ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4458/2007

Asupra

recursului de față;

Prin acțiunea

Înregistrata pe rolul Tribunalului Suceava sub nr. 531/86/2007, la data de 23

ianuarie 2007, reclamanta Direcția Generala de Pașapoarte București, din cadrul

Ministerului Administrației și Internelor, a solicitat restrângerea exercitării

dreptului la libera circulație pentru o perioada de cel mult 3 ani fata de

parata M.A.

În motivare,

reclamanta a arătat ca parata a fost returnată din Italia la data de 27

octombrie 2006, in baza Acordului de readmisie Încheiat de România cu aceasta

tara și ratificat prin Legea nr. 173/1997, publicata in M.Of. partea

I

nr.

304/1997.

In aceasta

situație, fata de dispozițiile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005

modificata și completata ulterior, dreptul la libera circulație a paratei, se

impune a fi restrâns, deoarece România trebuie sa-și probeze capacitatea de a

stopa migrația ilegala, iar prezența, fără respectarea condițiilor legale de

intrare si ședere, a paratei ca și a altor persoane, aflate in situații

similare, pe teritoriul unor state membre ale Uniunii Europene ar dovedi exact

contrariul, cu repercursiunile negative de rigoare asupra tratamentului aplicat

cetățenilor romani, in materie de vize.

În drept, au fost

invocate dispozițiile art. 38, art. 39 și art. 52 din Legea nr. 248/2005 privind

regimul liberei circulații a cetățenilor romani in străinătate.

Prin sentința

civila nr. 268 din 6 februarie 2007, Tribunalul Suceava a respins acțiunea, ca

nefondata, cu motivarea că, într-adevăr, art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005

prevede restrângerea dreptului la libera circulație in străinătate pentru o

perioada de cel mult trei ani, fata de un cetățean roman returnat dintr-un stat

in baza unui acord de readmisie încheiat cu România. O atare măsura putea fi

dispusa, prin raportare la dispozițiile art. 52 din aceeași lege, doar pana la

data de 1 ianuarie 2007 când România a devenit stat membra al Uniunii Europene,

încât solicitarea reclamantei nu este posibil a fi primită.

Apelul declarat

și motivate de reclamanta Direcția Generala de Pașapoarte București a fost

respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr. 77 din 20 martie 2007 a Curții de

Apel Suceava, secția civilă, reținându-se următoarele:

·

potrivit art. 4-6 din

Directiva nr. 38 din 29 aprilie 2004 a Parlamentului

European si Consiliului Uniunii Europene, cetățenii

acestei uniuni, prin urmare si cetățenii romani cu începere de la 1 ianuarie

2007, au dreptul de a intra, de a rămâne timp de trei luni si de ieși de pe

teritoriul unui alt stat membru, fără nici o condiționare sau formalitate, alta

decât aceea de a deține o carte de identitate sau un pașaport.

·

în baza art. 27-33 din aceeași Directiva,

cetățenilor Uniunii Europene li se poate restricționa dreptul la libera

circulație si de rezidenta pe teritoriul unui stat membru numai pentru motive

de ordine, securitate sau sănătate publica, de regula in modalitățile refuzului

de a acorda dreptul de intrare sau a expulzării, aplicate de statul afectat.

·

Aceste norme au fost transpuse, de altfel, in

legislația interna prin O.U.G. nr. 102/2005, privind libera circulație pe

teritoriul României a cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene și

Spațiului Economic European.

·

Textul art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005

prin care se stipulează o modalitate suplimentara de restrângere a dreptului la

libera circulație in cazul returnării unui cetățean roman in temeiul unui acord

de readmisie, are un caracter discriminatoriu in raport de regimul de care beneficiază

ceilalți cetățeni ai Uniunii Europene și se situează in afara ipotezelor

prevăzute strict si limitativ prin dispozițiile art. 27 din Directiva nr. 38

din 29 aprilie 2004, devenita aplicabila in baza art. 20 alin. (2) din

Constituție.

În contra acestei din urmă

decizii a declarat recurs reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte criticând

soluția instanței de apel ca fiind nelegală, susținând, în esență că,

dispozițiile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 sunt

aplicabile în cauză, întrucât pârâta a fost

returnat din Italia la data de 27 octombrie

2006 în baza Acordului de Readmisie încheiat de România cu această

țară, urmare

a măsurii de returnare dispusă de statul străin.

Recursul de față se privește ca nefondat, pentru

următoarele considerente:

Articolul 38 lit. i) din Legea nr. 248/2005 prevede posibilitatea

luării măsurii restrângerii exercitării dreptului la libera circulație in

statele membre ale Uniunii Europene, pentru o perioada de cel mult trei ani, in

cazul persoanelor readmise in baza unui acord de readmisie, insa, odată cu

aderarea României la Uniunea Europeana, legea interna trebuie interpretata prin

raportare la dreptul comunitar in materie.

Aceasta prioritate

este stabilita in art. 148 alin. (2) și (4) din Constituția României, texte

potrivit cărora prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene,

precum și celelalte reglementari comunitare au prioritate fata de dispozițiile

contrare din legile interne.

De aceea legea

română trebuie interpretata in raport cu norma comunitara, iar dreptul la

libera circulație pe teritoriul statelor .membre ale Uniunii Europene, este

garantat de art. 18 din Tratat, in aplicarea căruia a fost adoptata Directiva

2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004.

Acest act normativ

este cuprins in anexele protocolului de aderare care cuprinde condițiile de

aderare a României la Uniunea Europeana.

Potrivit

legislației europene in materie, dreptul la libera circulație nu este un drept

absolut, insa, conform art. 27 din Directiva 2004/38/CE, restricționarea

libertății de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor

de familie se dispune numai pentru motive de ordine publica, siguranța

naționala sau sănătate publica.

În alin. (2) al

art. 27, textul prevede ca măsura trebuie sa respecte principiul

proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei in cauza.

Întrucât, in cauza, nu

s-a dovedit ca parata ar fi încălcat prevederile art. 27 din Directiva

2004/38/CE și pentru ca simplul fapt al returnării persoanei nu poate constitui

temei suficient pentru luarea măsurii restrângerii exercitării dreptului la

libera circulație, recursul reclamantei va fi respins ca nefondat potrivit art.

312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E

C I D E

Respinge recursul

formulat de reclamantul Ministerul Internelor și Reformei

Administrative - Direcția

Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 77 din 20

martie 2007 a Curții de Apel Suceava.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 31 mai 2007.