ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Registratura Generală a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 17768 la 30 aprilie 2009 și pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație Justiție sub nr. 3867/1/2009 la 5 mai 2009, petiționarul N.A. a formulat plângere în condițiile art.278 1 C. proc. pen., împotriva rezoluției nr. 34/C 2 /967/VIII/1/2009 pe motiv că nu i-au fost solicitate probe pentru ca sesizarea sa să îndeplinească condițiile de formă prev. de art. 222 C. proc. pen. S-a atașat prezentei plângeri dosarul nr. 34/C 2 /967/VIII/1/2009. La termenul de judecată din 5 iunie 2009 au lipsit petiționarul N.A. Înalta Curte, constatând cauza în stare de judecată a acordat cuvântul părților, în dezbateri.

Reprezentantul Ministerului Public a solicitat respingerea plângerii, ca inadmisibilă, întrucât nu vizează o rezoluție de neîncepere a urmăririi penale. Înalta Curte, examinând plângerea formulată de petiționarul N.A. constată că aceasta privește rezoluția din 9 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin care în baza art. 221 și art. 222 C. proc. pen., i s-a respins sesizarea, ca neîntemeiată, dispunându-se comunicarea soluției. Petiționarul N.A. la 4 februarie 2009 a adresat Tribunalului București un memoriu prin care a chemat în judecată prim-procurorul general al României pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, întrucât „are culpa sustragerii de la înregistrare a unei plângeri penale.

Prin adresa nr. 252/BIRP/2009, Tribunalul București a trimis sesizarea petiționarului N.A. la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, spre competentă soluționare. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că plângerea formulată de A.N. este informă, neputând fi apreciată ca atare în sensul normelor de procedură (nu descrie fapta, nu indică mijloacele de probă) și întrucât nu oferă date concrete despre fapte care ar putea constitui infracțiuni nu poate opera nici sesizarea din oficiu. Art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen.

prevede că „după respingerea plângerii făcute conform art. 275 - 278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță”. Prin aceste dispoziții s-a instituit limitativ controlul judiciar numai asupra temeiniciei soluțiilor de netrimitere în judecată, în raport cu cercetările efectuate în cadrul actelor premergătoare sau al urmăririi penale.

Apare evident că în cazul celorlalte acte sau măsuri ale procurorului s-au efectuate pe baza dispozițiilor date de el, un asemenea control din partea judecătorului nu mai poate avea loc. Aceste reglementări asigură exercitarea efectivă de către toate persoanele interesate a dreptului de acces la justiție, în conformitate cu disp. art. 8 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și cu dreptul oricărei persoane la un proces echitabil în sensul prev. de art. 6 din CEDO. Or, în speță rezoluția din 9 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pronunțată în dosarul nr. 34/C 2 /967/VIII/1/2009 nu privește neînceperea urmăririi penale, clasarea, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale în sensul disp.

art. 278 1 C. proc. pen., astfel încât aceasta nu este supusă plângerii ce se poate adresa judecătorului în temeiul acestui text de lege, motiv pe care, Înalta Curte va respinge plângerea, ca inadmisibilă. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă ȘT E Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarul N.A. împotriva rezoluției nr. 34/C 2 /967/VIII/1/2009 din 9 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, pe care o menține. Obligă petiționarul la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 5 iunie 2009.