în care s-au mai produs disjuncție sterno claviculară stângă și fracturi costale. Concomitent, justificat de datele speței aceeași instanță de apel a stabilit și menținerea în cauză a temeiurilor de drept ale aceleiași măsuri preventive, relative la cazul de arestare preventivă prev. de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc.

pen., întrucât există date că a săvârșit o infracțiune pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Condiția pericolului pentru ordinea publică, reprezentată de persoana recurentului inculpat C.I. este relevantă fără echivoc prin aceea că acesta a recunoscut infracțiunea de ucidere a mamei sale pentru care a fost condamnat printr-o hotărâre încă nedefinitivă și care generează un grav sentiment de insecuritate la nivelul comunității locale din care provine. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva încheierii de ședință din 26 ianuarie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 3723/90/2009. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 februarie 2010.