ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 845/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 845/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 10856 din 20 octombrie 2008, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A.C. SRL în contradictor cu pârâta P.A. având ca obiect daune - interese și penalități datorate din contractul de intermediere din 26 martie 2004, ca neîntemeiată. Instanța de fond a reținut că între reclamantă în calitate de consilier imobiliar și P.M., beneficiar – proprietar de imobil în ale cărui drepturi și obligații a succedat soția supraviețuitoare, pârâta P.A., s-a încheiat un contract de intermediere iar prin probatoriul administrat nu s-a dovedit încălcarea obligațiilor contractuale de către autorul pârâtei în sensul tratării direct cu un potențial cumpărător prezentat de reclamantă, nefiind întrunite condițiile răspunderii contractuale, situații în care acțiunea s-a respins ca neîntemeiată.
Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 141 din 25 martie 2009 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă menținând ca legală și temeinică sentința atacată. Instanța de apel în temeiul art. 295 alin. (2) C. proc. civ. a suplimentat probele cu înscrisuri și martori și în urma aprecierii coroborate ale acestora a reținut că în baza contractului de intermediere beneficiarul s-a obligat să semneze anexa la contract cu ocazia prezentării de către consultant a fiecărui potențial cumpărător/chiriaș; să nu trateze direct și nici prin alt intermediar cu cumpărătorul/chiriașul propus de consultant decât în prezența acestuia; să plătească comisionul consultantului de 3% din prețul cumpărării; să realizeze tranzacția numai prin intermediul consultantului iar reclamanta nu a dovedit că a prezentat pârâtei pe SC M.C.
SRL în calitate de potențial cumpărător, în anexa la contract nefiind consemnată nicio persoană în calitate de potențial cumpărător, fiind înlăturată susținerea apelantei că intermedierea s-a realizat telefonic. S-a înlăturat de asemenea, și susținerea cu privire la transferul de obligații generate de consemnările din anexa la un alt contract de intermediere la prezentul contract de intermediere și s-a concluzionat în sensul că apelanta nu a făcut dovada încălcării de către beneficiarul contractului de intermediere din 2004 a obligației referitoare la exclusivitatea negocierii încheierii contractului de vânzare – cumpărare, nefiind deci îndeplinite condițiile răspunderii contractuale. În contra deciziei menționate a declarat recurs pârâta SC A.C.
SRL pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., în a căror dezvoltare invocă criticile care urmează: 1. greșit ambele instanțe au interpretat contractul de intermediere ca pe un simplu contract de mandat iar nu ca pe un contract comercial conform art. 3 pct. 7 C. com., ca pe o specie a contractului de mandat și anume contractul de curtaj a cărui obligație principală este găsirea clientului, obligația de a semna fișa de prezentare fiind o obligație secundară, fără importanță; 2. conform clauzelor contractuale obligația de semnare în fișa de prezentare incumbă clientului iar nu recurentei, fapt ce duce la răsturnarea sarcinii probei conform art. 1169 C. civ. dovedirea lipsei culpei în nesemnarea fișei de imobil revenind acestuia; 3. greșit instanțele nu au făcut aplicarea art. 391 C. com., în aplicarea art. 129 C. proc.
civ. și art. 1203 C. civ., contractul de intermediere fiind un contract de mandat în sensul că susținerea intimatei cu privire la încheierea contractului de vânzare fără intervenția agenției imobiliare echivalează cu o revocare fără justă cauză a mandatului cu consecința admiterii acțiunii; 4. probele cu martori și înscrisuri trebuiau a fi completate cu prezumții spre a fi posibilă realizarea lanțului cauzal, iar instanța în mod greșit a înlăturat în întregime depoziția martorei A.A.L. În concluzie recurenta solicită casarea cu trimitere pentru completarea probei testimoniale cu audierea agentului imobiliar și în subsidiar modificarea hotărârii atacate cu consecința admiterii apelului și respectiv a acțiunii formulată.
Intimata P.A. a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei, instanța de apel făcând o apreciere corectă a probatoriului administrat nefiind necesară completarea acestuia cu alți martori. Recursul nu este fondat.
Criticile dezvoltate de recurent se încadrează în motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 și art. 304.9 C. proc. civ. prin raportare la prevederile art. 391 C. proc. civ., nu și în art. 304.7 C. proc. civ.
Este de observat că pârâta - recurentă în criticile sale are în vedere atât sentința cât și decizia pronunțată în apel dar prin motivele de apel aceasta a criticat numai stabilirea situației de fapt de către instanța de fond temeinicia sentinței, nu și nelegalitatea, așa încât invocarea regimului juridic aplicabil contractului de intermediere supus judecății se face omisso medio, în lipsa unei critici în apel cu acest obiect.
Dincolo de această observație, motivul de modificare prevăzut de art. 304.8 C. proc. civ. este incident numai atunci când instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura sau înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, or în cauza de față nici recurenta nu susține o atare ipoteză ci numai faptul că instanțele nu au avut în vedere că, contractul de intermediere este o specie a contractului de mandat, or, este de observat, că instanțele au făcut o analiză, interpretare și aplicare a clauzelor contractuale în concret nefiind în situația suplinirii unora dintre ele cu reglementarea legală, când s-ar fi pus problema regimului juridic aplicabil dacă contractul ar fi fost unul nenumit.
Recurenta - reclamantă și-a întemeiat acțiunea sa pe dispozițiile art. 969 C. civ. solicitând daune - interese pentru neexecutare contractuală iar nu pe dispozițiile art. 391 C. com. care reglementează răspunderea sub forma daunelor - interese pentru situația în care, fără justă cauză, mandantul sau mandatarul prin revocarea sau renunțarea sa, întrerupe executarea mandatului, așa încât instanțele au procedat la soluționarea pricinii cu respectarea principiului disponibilității.
În ce privește critica aprecierii probatoriului, se impune observația că în raport de dispozițiile art. 304 C. proc. civ. care limitează controlul instanței de recurs numai la legalitatea hotărârii atacate, ea nu poate fi examinată.
În ce privește solicitarea de casare pentru suplimentarea probatoriului, se constată că instanța de apel a dat dovada de rol activ conform art. 129 C. proc. civ. și în baza art. 295 alin. (2) C. proc. civ. a procedat la suplimentarea probelor în apel așa încât această cerere este fără obiect, ea nefiind nici în legătură cu interpretarea contractului sau a legii ci numai cu stabilirea situației de fapt.
Față de cele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat menținând ca legală decizia atacată. În baza art. 274 C. proc. civ. va fi obligată recurenta la plata sumei de 7.000 lei cheltuieli de judecată către intimată, reprezentând onorariu de avocat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul declarat reclamanta SC A.C. SRL București împotriva deciziei comerciale nr. 141 din 25 martie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Obligă recurenta - reclamantă să plătească intimatei - pârâte P.A. suma de 7.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 martie 2010.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.