ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9805/2009

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor cauzei constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, sub nr. 13944/63/2007, reclamanții C.C., D.M. și D.C. au chemat în judecată pe pârâții, P.M. Craiova și C.L.M. Craiova, solicitând obligarea acestora la emiterea deciziei prin care să acorde despăgubiri, reprezentând contravaloarea actuală a imobilului situat în Craiova, str. Arțarului, respectiv valoarea actuală a terenului în suprafață de 144 mp și diferența dintre valoarea actuală a construcției ce a fost demolată și despăgubirile primite în sumă de 51.258 lei. În motivarea cererii se arată că, prin dispoziția a cărei anulare se solicită, s-a respins notificarea reclamanților cu motivarea că imobilele solicitate nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001.

Tribunalul Dolj, prin sentința civilă nr. 233 din 9 septembrie 2008, a admis contestația, a dispus anularea dispoziției și a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la despăgubiri cu privire la imobilele solicitate. Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că reclamanții sunt proprietarii imobilelor în litigiu care au fost preluate în mod abuziv, iar valoarea de circulație a acestora s-a stabilit prin raportul de expertiză efectuat în cauză, iar stabilirea și individualizarea despăgubirilor se va face în conformitate cu Titlul VII din Legea nr. 247/2005. Împotriva acestei sentințe a declarat apel, pârâtul M. Craiova prin primar, invocând că reclamanții nu au făcut dovada calității de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii, raportat la prevederile art. 30 și art. 31 din Legea nr. 58/1974.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 400 din 11 decembrie 2008, a respins apelul ca nefondat. În considerentele deciziei s-a reținut că, criticile aduse sentinței sunt lipsite de interes și străine de soluționarea cauzei. Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâtul M. Craiova prin primar, invocând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenta critică hotărârea sub următoarele aspecte: - În mod greșit s-a apreciat că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul construcție situat în Craiova, str. Arțarului, județul Dolj. - Acțiunea are ca temei dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, pârâta a respins notificarea cu motivarea că imobilele nu cad sub incidența legii și se apreciază că soluțiile pronunțate nu sunt motivate în drept.

- În mod greșit s-a reținut calitatea de persoane îndreptățite la restituirea în natură sau prin echivalent, care presupune îndeplinirea cumulativă a condițiilor privind dovada dreptului de proprietate și dovada preluării abuzive a imobilului. Examinând criticile formulate prin intermediul cererii de recurs, Înalta Curte a constatat următoarele: Prin notificarea înregistrată sub nr. 1437/N/2001, reclamanții au solicitat acordarea de despăgubiri bănești pentru terenul înstrăinat în suprafață de 144 mp și construcția demolată, valoarea actuală a construcției. Pârâta a respins notificarea cu motivarea că imobilele pentru care se solicită măsuri reparatorii prin echivalent nu cad sub incidența Legii nr. 10/2001.

Criticile aduse soluțiilor pronunțate în cauză vizează în principal faptul că hotărârile nu sunt motivate în drept în ceea ce privește regimul juridic al imobilelor supuse analizei și nici în ceea ce privește calitatea de persoane îndreptățite la restituirea în natură sau prin echivalent a reclamanților. Contrar celor susținute prin motivele de recurs, în cauza supusă analizei, reclamanții au făcut dovada dreptului de proprietate pentru imobilul construcție, care așa după cum bine s-a reținut, a aparținut autorilor reclamanților așa cum atestă contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2709 din 31 martie 1978. Potrivit acestui act autentic, C.E. și C.C., au cumpărat imobilul compus din parter și etaj.

La data încheierii acestui contract, în conformitate cu dispozițiile art. 30 din Legea nr. 58/1974 terenul în suprafață de 144 mp a trecut în proprietatea statului, autorii reclamanților dobândind un drept de folosință pentru acest teren. Imobilul construcție a fost preluat abuziv în baza Decretului nr. 393/1988 iar ulterior a fost demolată, iar autorii reclamanților au primit despăgubiri în cuantum de 51.758 lei. Faptul că s-a plătit o despăgubire la momentul preluării de către stat nu înseamnă că preluarea a fost legală. Astfel că, imobilul construcție cade sub incidența dispozițiilor Legii nr. 10/2001, modificată, iar reclamanții au calitate de persoane îndreptățite la despăgubiri, conform Titlului VII, cap. II-V din Legea nr. 247/2005.

Criticile ce privesc terenul în suprafață de 144 mp sunt nefondate, întrucât dispoziția nr. 13696 din 21 iunie 2007 emisă de pârâtă, a fost anulată în parte și s-a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent numai cu privire la construcție nu și pentru terenul în suprafață de 144 mp. În atare situație criticile formulate în sensul că situația juridică a terenului era reglementată de dispozițiile Legii nr. 58/1974, apar ca lipsite de interes și străine de soluționarea cauzei. În concluzie, dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu sunt aplicabile, hotărârile pronunțate sunt legale, dispozițiile legii speciale fiind corect aplicate. Astfel că, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul P.M. Craiova împotriva deciziei nr. 400 din 11 decembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția a I civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 decembrie 2009.