ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4422/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta M.L. a chemat în judecată Ministerul Afacerilor Externe, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâtul să dispună obligarea acestuia să-i stabilească data la care reclamanta să fie invitată pentru depunerea cererii de redobândire a cetățeniei române, precum și la plata sumei de un leu cu titlu de daune morale. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a depus cerere pentru programarea în vederea depunerii cererii și documentelor aferente pentru redobândirea cetățeniei române încă din 2006, după o prealabilă solicitare orală de primire a documentelor, la Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău, revenind cu alte cereri în același sens în cursul anului 2008, dar fără nici un rezultat.

A invocat obligația de soluționare a cererii într-un termen rezonabil, termen care nu a fost respectat de pârât. La data de 24 februarie 2009, prin întâmpinare, Ministerul Afacerilor Externe a invocat prescripția dreptului la acțiune, în raport de prima cerere, formulată în anul 2006. Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 786 din 25 februarie 2009 a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, obligând pârâtul să stabilească deîndată data la care reclamanta să fie invitată pentru depunerea cererii de redobândire a cetățeniei române. Totodată, a obligat pârâtul să achite reclamantei suma de un leu cu titlu de daune morale.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut privitor la excepția prescripției dreptului la acțiune a reclamantei că este neîntemeiată. Astfel, prin nesoluționarea cererii sale, nu atât în termenul legal, ci nici măcar într-un termen rezonabil, reclamanta a fost prejudiciată prin prelungirea inerentă a întregii proceduri de examinare a cererii sale. Așa fiind, reține instanța de fond, cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata unor daune morale simbolice de un leu este întrutotul justificată, pârâtul fiind obligat în consecință. Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Ministerul Afacerilor Externe. Recurentul a susținut, în esență, că acțiunea este prescrisă, deoarece s-a împlinit cu mult timp înainte de data introducerii cererii de chemare în judecată.

Pe fondul cauzei recurentul a susținut că motivarea hotărârii de fond nu valorifică în mod rațional conținutul răspunsului primit de reclamantă, iar, pentru analizarea temeiniciei acțiunii, legea contenciosului administrativ nu face distincție, în ipoteza arătată la art. 2 alin. (1) lit. i) din acest act normativ, de tipul de soluție administrativă oferit prin respectivul răspuns, favorabilă sau defavorabilă. Răspunsul administrativ primit de reclamantă, susține recurenta, nu încorporează un refuz de soluționare a cererii de depunere a dosarului ci arată condițiile concrete în care acesta urma să fie procesat. Pe de altă parte, termenul de 6 luni de soluționare a cererii este un termen care se regăsește în legislația CEDO iar nu în legislația românească, aplicându-se în cazurile expres specificate.

Cât privește daunele morale în valoare de un leu, s-a susținut de către recurentă, că acestea nu puteau fi pretinse de un cetățean străin, decât în ipoteza nesocotirii drepturilor omului, așa cum sunt acestea, formulate în Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Examinând cauza prin prisma motivelor invocate în recurs și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., ținând seama și de apărările cuprinse în întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează: Referitor la prescripția dreptului la acțiune, raportat la cererea depusă de reclamantă în luna septembrie 2008, Curtea constată că solicitarea recurentului este neîntemeiată.

În conținutul Legii nr. 21/1991 nu este prevăzut un termen expres față de care petenții să-și poată valorifica dreptul la acțiune. Pe de altă parte, pârâtul este în culpă pentru nerezolvarea petiției iar prin invocarea de către acesta a propriei culpe, reclamanta nu ar putea fi sancționată prin considerarea acțiunii formulate ca prescrisă. De altfel, reclamanta a stăruit în demersul său, revenind cu încă două cereri similare în cursul anului 2008 respectiv 30 iulie 2008 și 6 septembrie 2008, iar răspunsul pârâtului în sensul că reclamanta va fi invitată prin poștă să depună cererea de redobândire a cetățeniei române nu reprezintă o rezolvare a pretențiilor formulate de reclamantă, dar nici un refuz nejustificat de soluționare a cererii.

De altfel, Legea nr. 21/1991 privind cetățenia română nu prevede un termen pentru rezolvarea cererii, însă complexitatea etapelor procedurale, împrejurările concrete în care se desfășoară activitatea Secției Consulare a Ambasadei României la Chișinău și numărul semnificativ de cereri de redobândire a cetățeniei române adresate acesteia sunt de natură să conducă la concluzia că, în mod obiectiv, procedura nu poate fi parcursă în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004. Pornind de la această premisă și luând în calcul intervalul de timp scurs între data primei cereri adresate Secției Consulare și data cererii de chemare în judecată, instanța de fond a reținut greșit că răspunsurile trimise petentei ar fi constituit o exprimare explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu-i rezolva cererile, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Litera n) a aceluiași articol definește excesul de putere ca fiind exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor, ipoteză ce nu este întrunită în speță. Potrivit art. 10 din Convenția europeană asupra cetățeniei, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 și ratificată de România prin Legea nr. 396/2002, fiecare stat trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetățenie. Respectarea termenului rezonabil se analizează însă în funcție de circumstanțele fiecărui caz, luându-se în considerare criterii precum complexitatea procedurii, conduita părților sau miza litigiului.

î n consecință, nefiind întrunite condițiile pentru calificarea conduitei autorității publice ca exprimând un refuz nejustificat de rezolvare a unei cereri, în sensul art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, î nalta Curte va admite recursul și în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va modifica sentința atacată în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinței civile nr. 786 din 25 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Modifică în tot hotărârea atacată și în fond respinge ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta M.L. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2009.