ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2206/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2206/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3106
din 7 octombrie 2009 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea
formulată de reclamantul C.C. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației
și Internelor - Inspectoratul General al Poliției de Frontieră.
Pentru a pronunța această
soluție instanța de fond a reținut în esență
următoarele:
Prin Ordinul contestat, nr. 209378 din 23
iunie 2008, emis de pârât, s-a dispus sancționarea reclamantului cu
diminuarea drepturilor salariale cu 15% pentru o perioadă de 3 luni,
pentru comiterea abaterii disciplinare „neglijență manifestată
în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu”.
Instanța de fond a reținut
că prin neglijența sa reclamantul a determinat trecerea ilegală
a frontierei de stat de către o persoană cetățean al
Republicii Moldova, încălcând astfel prevederile art. 12 alin. (1) lit. b)
din OMAI nr. 400/2004, art. 57 lit. b) și art. 59 din Legea nr. 360/2002
privind Statutul polițistului, precum și îndatoririle prevăzute
în fișa postului și procedura de lucru la controlul documentelor.
Curtea a mai reținut faptul că
reclamantul nu a reușit să facă o dovadă contrară
situației de fapt reținută de pârât și de organele de
urmărire penală, din întregul material probator rezultând că acesta,
fiind de serviciu la controlul documentelor nu a introdus și nu a
verificat în evidențele punctului de trecere al frontierei datele de
identitate din documentul prezentat de către cetățeanul
moldovean, document fals.
În aceste condiții, instanța de
fond a constatat că actul administrativ prin care i s-a aplicat
reclamantului sancțiunea disciplinară cu diminuarea drepturilor
salariale cu 15% pe o perioadă de 3 luni este legal și temeinic în
conformitate cu art. 18 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei hotărâri reclamantul
C.C. a declarat recurs, criticând-o, ca nelegală și netemeinică,
întrucât a fost pronunțată cu greșita aplicare a legii și a
probelor administrate.
Recursul este nefondat și va fi respins.
Examinând actele dosarului, motivele de
recurs și în raport de dispozițiile art. 304
1
C. proc.
civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține
următoarele:
La Aeroportul Internațional „Aurel Vlaicu” București Băneasa, s-a prezentat pe 31
august 2008 o persoană care s-a legitimat cu carte de identitate
românească pe numele P.L.M., act fals, și după control
această persoană a mers în sala de așteptare pentru îmbarcare
într-un avion al Companiei Blue Air cu destinația Roma.
Autoritățile italiene au înapoiat
la București pe numita S.L. cetățean moldovean, aceeași
persoană care se legitimează cu cartea de identitate falsă sau
numele de P.
Prin Ordinul nr. 209378/2008 emis de
pârât s-a dispus sancționarea reclamantului pentru abatere
disciplinară „neglijență în îndeplinirea îndatoririlor de
serviciu” constând în modul defectuos în care a efectuat controlul documentelor
lui S.L.
Din actele aflate la dosar rezultă
fără posibilitatea de tăgadă, că recurentul-reclamant
a determinat prin neglijență trecerea frauduloasă a frontierei
de stat de către cetățeana moldoveană, situație
confirmată și de autoritățile italiene, care au înapoiat-o în
România. Prin fapta sa, C.C. a încălcat prevederile art. 12 din OMAI nr. 400/2004,
art. 57 lit. b) și art. 59 din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului,
cât și sarcinile prevăzute în fișa postului.
Toate probatoriile prezentate, inclusiv înregistrările
video aparținând Aeroportului, converg câtre aceeași concluzie,
recurentul-reclamant nedovedind susținerile sale în sensul că a fost
înlocuit de un coleg și care a fost intervalul de timp, rezultând doar
faptul că el a planificat controlul pentru numita S.L. astfel încât
să poată trece frontiera cu actul fals prezentat de aceasta.
Înalta Curte de Casație și
Justiție apreciază că în mod temeinic și legal prima
instanță în raport de ansamblul probator admis și administrat a
concluzionat că Ordinul în litigiu este emis în condițiile legii,
motiv pentru care va respinge recursul declarat de C.C., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.C.
împotriva sentinței civile nr. 3106 din 7 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și
fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi 29 aprilie 2010.