ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la Registratura Generală a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 17768 la 30 aprilie 2009

și pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație Justiție sub nr. 3867/1/2009

la 5 mai 2009, petiționarul N.A. a formulat plângere în condițiile art.278

1

C. proc. pen., împotriva rezoluției nr. 34/C

2

/967/VIII/1/2009 pe

motiv că nu i-au fost solicitate probe pentru ca sesizarea sa să îndeplinească

condițiile de formă prev. de art. 222 C. proc. pen.

S-a atașat prezentei plângeri dosarul nr.

34/C

2

/967/VIII/1/2009.

La termenul de judecată din 5 iunie 2009 au

lipsit petiționarul N.A.

Înalta Curte, constatând cauza în stare

de judecată a acordat cuvântul părților, în dezbateri.

Reprezentantul Ministerului Public a

solicitat respingerea plângerii, ca inadmisibilă, întrucât nu vizează o

rezoluție de neîncepere a urmăririi penale.

Înalta Curte, examinând plângerea

formulată de petiționarul N.A. constată că aceasta privește rezoluția din 9

aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin

care în baza art. 221 și art. 222 C. proc. pen., i s-a respins sesizarea, ca

neîntemeiată, dispunându-se comunicarea soluției.

Petiționarul N.A. la 4 februarie 2009 a adresat Tribunalului București un memoriu prin care a chemat în judecată prim-procurorul general

al României pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor, întrucât „are culpa sustragerii de la înregistrare a

unei plângeri penale.

Prin adresa nr. 252/BIRP/2009, Tribunalul

București a trimis sesizarea petiționarului N.A. la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, spre competentă soluționare.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție a apreciat că plângerea formulată de A.N. este informă,

neputând fi apreciată ca atare în sensul normelor de procedură (nu descrie fapta,

nu indică mijloacele de probă) și întrucât nu oferă date concrete despre fapte care

ar putea constitui infracțiuni nu poate opera nici sesizarea din oficiu.

Art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen. prevede că „după respingerea plângerii făcute conform

art. 275 - 278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a

ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire

penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată,

precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot

face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror

a modului de rezolvare, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni,

potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță”.

Prin aceste

dispoziții s-a instituit limitativ controlul judiciar numai asupra temeiniciei

soluțiilor de netrimitere în judecată, în raport cu cercetările efectuate în

cadrul actelor premergătoare sau al urmăririi penale. Apare evident că în cazul

celorlalte acte sau măsuri ale procurorului s-au efectuate pe baza

dispozițiilor date de el, un asemenea control din partea judecătorului nu mai

poate avea loc.

Aceste

reglementări asigură exercitarea efectivă de către toate persoanele interesate a

dreptului de acces la justiție, în conformitate cu disp. art. 8 din Declarația

Universală a Drepturilor Omului și cu dreptul oricărei persoane la un proces

echitabil în sensul prev. de art. 6 din CEDO.

Or, în speță

rezoluția din 9 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție pronunțată în dosarul

nr. 34/C

2

/967/VIII/1/2009 nu privește neînceperea

urmăririi penale, clasarea, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea

urmăririi penale în sensul disp. art. 278

1

C. proc. pen., astfel

încât aceasta nu este supusă plângerii ce se poate adresa judecătorului în

temeiul acestui text de lege, motiv pe care, Înalta Curte va respinge

plângerea, ca inadmisibilă.

Văzând și disp.

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă ȘT E

Respinge, ca inadmisibilă, plângerea

formulată de petiționarul N.A. împotriva rezoluției nr. 34/C

2

/967/VIII/1/2009

din 9 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, pe care o menține.

Obligă petiționarul la plata sumei de 200

lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 5 iunie 2009.