ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4593/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4593/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
La data de 11 aprilie 2008, reclamantul A.C. a
chemat în judecată pe pârâții B.I. și I.I. solicitând intimatei ca prin
hotărârea ce o va pronunța să i se recunoască dreptul de proprietate asupra
imobilului situat în București, sector 3, dobândit prin efectul uzucapiunii.
La data de 4 decembrie 2008
reclamantul și-a modificat acțiunea, învederând că înțelege să se judece și cu
Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și I.I. în calitate de pârâți.
Totodată a solicitat deschiderea
succesiunii defunctului B.I., decedat la 24 februarie 1976 și constatarea
succesiunii vacante a defunctului.
La termenul de judecată din data de
25 martie 2009 instanța a invocat din oficiu, excepția necompetenței
teritoriale a Judecătoriei Sectorului 3 București, față de capătul de cerere
având ca obiect deschiderea succesiunii defunctului B.I. și respectiv,
constatarea vacanței succesorale cu privire la averea acestuia.
Prin sentința civilă nr. 3543 din 25
martie 2009 Judecătoria Sectorului 3 București, a admis excepția necompetenței
teritoriale a Judecătoriei sector 3 și a declinat competența de soluționare a
cererilor având ca obiect deschiderea succesiunii defunctului B.I. și respectiv
constatarea vacanței succesorale în favoarea Judecătoriei Sfântul Gheorghe.
A disjuns cererea având ca obiect
constatarea uzucapiunii și a dispus formarea dosarului nr. 4364/301/2009,
fixând termen de judecată la data de 29 aprilie 2009.
Pentru a hotărî astfel, instanța a
reținut, că în conformitate cu dispozițiile art. 14 pct. 2 C. proc. civ., „în
materie de moștenire, sunt de competența instanței celui din urmă domiciliu al
defunctului cererile referitoare la moștenire”.
Cât privește noțiunea de „ultim
domiciliu al defunctului” instanța a reținut că important este domiciliul
efectiv pe care l-a avut defunctul la data încetării sale din viață, iar nu cel
menționat în actul de identitate al acestuia.
Or, din înscrisurile existente la
dosar, rezultă că locul decesului numitului B.I. a fost în Covasna, astfel
încât a declinat competența în favoarea Judecătoriei Sfântul Gheorghe.
Această din urmă instanță prin
sentința civilă nr. 185 din 9 iulie 2009 și-a declinat competența de
soluționare a cererii având ca obiect deschiderea succesiunii defunctului B.I.
și constatarea vacanței succesorale, în favoarea Judecătoriei Târgu Secuiesc,
întrucât ultimul domiciliu al defunctului B.I. a fost în orașul Covasna.
Judecătoria Târgu Secuiesc prin
sentința civilă nr. 933 din 29 septembrie 2009 la rândul ei și-a declinat
competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A.C. în favoarea
Judecătoriei Sectorului 3 București, reținând în considerentele hotărârii că
din actele dosarului rezultă că ultimul domiciliu al defunctului B.I. a fost în
București.
Împotriva acestei din urmă hotărâri
a declarat recurs reclamantul A.C. pe motiv că soluția de declinare a
competenței în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București reprezintă o
aplicare greșită a dispozițiilor art. 14 pct. 2 C. proc. civ.
Tribunalul Covasna, secția civilă,
prin decizia nr. 627/R din 8 decembrie 2009 a anulat ca netimbrat recursul
declarat de reclamantul A.C. întrucât acesta din urmă nu și-a îndeplinit
obligația de plată a taxei de timbru și a timbrului judiciar.
La data de 4 februarie 2010,
Judecătoria Sectorului 3 București, pe cale administrativă a înaintat dosarul
Înaltei Curți de Casație și Justiție întrucât cea de a doua instanță în fața
căreia s-a ivit conflictul negativ de competență, respectiv Judecătoria Târgu
Secuiesc nu a înaintat dosarul instanței supreme în vederea pronunțării
regulatorului de competență.
Potrivit art. 20 alin. (1) pct. 2 C.
proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe
instanțe, prin hotărâri irevocabile s-au declarat necompetente a judeca aceeași
pricină.
În speță, nu există conflict de
competență și deci nu este cazul a se da un regulator de competență întrucât
instanța supremă nu a fost sesizată cu o asemenea cerere.
În consecință, cauza va fi înaintată
spre soluționare Judecătoriei Sector 3 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată că nu există conflict de competență.
Înaintează dosarul Judecătoriei sector 3
București spre soluționare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 septembrie
2010.