ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 845/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 10856 din 20 octombrie 2008,

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins acțiunea formulată de

reclamanta SC A.C. SRL în contradictor cu pârâta P.A. având ca obiect daune -

interese și penalități datorate din contractul de intermediere din 26 martie

2004, ca neîntemeiată.

Instanța de fond a reținut

că între reclamantă în calitate de consilier imobiliar și P.M., beneficiar –

proprietar de imobil în ale cărui drepturi și obligații a succedat soția

supraviețuitoare, pârâta P.A., s-a încheiat un contract de intermediere iar

prin probatoriul administrat nu s-a dovedit încălcarea obligațiilor

contractuale de către autorul pârâtei în sensul tratării direct cu un potențial

cumpărător prezentat de reclamantă, nefiind întrunite condițiile răspunderii contractuale,

situații în care acțiunea s-a respins ca neîntemeiată.

Curtea de Apel București, secția

a VI-a comercială, prin decizia nr. 141 din 25 martie 2009 a respins ca

nefondat apelul declarat de reclamantă menținând ca legală și temeinică

sentința atacată.

Instanța de apel în temeiul art.

295 alin. (2) C. proc. civ. a suplimentat probele cu înscrisuri și martori și

în urma aprecierii coroborate ale acestora a reținut că în baza contractului de

intermediere beneficiarul s-a obligat să semneze anexa la contract cu ocazia

prezentării de către consultant a fiecărui potențial cumpărător/chiriaș; să nu

trateze direct și nici prin alt intermediar cu cumpărătorul/chiriașul propus de

consultant decât în prezența acestuia; să plătească comisionul consultantului de

3% din prețul cumpărării; să realizeze tranzacția numai prin intermediul

consultantului iar reclamanta nu a dovedit că a prezentat pârâtei pe SC M.C.

SRL în calitate de potențial cumpărător, în anexa la contract nefiind

consemnată nicio persoană în calitate de potențial cumpărător, fiind înlăturată

susținerea apelantei că intermedierea s-a realizat telefonic.

S-a înlăturat de asemenea,

și susținerea cu privire la transferul de obligații generate de consemnările

din anexa la un alt contract de intermediere la prezentul contract de

intermediere și s-a concluzionat în sensul că apelanta nu a făcut dovada

încălcării de către beneficiarul contractului de intermediere din 2004 a

obligației referitoare la exclusivitatea negocierii încheierii contractului de

vânzare – cumpărare, nefiind deci îndeplinite condițiile răspunderii

contractuale.

În contra deciziei

menționate a declarat recurs pârâta SC A.C. SRL pentru motivele prevăzute de art.

304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., în a căror dezvoltare invocă criticile care

urmează:

interpretat contractul de intermediere ca pe un simplu contract de mandat iar

nu ca pe un contract comercial conform art. 3 pct. 7 C. com., ca pe o specie a

contractului de mandat și anume contractul de curtaj a cărui obligație

principală este găsirea clientului, obligația de a semna fișa de prezentare

fiind o obligație secundară, fără importanță;

contractuale obligația de semnare în fișa de prezentare incumbă clientului iar

nu recurentei, fapt ce duce la răsturnarea sarcinii probei conform art. 1169 C.

civ. dovedirea lipsei culpei în nesemnarea fișei de imobil revenind acestuia;

făcut aplicarea art. 391 C. com., în aplicarea art. 129 C. proc. civ. și art. 1203

C. civ., contractul de intermediere fiind un contract de mandat în sensul că

susținerea intimatei cu privire la încheierea contractului de vânzare fără

intervenția agenției imobiliare echivalează cu o revocare fără justă cauză a

mandatului cu consecința admiterii acțiunii;

înscrisuri trebuiau a fi completate cu prezumții spre a fi posibilă realizarea

lanțului cauzal, iar instanța în mod greșit a înlăturat în întregime depoziția

martorei A.A.L.

În concluzie recurenta

solicită casarea cu trimitere pentru completarea probei testimoniale cu

audierea agentului imobiliar și în subsidiar modificarea hotărârii atacate cu

consecința admiterii apelului și respectiv a acțiunii formulată.

Intimata P.A. a depus

întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea

deciziei, instanța de apel făcând o apreciere corectă a probatoriului

administrat nefiind necesară completarea acestuia cu alți martori.

Recursul nu este fondat.

recurent se încadrează în motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 și art. 304.9 C.

proc. civ. prin raportare la prevederile art. 391 C. proc. civ., nu și în art. 304.7

C. proc. civ.

pârâta - recurentă în criticile sale are în vedere atât sentința cât și decizia

pronunțată în apel dar prin motivele de apel aceasta a criticat numai

stabilirea situației de fapt de către instanța de fond temeinicia sentinței, nu

și nelegalitatea, așa încât invocarea regimului juridic aplicabil contractului

de intermediere supus judecății se face omisso medio, în lipsa unei critici în

apel cu acest obiect.

observație, motivul de modificare prevăzut de art. 304.8 C. proc. civ. este

incident numai atunci când instanța interpretând greșit actul juridic dedus

judecății, a schimbat natura sau înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al

acestuia, or în cauza de față nici recurenta nu susține o atare ipoteză ci

numai faptul că instanțele nu au avut în vedere că, contractul de intermediere

este o specie a contractului de mandat, or, este de observat, că instanțele au

făcut o analiză, interpretare și aplicare a clauzelor contractuale în concret

nefiind în situația suplinirii unora dintre ele cu reglementarea legală, când

s-ar fi pus problema regimului juridic aplicabil dacă contractul ar fi fost

unul nenumit.

și-a întemeiat acțiunea sa pe dispozițiile art. 969 C. civ. solicitând daune -

interese pentru neexecutare contractuală iar nu pe dispozițiile art. 391 C.

com. care reglementează răspunderea sub forma daunelor - interese pentru

situația în care, fără justă cauză, mandantul sau mandatarul prin revocarea sau

renunțarea sa, întrerupe executarea mandatului, așa încât instanțele au

procedat la soluționarea pricinii cu respectarea principiului disponibilității.

aprecierii probatoriului, se impune observația că în raport de dispozițiile art.

304 C. proc. civ. care limitează controlul instanței de recurs numai la

legalitatea hotărârii atacate, ea nu poate fi examinată.

solicitarea de casare pentru suplimentarea probatoriului, se constată că

instanța de apel a dat dovada de rol activ conform art. 129 C. proc. civ. și în

baza art. 295 alin. (2) C. proc. civ. a procedat la suplimentarea probelor în

apel așa încât această cerere este fără obiect, ea nefiind nici în legătură cu

interpretarea contractului sau a legii ci numai cu stabilirea situației de

fapt.

Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat menținând ca legală

decizia atacată.

În baza art. 274 C. proc.

civ. va fi obligată recurenta la plata sumei de 7.000 lei cheltuieli de

judecată către intimată, reprezentând onorariu de avocat în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

reclamanta SC A.C. SRL București împotriva deciziei comerciale nr. 141 din 25

martie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială,

ca nefondat.

Obligă recurenta -

reclamantă să plătească intimatei - pârâte P.A. suma de 7.000 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 martie 2010.