ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3540/2009

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Inspectoratul General al Poliției Române,

Centrul de

Cooperare Polițienească

Internațională, Biroul Național Interpol, a

înaintat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, mandatul de

arestare

preventivă nr. 47 T4/2008 din 29 iunie 2009, emis de Judecătoria Municipală din

Praga - Republica Cehia privind pe

numita U.E.I.

solicitând predarea acesteia

autorităților cehe întrucât este suspectată

de comiterea infracțiunilor de falsificare de bani, fraudă și tentativă la

fraudă.

Curtea de Apel

Bacău, secția l-a penală, prin încheierea din 13

octombrie 2009 a admis sesizarea Parchetului de

pe lângă Curtea de

Apel

București și a dispus arestarea persoanei solicitat pe o durată

de 5 zile de la 13 octombrie 2009 la 17

octombrie 2009 inclusiv.

Prin sentința

penală nr. 276 din 16 octombrie 2009, Curtea de

Apel

București, secția l-a penală, a admis sesizarea Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel București și a dispus

punerea în executarea

mandatului

european de arestare nr. 47 T 4/2008 din 29 iunie 2009

emis de

Judecătoria Municipală din Praga împotriva persoanei

solicitate U.E.I. și predarea aceștia către autoritățile cehe

cu

respectarea principiului specialității.

S-a dispus arestarea persoanei solicitate în

vederea predării

pe o perioadă de 25 zile

începând de la 18 octombrie 2009 la 11

noiembrie

2009 inclusiv și emiterea mandatului de arestare.

Pentru a da această soluție, Curtea a

constatat următoarele:

Mandatul european de arestare emis de

autoritățile cehe

întrunește condițiile

prevăzute de art. 79 din Legea nr. 302/2004, așa

cum a fost modificată prin Legea nr. 224/2006, că persoana solicitată

a

fost identificată, au fost identificate faptele reținute, încadrarea juridică,

au fost descrise circumstanțele în care au fost comise faptele, fiind arătate

limitele de pedeapsă și că faptele au corespondent în legislația română fiind

întrunită condiția dubeli încriminări.

S-a mai constatat că în cauză nu există

motive de refuz al

executării mandatului

European, fiind incidente dispozițiile art. 88 din

Legea nr. 302/2004.

Cu privire la starea de arest s-a

apreciat că se impune

arestarea persoanei

solicitate în vederea predării având în vedere

existența unor indicii de comitere a faptei justificată de emiterea

unui

mandat de arestare, dar și

pentru buna desfășurare a procedurii de

predare, fiind în interesul

persoanei solicitate de a ajunge cât mai

repede

în fața autorităților judiciare cehe pentru a-și susține cauza.

Împotriva

acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs

persoana solicitată apreciind că sentința recurată

este netemeinică și

nelegală.

Recursul este nefondat.

Înalta Curte,

verificând hotărâre a primei instanțe, atât din

perspectiva

criticilor invocate de recurentă, dar și sub toate

aspectele, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.,

apreciază

că aceasta este legală și temeinică.

Obiectul judecății primei instanțe l-a

constituit executarea mandatului European de arestare emis la 29 iunie 2009 de

Judecătoria Municipală din Praga.

În conformitate art. 77 din Legea nr. 302/2004,

mandatul

European de arestare este o decizie

judiciară emisă de autoritatea

judiciară competentă a unui stat membru

al Uniunii Europene, în

vederea arestării și

predării către un alt stat membru al unei persoane

solicitate în vederea

efectuării urmăririi penale, a judecății, sau în scopul executării unei pedepse

sau a unei măsuri privative de libertate.

Mandatul European

de arestare se execută pe baza principiului

recunoașterii

și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile

Deciziei - cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI

din 13 iunie 2002 și

trebuie să cuprindă informațiile prevăzute în art.

79 din legea menționată.

Din examinarea

dispozițiilor art. 77 , art. 88

1

, art. 89, art. 90 și art. 94 din

Legea nr. 302/2004, privitoare la punerea

în executare a mandatului

european

de arestare se constată că judecătorul român hotărăște

asupra

arestării și predării persoanei solicitate, numai după ce,

potrivit legii, a verificat în prealabil dacă au

fost respectate condițiile

necesare referitoare la emiterea mandatului,

el neputându-se pronunța cu privire la oportunitatea arestării, decât cu

atingerea

principiului referitor la

recunoașterea reciprocă a hotărârilor penale,

ceea ce nu este admisibil.

În cauză, prima

instanță a respectat dispozițiile legale invocate

și a

constatat că nu există impedimente la executare din cele

prevăzute în art. 88 din Legea nr. 302/2004,

dispunând in mod corect

punerea în

executare a mandatului european de arestare.

Față de aceste

considerente, va fi respins recursul, în temeiul

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 80 din Legea nr. 302/2004,

cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de persoana solicitată

U.E.I.

împotriva sentinței penale nr. 276 din 16 octombrie

2009 a Curții de Apel București, secția

I

penală.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei,

se va plăti din fondul Ministerului Justiției și

Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 30 octombrie

2009.