ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9805/2009

Asupra recursului civil de

față;

Din examinarea lucrărilor

cauzei constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Tribunalului Dolj, sub nr. 13944/63/2007, reclamanții C.C., D.M. și D.C. au

chemat în judecată pe pârâții, P.M. Craiova și C.L.M. Craiova, solicitând

obligarea acestora la emiterea deciziei prin care să acorde despăgubiri,

reprezentând contravaloarea actuală a imobilului situat în Craiova, str.

Arțarului, respectiv valoarea actuală a terenului în suprafață de 144 mp și

diferența dintre valoarea actuală a construcției ce a fost demolată și

despăgubirile primite în sumă de 51.258 lei.

În motivarea cererii se

arată că, prin dispoziția a cărei anulare se solicită, s-a respins notificarea

reclamanților cu motivarea că imobilele solicitate nu intră sub incidența Legii

nr. 10/2001.

Tribunalul Dolj, prin

sentința civilă nr. 233 din 9 septembrie 2008, a admis contestația, a dispus

anularea dispoziției și a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la

despăgubiri cu privire la imobilele solicitate.

Pentru a hotărî astfel, s-a

reținut că reclamanții sunt proprietarii imobilelor în litigiu care au fost

preluate în mod abuziv, iar valoarea de circulație a acestora s-a stabilit prin

raportul de expertiză efectuat în cauză, iar stabilirea și individualizarea

despăgubirilor se va face în conformitate cu Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel, pârâtul M. Craiova prin primar, invocând că reclamanții nu au

făcut dovada calității de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii, raportat

la prevederile art. 30 și art. 31 din Legea nr. 58/1974.

Curtea de Apel Craiova, prin

decizia civilă nr. 400 din 11 decembrie 2008, a respins apelul ca nefondat.

În considerentele deciziei

s-a reținut că, criticile aduse sentinței sunt lipsite de interes și străine de

soluționarea cauzei.

Împotriva acestei din urmă

hotărâri a declarat recurs pârâtul M. Craiova prin primar, invocând incidența

dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta critică hotărârea

sub următoarele aspecte:

- În mod greșit s-a apreciat

că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii potrivit Titlului VII

din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul construcție situat în Craiova, str.

Arțarului, județul Dolj.

- Acțiunea are ca temei

dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, pârâta a respins

notificarea cu motivarea că imobilele nu cad sub incidența legii și se

apreciază că soluțiile pronunțate nu sunt motivate în drept.

- În mod greșit s-a reținut

calitatea de persoane îndreptățite la restituirea în natură sau prin

echivalent, care presupune îndeplinirea cumulativă a condițiilor privind dovada

dreptului de proprietate și dovada preluării abuzive a imobilului.

Examinând criticile

formulate prin intermediul cererii de recurs, Înalta Curte a constatat

următoarele:

Prin notificarea

înregistrată sub nr. 1437/N/2001, reclamanții au solicitat acordarea de

despăgubiri bănești pentru terenul înstrăinat în suprafață de 144 mp și

construcția demolată, valoarea actuală a construcției.

Pârâta a respins notificarea

cu motivarea că imobilele pentru care se solicită măsuri reparatorii prin

echivalent nu cad sub incidența Legii nr. 10/2001.

Criticile aduse soluțiilor pronunțate

în cauză vizează în principal faptul că hotărârile nu sunt motivate în drept în

ceea ce privește regimul juridic al imobilelor supuse analizei și nici în ceea

ce privește calitatea de persoane îndreptățite la restituirea în natură sau

prin echivalent a reclamanților.

Contrar celor susținute prin

motivele de recurs, în cauza supusă analizei, reclamanții au făcut dovada

dreptului de proprietate pentru imobilul construcție, care așa după cum bine

s-a reținut, a aparținut autorilor reclamanților așa cum atestă contractul de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2709 din 31 martie 1978.

Potrivit acestui act

autentic, C.E. și C.C., au cumpărat imobilul compus din parter și etaj.

La data încheierii acestui

contract, în conformitate cu dispozițiile art. 30 din Legea nr. 58/1974 terenul

în suprafață de 144 mp a trecut în proprietatea statului, autorii reclamanților

dobândind un drept de folosință pentru acest teren.

Imobilul construcție a fost

preluat abuziv în baza Decretului nr. 393/1988 iar ulterior a fost demolată,

iar autorii reclamanților au primit despăgubiri în cuantum de 51.758 lei.

Faptul că s-a plătit o

despăgubire la momentul preluării de către stat nu înseamnă că preluarea a fost

legală.

Astfel că, imobilul

construcție cade sub incidența dispozițiilor Legii nr. 10/2001, modificată, iar

reclamanții au calitate de persoane îndreptățite la despăgubiri, conform

Titlului VII, cap. II-V din Legea nr. 247/2005.

Criticile ce privesc terenul

în suprafață de 144 mp sunt nefondate, întrucât dispoziția nr. 13696 din 21

iunie 2007 emisă de pârâtă, a fost anulată în parte și s-a constatat că

reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent numai cu

privire la construcție nu și pentru terenul în suprafață de 144 mp.

În atare situație criticile

formulate în sensul că situația juridică a terenului era reglementată de

dispozițiile Legii nr. 58/1974, apar ca lipsite de interes și străine de soluționarea

cauzei.

În concluzie, dispozițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ., nu sunt aplicabile, hotărârile pronunțate sunt

legale, dispozițiile legii speciale fiind corect aplicate.

Astfel că, Înalta Curte, în

baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâtul P.M. Craiova împotriva deciziei nr. 400 din 11

decembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția a I civilă și pentru cauze cu minori

și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 decembrie 2009.