ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2069/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin hotărârea nr. 16/04 din 8 iunie 2004 Judecătoria de Instrucție nr. 3 din Castellon, numitul C.C.R. a fost condamnat la o pedeapsă de 21 ani și 12 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de proxenetism, viol, vătămare corporală și reținere ilegală prev. de art. 188 pct. 1, art. 178-179, art. 147-148 și art. 163 Cod spaniol, sentință rămasă definitivă la 30 iunie 2004. În aceste condiții prin sentința penală nr. 92 din 18 mai 2006 Curtea de Apel București, secția I penală, a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București privind cererea de transferare a condamnatului contestator și condamnatul C.C.

pentru continuarea executării pedepselor într-un penitenciar din România, recunoscându-se efectele sentinței penale nr. 16/04 din 8 iunie 2004 a Judecătoriei de Instrucție nr. 3 din Castellon definitivă la 30 iunie 2004 și s-a dispus transferul persoanei condamnate în vederea continuării executării pedepselor de câte 20 ani închisoare fiecare, pedepse reduse prin ordinul 17/2009 într-un penitenciar din România. S-a dedus prevenția de 28 iunie 2002 și s-a dispus emiterea mandatelor de executare. Condamnatul a formulat cerere, având drept obiect contestație la executare solicitând admiterea contestației și în temeiul art. 144 alin. (1) pct. b din Legea nr. 302/2004, contopirea pedepselor aplicate de către instanța spaniolă potrivit legislației române [art. 34 lit. b) Cod penal].

Asupra cauzei de față se constată că cereri similare au fost formulate de contestatorul condamnat, pronunțându-se sentința penală nr. 45/2007 de Curtea de Apel București, secția I penală, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de conversie a condamnării dispusă prin sentința penală nr. 16/4 din 8 iunie 2004 a Judecătoriei de Instrucție nr. 3 Castellon, Spania. Reiterând cererea, condamnatul a formulat o nouă solicitare –contestație la executare - soluționată de Curtea de Apel București, secția I penală, prin sentința penală nr. 85 din 31 martie 2009 prin care s-a respins ca nefondată, contestația la executare a condamnatului C.C.R. Împotriva acestei hotărâri contestatorul a declarat recurs solicitând conversia condamnării prin sentința penală nr. 92 din 18 mai 2006 a Curții de Apel București, secția I penală.

Or, așa cum s-a arătat în art. 53 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. legea nouă prevede o pedeapsă de același fel cu cea aplicată în Spania, respectiv închisoare pentru fapte de a căror constatare instanța română este ținută în mod absolut potrivit art. 146 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 302/2004. Cum stabilirea unei pedepse rezultante finale de 20 ani închisoare (identică cu cea aplicată de autoritățile spaniole) era posibilă și conform legii penale române, încât se constată că atât felul pedepsei dispuse în străinătate, cât și durata acesteia sunt perfect compatibile cu legislația română, ceea ce exclude din punct de vedere legal opțiunea conversiei condamnării pentru art. 146 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Mai mult, așa cum s-a arătat, s-a mai soluționat o cerere identică și o nouă cerere ar încălca principiul autorității lucrului judecat. Pe cale de consecință, în temeiul art. 461 alin. (1) lit. d) rap. la art. 449 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. și art. 146 din Legea nr. 302/2004 (modificată și completată) respinge ca nefondată contestația la executare formulată de contestatorul condamnat C.C.R. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul condamnat C.C.R. împotriva sentinței penale nr. 85 din 31 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a I penală. Obligă recurentul contestator condamnat să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 2 iunie 2009.