ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2915/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 7 iulie 2008 reclamanta SC E. SA a chemat în judecată pe pârâta SC S.S.L.T. SRL solicitând ca în baza hotărârii ce se va pronunța să fie obligată la plata următoarelor sume: 1. 22.574,16 lei, reprezentând diferența dintre suma achitată de către SC E. SA, către SC S.S.L.T. SRL și suma achitată de SC S.S.L.T. SRL producătorului T.P. Germania; 2. 12.812,33 lei reprezentând 50% din diferența de curs valutar; 3. 3.573 euro, respectiv suma de 13.108,62 lei, la cursul B.N.R. din data de 20 februarie 2008, reprezentând suma achitată de SC E. SA producătorului T.P.

Germania pentru efectuarea școlarizării personalului; 4. 459,98 euro, respectiv suma de 1.660,27 lei reprezentând comisioanele aferente diverselor plăți făcute în baza contractului încheiat cu pârâta, astfel: - 35 euro, respectiv suma de 127,66 lei la cursul a 1 euro = 3,6475 lei din 20 februarie 2008 – comision bancar pentru plata sumei de 3.573 euro către T.P., 330,63 euro, respectiv suma de 1.177,53 lei la cursul de 1 euro = 3,5615 lei din 28 noiembrie 2007 – comision bancar pentru emiterea scrisorii de garanție în valoare de 52.900 euro către T.P., 94,35 euro, respectiv suma de 355,08 lei la cursul de 1 euro = 3,7635 lei din 23 ianuarie 2008 – comision bancar pentru plata sumei de 52.900 euro către T.P.; 5. 2.924 lei, reprezentând contravaloarea cazării specialiștilor producătorului T.P.

Germania în vederea montajului și punerii în funcțiune a mașinii; 6. 803 lei, reprezentând cheltuieli de traducere în limba română a cărții tehnice; 7. 118,271 lei reprezentând penalități imputate de Fabrica S. Râșnov SC E. SA la data de 18 martie 2008 pentru neîndeplinirea prevederilor contractuale; 8. înlocuirea softului M.X. Level 4 cu S.M.X. Level 4, sau, în subsidiar, în cazul în care acest lucru nu este posibil, la achitarea sumei de 11.273 euro (costurile pentru schimbarea softului) și 1.160 lei (contravaloare cazare specialiști – 3 zile). În motivarea cererii, s-a arătat că prin contractul nr. 61 din 20 septembrie 2007 SC S.S.L.T. SRL s-a obligat să livreze către SC E. SA aparatul de măsurat în coordonate tridimensionale cu comanda numerică computerizată tip 3 D SIGMA – Plus CNC, să îl monteze și să îl pună în funcțiune, precum și să școlarizeze personalul desemnat pentru exploatarea lui pentru un preț de 88.900 euro.

În luna octombrie 2007, pârâta i-a adus la cunoștință reclamantei că nu mai poate să livreze aparatul ce face obiectul contractului, dar îi poate livra un aparat similar, având un preț cu 3.500 euro mai mare. Totodată, pârâta a solicitat ca diferența de preț să fie achitată la data livrării și i-a adus la cunoștință că punerea în funcțiune, instalarea și școlarizarea personalului se va face de către producător contra cost. Prin adresa din 19 octombrie 2007 SC E. SA a adus la cunoștința pârâtei că este de acord cu înlocuirea aparatului ce face obiectul contractului și cu suportarea diferenței de preț, dar nu este de acord cu modificarea clauzelor contractuale privind plata diferenței de preț la livrare și suportarea cheltuielilor de montaj, punere în funcțiune și școlarizare, solicitând pârâtei să depună toate diligențele pentru respectarea termenelor și clauzelor contractuale.

În data de 24 octombrie 2007, reclamanta a achitat către pârâtă cu titlu de avans suma de 141.385,56 lei, reprezentând 42.245 euro la un curs de 1 euro = 3,3468 lei, sumă din care SC S.S.L.T. SRL a achitat către producătorul aparatului – T.P. Germania, conform facturii proforma și dispozițiile de plată, doar 35.000 euro. Societatea reclamantă a achitat suma de 52.900 euro (rest de plată) prin emiterea unei scrisori de garanție bancară către producător – T.P. Germania, urmând ca pârâta să încaseze această sumă de la reclamantă la recepția și punerea în funcțiune a aparatului. Conform art. 15.2 alin. (2) lit. h) s-a solicitat cartea tehnică a produsului în limba română, fapt pentru care reclamanta a fost nevoită să traducă cartea tehnică prezentată de producător cu următoarele costuri în valoare de 803,00 lei care se solicită de asemenea a fi achitate de pârâtă.

Totodată, reclamanta solicită și obligarea pârâtei la achitarea sumei de 118.271,40 lei, reprezentând contravaloarea facturii din 18 martie 2008 emise de către Fabrica S. Râșnov SA către SC E. SA, factura de penalități imputată reclamantei pentru neîndeplinirea clauzelor contractuale. Reclamanta solicită obligarea pârâtei la înlocuirea softului pentru aparatul livrat, astfel încât acesta să corespundă propunerii tehnice pe care i-a prezentat-o SC S.S.L.T. SRL. Potrivit art. 8.1, 9.1, 9.2, 9.3 din contract pârâta s-a obligat să furnizeze aparatul la standardele și performanțele prezentate în propunerea tehnică – parte integrantă a contractului împreună cu fișa de date a achiziției pentru licitația la care a participat societatea reclamantă.

Cu privire la acest aspect se menționează că în propunerea tehnică, cu care s-a participat la licitație pârâta a prezentat un aparat de măsură dotat cu soft M.X. Level 4. Deși ulterior acest aparat, cu acceptul societății reclamante și al beneficiarului final, a fost înlocuit cu un alt model, pârâta a precizat că singura diferență este dimensiunea pe axa X (2000 mm în loc de 1600 mm), aparatul fiind dotat cu același hard și soft. Pârâta a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat să se constate intervenită rezilierea de plin drept a contractului în condițiile art. 11.3 din contractul din 20 septembrie 2007 încheiat între părți începând cu: 1. în principal, cu momentul la care SC E. SA a început negocierile în vederea încheierii unui contract direct cu producătorul echipamentului tip 3D SIGMA – Plus CNC, societatea T.P.

Germania; 2. în subsidiar, la momentul acceptării prin plată a facturii din 26 noiembrie 2007 emisă de către societatea T.P. Germania către SC E. SA. În motivarea cererii, pârâta-reclamantă a menționat că a început executarea contractului, procedând la achitarea către producătorul utilajului – T.P. Germania – avansul pe care îl datora, fapt recunoscut de altfel de către reclamantă în cadrul acțiunii introductive de instanță. În continuare însă, reprezentanții SC E. SA considerând că pârâta-reclamantă nu este în măsură să își îndeplinească la termen obligațiile contractuale, înțeles să procedeze la o reziliere unilaterală a contractului încheiat între părți, acesta fiind momentul la care au înțeles și părțile să considere contractul ca fiind reziliat de plin drept.

SC E. SA a contactat în mod direct producătorul utilajului la o scurtă perioadă după ce pârâta-reclamantă își îndeplinise obligația de a achita avansul și urma să achite restul de preț, după cum reiese chiar din afirmațiile reclamantei-pârâte de la pag. 2 alin. penultim. Reclamanta-pârâtă a negociat în continuare cu T.P. Germania toate condițiile încheierii unui contract direct cu această societate în vederea achiziționării utilajului, punându-se astfel în imposibilitate de a acționa în continuare în vederea executării contractului conform celor stabilite la data de 20 septembrie 2007, fiind excluși efectiv din această afacere. SC E. SA a procedat, în urma negocierilor cu producătorul la emiterea unei scrisori de garanție bancară pentru a efectua o plată în condiții total diferite față de cele stabilite cu pârâta-reclamantă prin contractul din 2007. Societatea T.P.

a procedat la emiterea facturii din 26 noiembrie 2007, factură acceptată la plată de către beneficiarul SC E. SA, perfectându-se astfel contractul între cele două societăți; dispoziția de livrare din 28 noiembrie 2007 confirma ordinul dat de către beneficiarul-reclamant în acțiunea de față – în sensul livrării produsului în termenii conveniți cu societatea producătoare. Garanția acordată utilajului a fost acordată de către producător, iar nu de către pârâta-reclamantă, în totală contradicție cu termenii contractuali – art. 18. Procesul-verbal de recepție din data de 21 decembrie 2007 a fost semnat numai între reprezentanții SC E. SA și T.P. Germania, pârâta-reclamantă fiind total exclusă de la această procedură.

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința nr. 5311 din 1 aprilie 2009 a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta reclamantă la plata sumei de 12.032,61 lei diferență curs valutar; 3.573 euro sumă achitată pentru efectuarea școlarizării personalului; 35 euro reprezentând comision bancar aferent sumei de 3.573 euro. De asemenea pârâta-reclamantă a mai fost obligată la înlocuirea softului M.X. Level 4 cu S.M.X. Level 4 și s-au respins celelalte capete din acțiunea principală. S-a respins totodată și cererea reconvențională ca nefondată. Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că în luna octombrie 2007 pârâta-reclamantă a adus la cunoștință cocontractantului său că nu poate livra aparatul convenit învederând însă că are posibilitatea livrării unui alt aparat similar, la un preț majorat cu 3.500 euro.

Prin adresa din 19 octombrie 2007 cumpărătorul a transmis părții adverse acordul său privind înlocuirea aparatului și suportarea diferenței de preț la livrare și suportarea cheltuielilor de montaj, punerea în funcțiune și școlarizarea. În aceste condiții instanța având în vedere dispozițiile art. 969 C. civ. a considerat că în condițiile în care contractul încheiat cu furnizorul nu a fost reziliat reclamanta-pârâtă datorează prețul stabilit prin această convenție neprezentând relevanță prețul pe care furnizorul îl datorează producătorului. S-a reținut și faptul că potrivit art. 5.1 teza a II-a din contractul de furnizare de produse, diferențele de curs valutar urmau a fi suportate în părți egale de către furnizor și respectiv achizitor.

De asemenea s-a avut în vedere tot clauzele contractului privind obligația pârâtei-reclamante la plata contravalorii instalării și punerii în funcțiune a aparatului în locația stabilită și pregătită în mod corespunzător, cât și asigurarea școlarizării teoretice și practică a personalului desemnat de achizitor. Cu privire la celelalte comisioane instanța de fond a apreciat că dovezile prezentate nu au format convingerea instanței privind cazarea persoanelor, traducerea cărții tehnice. Participarea reprezentantului legal al pârâtei reclamante la predarea-primirea produsului conform procesului verbal ‚din 21 decembrie 2007 semnat și de acesta, prezumă acordul său cu privire la livrarea bunului direct către producător.

Răspunzând criticilor formulate de părți Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 75 din 8 februarie 2010 a respins apelurile ca nefondate. În fundamentarea soluției, instanța de control judiciar a reținut că împrejurarea că reclamanta a achitat factura din 26 noiembrie 2007 emisă de producătorul echipamentului ce făcuse obiectul contractului dintre părți nu este suficientă prin ea însăși pentru dovedirea desființării contractului dintre părțile în litigiu. Astfel, deși apelanta-pârâtă susține că reclamanta s-ar fi aflat în culpă contractuală pentru că a înțeles să încheie contractul direct cu producătorul, în realitate motivul pentru care s-a procedat în acest fel este imputabil pârâtei.

Aceasta din urmă a comunicat reclamantei în cursul lunii octombrie 2007 (adresa comunicată prin e-mail) că nu mai poate livra către aceasta aparatul de măsurat convenit dar îi poate livra unul similar la un preț de 3.500 euro mai mare. Față de conținutul adresei din 19 octombrie 2007 în care reclamanta comunică pârâtei termenii acordului său pentru livrarea unui alt aparat (adică numai parțial, de vreme ce reclamanta nu a fost de acord cu plata unei diferențe de preț și a cheltuielilor de montaj punere în funcțiune și școlarizare a personalului) Curtea apreciază că nu rezultă intenția reclamantei de reziliere a contractului.

De altfel apelanta-pârâtă nu explică dacă așa numita „reziliere de plin drept” invocată ar fi una convențională (caz în care am putea vorbi eventual de o încetare a contractului prin acordul părților conform principiului „mutuus consensus mutuus dissensus” sau de intervenția unui pact comisoriu de ultim grad care înlătura total intervenția instanței, acestea însă nu se probează sau una cu titlu de sancțiune (adică prin aplicarea art. 1020, art. 1021 C. civ. și a art. 11.3 din contract) susținerile sale fiind confuze sub acest aspect. Invocarea pactului comisoriu prevăzut de dispozițiile art. 11.3 din contract care reglementează : „Nerespectarea obligațiilor asumate prin prezentul contract de către una din părți dă dreptul părții lezate de a considera contractul de drept reziliat și de a pretinde plata de daune-interese” – pact comisoriu pe care îl considerăm de gradul al II-lea, nu poate fi eficientă deoarece nu este vorba de un pact comisoriu de ultim grad.

Astfel, sintagma „dă dreptul părții lezate de a considera contractul de drept reziliat..” nu poate fi îndreptată decât în sensul că această parte (lezată) are dreptul să desființeze unilateral contractul. În speță, nu numai că nu rezultă care este culpa reclamantei în executarea contractului și nici care anume obligații ale acesteia nu ar fi fost executate, dar nici pârâta nu a comunicat cocontractantului său declarația de reziliere pentru ca, pactul comisoriu invocat să-și fi produs efectele.

S-a înlăturat și critica privind inopozabilitatea procesului verbal din 21 decembrie 2007 atâta timp cât părțile au convenit ca recepția finală să se facă la sediul achizitorului final, iar pe de altă parte s-a reținut că din probele dosarului nu rezultă neexecutarea culpabilă a vreunei obligații contractuale de către reclamantă, iar pentru celelalte critici s-a avut în vedere faptul că reclamanta nu a renunțat la contractul încheiat ci a efectuat toate diligențele pentru ca obligațiile asumate față de beneficiar să fie îndeplinite. Cu referire la apelul promovat de reclamantă s-a reținut că aceasta și-a promovat acțiunea pe contractul încheiat de părți, situație în care nu se poate pretinde prețul producătorului din Germania, având în vedere principiul relativității efectelor contractului reglementat de art. 973 C. civ.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamanta criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. Se susține că a fost schimbat înțelesul vădit neîndoielnic a actelor depuse în sensul că intimata a contactat direct producătorul utilajului la scurtă perioadă după ce și-a îndeplinit obligația de a achita avansul și urma să se achite restul de preț; se consideră că societatea producătoare a procedat la emiterea facturii din 26 noiembrie 2007 factură acceptată de beneficiarul intimat perfectându-se astfel contractul între cele două societăți, iar garanția a fost acordată de către producător în totală contradicție cu termenii contractuali, iar recurenta nu a procedat la semnarea procesului verbal de recepție.

S-au reluat criticile din apel în ce privește inopozabilitatea procesului verbal din 21 decembrie 2007, considerând motivarea contradictorie. Recurenta susține că intimata a ales în mod unilateral să încheie un contract de școlarizare cu producătorul pentru care a achitat suma indicată în condițiile în care a oferit școlarizarea angajaților fără nici un cost. Pretenția de înlocuire a softului, susține recurenta, este strâns legată de întreaga derulare a relațiilor între părțile în litigiu, respectiv de faptul că intimata a încheiat un contract distinct cu producătorul renunțând la contractul inițial. Recursul este nefondat. SC E. SA a achitat avansul în cuantum de 141.385,56 lei, reprezentând 42.245 euro, sumă din care SC S.S.L.T.

SRL a achitat către producătorul aparatului T.P. Germania, conform facturii proforma și dispoziției de plată, doar 35.500 euro. Având în vedere că producătorul T.P. Germania condiționa livrarea acestuia de efectuarea plății în întregime (prețul total solicitat de producător fiind de 88.400 euro) și SC S.S.L.T. SRL nu avea fondurile necesare efectuării acestei plăți, SC E. SA a achitat suma de 52.900 euro (rest de plată) prin emiterea unei scrisori de garanție bancară către producător – T.P. Germania, deși achitarea restului de preț era obligația SC S.S.L.T. SRL, urmând ca SC S.S.L.T. SRL să încaseze suma de la SC E. SA la recepția și punerea în funcțiune a aparatului. S-a procedat la emiterea unei scrisori de garanție bancară către T.P.

decât după ce SC S.S.L.T. SRL a trimis către SC E. SA două adrese în data de 23, respectiv 24 noiembrie 2007, conform cărora își exprima acordul cu privire la emiterea directă de către SC E. SA către T.P. a scrisorii de garanție bancară pentru restul de plată (52.900 euro). Din actele dosarului rezultă că nu s-a încheiat nici un contract între SC E. SA și T.P. cu privire la livrarea directă a aparatului, ci numai un contract de școlarizare. Pârâta învederează faptul că „T.P. a procedat la emiterea facturii din 26 noiembrie 2007, factură acceptată la plată de către SC E. SA, perfectându-se astfel contractul între cele două societăți. Dispoziția de livrare din 28 noiembrie 2007 confirma ordinul dat de către beneficiar, în sensul livrării produsului în termenii conveniți cu societatea producătoare”.

Rezultă că producătorul T.P. a procedat la emiterea facturii din 26 noiembrie 2007 direct către SC E. SA tocmai datorită faptului că SC S.S.L.T. SRL nu avea capacitatea financiară pentru a plăti restul de preț, SC E. SA fiind nevoită să facă o scrisoare de garanție bancară, iar pentru emiterea unei scrisori de garanție bancară trebuie să existe la bază un act în baza căruia să se obțină respectiva scrisoare. În acest caz, acel act a fost factura din 26 noiembrie 2007. Scrisoarea de garanție bancară a fost obținută în data de 22 ianuarie 2008, iar banii au ajuns în contul T.P. în data de 23 ianuarie 2008, reprezentând plata integrală a facturii din 26 noiembrie 2007. Livrarea s-a făcut către Fabrica S. Râșnov – beneficiar final, în condițiile prevăzute inițial între SC E. SA și SC S.S.L.T.

SRL, conform contractului. În ceea ce privește faptul că „garanția acordată utilajului a fost acordată de către producător, iar nu de către societate în totală contradicție cu termenii contractuali art. 18” se constată că nu sunt încălcate prevederile contractuale, dat fiind faptul că SC S.S.L.T. SRL se obliga să garanteze că produsele sunt noi, nefolosite și că acestea sunt garantate 24 de luni de la punere în funcțiune”. Este normal ca și producătorul, T.P. să emită un certificat de garanție către SC S.S.L.T. SRL, fiind firma care a intermediat tranzacția, atașat la dosar, și același certificat de garanție către beneficiarul tranzacției SC E. SA, atașat la dosar. În ceea ce privește faptul că procesul-verbal de recepție din data de 21 decembrie 2007 a fost semnat numai de reprezentanții SC E. SA și T.P., SC S.S.L.T.

SRL fiind exclusă de la această procedură (3.2 din recurs), justificat instanțele anterioare au reținut că pe de o parte, SC Fabrica S. Râșnov avea să recepționeze produsul prin comisia sa de recepție, nefiind specificat niciunde că este obligatorie prezența unui reprezentant al SC S.S.L.T. SRL, iar faptul că dl. C. a făcut parte din comisia Fabricii S. Râșnov, însă în calitate și de reprezentant al unei alte societăți, nu face decât să întărească faptul că a fost totuși prezent și reprezentantul SC S.S.L.T. SRL la încheierea procesului-verbal de recepție. Instanța de apel corect a reținut faptul că diferențele de curs valutar urmau a fi suportate de părți egale de către furnizor și respectiv achizitor.

SC E. SA a achitat suma de 52.900 euro către producător la data de 23 ianuarie 2008, cursul B.N.R. fiind de 1 euro=3,8055 lei. Cum la data încheierii contractului părțile au avut în vedere un curs de 1 euro=3,3468 lei, rezulta o diferență de 24265,23 lei, din care 50% urmează a fi suportată de SC S.S.L.T. SRL. Motivarea recursului introdus de SC S.S.L.T. SRL cu privire la acest capăt de cerere se bazează pe faptul că respectiva societate ar fi fost implicată pentru scurt timp în această achiziție și nu ar fi echitabil să achite această diferență de curs valutar, însă se omite faptul că între societăți a existat un contract, cu drepturi și obligații sinalagmatice, obligații îndeplinite de către societatea intimată, așa încât este echitabil ca și SC S.S.L.T.

SRL să fie obligată la plata acestei sume de bani. Pe de altă parte SC S.S.L.T. SRL avea obligația să asigure pe cheltuiala sa instalarea și punerea în funcțiune a aparatului în locația stabilită și obligația în mod corespunzător de către SC Fabrica S. Râșnov SA. Totodată, SC S.S.L.T. SRL avea obligația de a asigura școlarizarea teoretică și practică a personalului, desemnat de achizitor, pe cheltuiala sa. SC E. SA a achitat suma de 3.573 euro pentru instruirea personalului în vederea operării utilajului. Drept urmare, instanța corect a reținut obligarea SC S.S.L.T. SRL la plata sumei de 3.573 euro, plătită de SC E. SA, ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor de către SC S.S.L.T. SRL. Față de cele arătate văzând dispozițiile art. 312 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC S.S.L.T. SRL București împotriva deciziei nr. 75 din 8 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 23 septembrie 2010.