ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3540/2009

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Inspectoratul General al Poliției Române, Centrul de Cooperare Polițienească Internațională, Biroul Național Interpol, a înaintat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, mandatul de arestare preventivă nr. 47 T4/2008 din 29 iunie 2009, emis de Judecătoria Municipală din Praga - Republica Cehia privind pe numita U.E.I. solicitând predarea acesteia autorităților cehe întrucât este suspectată de comiterea infracțiunilor de falsificare de bani, fraudă și tentativă la fraudă. Curtea de Apel Bacău, secția l-a penală, prin încheierea din 13 octombrie 2009 a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a dispus arestarea persoanei solicitat pe o durată de 5 zile de la 13 octombrie 2009 la 17 octombrie 2009 inclusiv.

Prin sentința penală nr. 276 din 16 octombrie 2009, Curtea de Apel București, secția l-a penală, a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a dispus punerea în executarea mandatului european de arestare nr. 47 T 4/2008 din 29 iunie 2009 emis de Judecătoria Municipală din Praga împotriva persoanei solicitate U.E.I. și predarea aceștia către autoritățile cehe cu respectarea principiului specialității. S-a dispus arestarea persoanei solicitate în vederea predării pe o perioadă de 25 zile începând de la 18 octombrie 2009 la 11 noiembrie 2009 inclusiv și emiterea mandatului de arestare.

Pentru a da această soluție, Curtea a constatat următoarele: Mandatul european de arestare emis de autoritățile cehe întrunește condițiile prevăzute de art. 79 din Legea nr. 302/2004, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 224/2006, că persoana solicitată a fost identificată, au fost identificate faptele reținute, încadrarea juridică, au fost descrise circumstanțele în care au fost comise faptele, fiind arătate limitele de pedeapsă și că faptele au corespondent în legislația română fiind întrunită condiția dubeli încriminări. S-a mai constatat că în cauză nu există motive de refuz al executării mandatului European, fiind incidente dispozițiile art. 88 din Legea nr. 302/2004.

Cu privire la starea de arest s-a apreciat că se impune arestarea persoanei solicitate în vederea predării având în vedere existența unor indicii de comitere a faptei justificată de emiterea unui mandat de arestare, dar și pentru buna desfășurare a procedurii de predare, fiind în interesul persoanei solicitate de a ajunge cât mai repede în fața autorităților judiciare cehe pentru a-și susține cauza. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs persoana solicitată apreciind că sentința recurată este netemeinică și nelegală. Recursul este nefondat. Înalta Curte, verificând hotărâre a primei instanțe, atât din perspectiva criticilor invocate de recurentă, dar și sub toate aspectele, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., apreciază că aceasta este legală și temeinică. Obiectul judecății primei instanțe l-a constituit executarea mandatului European de arestare emis la 29 iunie 2009 de Judecătoria Municipală din Praga. În conformitate art. 77 din Legea nr. 302/2004, mandatul European de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, în vederea arestării și predării către un alt stat membru al unei persoane solicitate în vederea efectuării urmăririi penale, a judecății, sau în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri privative de libertate. Mandatul European de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei - cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 și trebuie să cuprindă informațiile prevăzute în art. 79 din legea menționată.

Din examinarea dispozițiilor art. 77 , art. 88 1 , art. 89, art. 90 și art. 94 din Legea nr. 302/2004, privitoare la punerea în executare a mandatului european de arestare se constată că judecătorul român hotărăște asupra arestării și predării persoanei solicitate, numai după ce, potrivit legii, a verificat în prealabil dacă au fost respectate condițiile necesare referitoare la emiterea mandatului, el neputându-se pronunța cu privire la oportunitatea arestării, decât cu atingerea principiului referitor la recunoașterea reciprocă a hotărârilor penale, ceea ce nu este admisibil. În cauză, prima instanță a respectat dispozițiile legale invocate și a constatat că nu există impedimente la executare din cele prevăzute în art. 88 din Legea nr. 302/2004, dispunând in mod corect punerea în executare a mandatului european de arestare.

Față de aceste considerente, va fi respins recursul, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 80 din Legea nr. 302/2004, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată U.E.I. împotriva sentinței penale nr. 276 din 16 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 octombrie 2009.