ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2185/2014

Asupra conflictului negativ de competență, constată: Prin cererea înregistrată la Judecătoria sectorului 6 București la 29 octombrie 2012, reclamantul U.I. a chemat în judecată pe pârâtul C.T., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate dobândirea dreptului său de proprietate asupra imobilului compus din teren în suprafață de 85 mp, situat în, sector 6, prin efectul uzucapiunii de 30 de ani. În motivarea acțiunii, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 82 din Legea nr. 71/2011 și ale art. 1846 - 1847 C. civ., reclamantul a arătat că tatăl său, U.V., a cumpărat cu chitanță de la pârât terenul în litigiu, la data de 20 mai 1964, în prezența a doi martori care au semnat alături de vânzător și cumpărător.

Reclamantul a arătat că a continuat posesia utilă exercitată de părinții săi, în sensul că a stăpânit imobilul sub nume de proprietar, neîntrerupt, autorii săi figurând în evidențele fiscale cu o suprafață de 375 mp. La 6 noiembrie 2013, reclamantul U.I. a formulat o cerere de modificare a cererii de chemare în judecată inițiale, prin care a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor, în calitate de pârât, conform art. 680 C. civ.

și art. 25 din Decretul din 1954, solicitând să se constate deschisă succesiunea vacantă de pe urma defunctului C.T., cu ultimul domiciliu în Botoșani, decedat în anul 1964, potrivit certificatului de deces nr. 459 din 5 decembrie 1964. S-a solicitat, totodată, să se constate calitatea de unic moștenitor a Statului Român prin Ministerul Finanțelor și dobândirea în ceea ce îl privește a dreptului de proprietate, ca efect al uzucapiunii de 30 de ani prin joncțiunea posesiilor, asupra terenului în suprafață de 85 mp și a construcțiilor edificate pe acesta, situate în București, sector 6. La termenul din 6 februarie 2014, în conformitate cu prevederile art. 14 pct. 2 C. proc. civ., instanța, din oficiu, a pus în discuție excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6 București, cu privire la cererea având ca obiect dezbaterea succesorală.

Judecătoria sectorului 6 București, secția civilă, prin sentința civilă nr. 877 din 6 februarie 2014, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența soluționării cererii având ca obiect dezbaterea succesiunii și constatarea vacanței succesorale, în favoarea Judecătoriei Botoșani. S-a disjuns capătul de cerere având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune și formarea unui nou Dosar nr. 1327/303/2014. Prin considerentele sentinței menționate, instanța a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 14 pct. 2 C. proc. civ., în materie de moștenire, sunt de competența instanței celui din urmă domiciliu al defunctului cererile privitoare la moștenire, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia.

S-a avut în vedere faptul că defunctul a cărui dezbatere succesorală face obiectul cererii reclamantului a avut ultimul domiciliu în Botoșani, astfel încât competența de soluționare a cererii revine instanței de la ultimul domiciliu al acestuia, Judecătoria Botoșani. Investită ca urmare a declinării, Judecătoria Botoșani, prin sentința civilă nr. 4057 din 14 aprilie 2014, a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența în favoarea Judecătoriei sectorului 6 București. Constatând că există conflict negativ de competență între Judecătoria Botoșani și Judecătoria Sectorului 6 București, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Botoșani a reținut că petitul având ca obiect dezbaterea succesiunii și constatarea vacanței succesorale are caracter incidental, astfel că sunt aplicabile dispozițiile art. 17 C. proc. civ., fiind pe deplin operantă prorogarea legală de competență, care își produce efectele chiar cu încălcarea normelor de competență absolută (în cauză competența teritorială exclusivă determinată de art. 14 C. proc. civ.). Prin urmare, s-a considerat că fiind aplicabile dispozițiile referitoare la prorogarea legală de competență prevăzută de art. 17 C. proc. civ., cauza este de competența Judecătoriei Sectorului 6 București, atât în ceea ce privește capătul principal de cerere, respectiv constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, cât și în ceea ce privește capătul de cerere incidental.

Investită cu soluționarea conflictului negativ de competență la 11 iulie 2014, Înalta Curte va constata că, în cauză, competența soluționării capătului de cerere având ca obiect dezbaterea succesiunii și constatarea vacanței succesorale revine Judecătoriei Botoșani pentru considerentele ce succed: Norma de competență reglementată de dispozițiile art. 14 C. proc. civ., potrivit căreia, în materie de moștenire, sunt de competența instanței celui din urmă domiciliu al defunctului cererile privitoare la moștenire, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia, stabilesc o competență teritorială absolută, exclusivă, prin derogare de la principiul înscris în art. 5 C. proc.

civ., potrivit căreia cererea se face la domiciliul pârâtului. Prin urmare, având în vedere caracterul imperativ al acestei norme de competență, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 8 alin. (1) C. proc. civ., invocate de reclamant, potrivit cărora cererile îndreptate împotriva statului, direcțiilor generale, regiilor publice, caselor autonome și administrațiilor comerciale se pot face la instanțele din capitala țării sau la cele din reședința județului unde își are domiciliul reclamantul. Curtea va constata că aplicarea normei de competență exclusive reglementate de art. 14 C. proc. civ. nu poate fi înlăturată nici de părți și nici de instanță, conform art. 19 C. proc. civ.

Petitul având ca obiect dezbaterea succesiunii și constatarea vacanței succesorale, introdus prin cererea modificatoare formulată de reclamant nu are caracter incidental, în raport cu petitul inițial, având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, astfel că nu poate opera prorogarea legală de competență reglementată de dispozițiile art. 17 C. proc. civ. În considerarea caracterului principal al celor două capete de cerere, ce atrag competențe teritoriale diferite, Judecătoria Sectorului 6 le-a disjuns, formând un dosar separat pe rolul său având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate de către reclamant, prin uzucapiune. Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc.

civ., va stabili competența soluționării cererii în favoarea Judecătoriei Botoșani, instanța ultimului domiciliu al defunctului C. (C.) T., decedat la 5 decembrie 1964.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoșani. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 septembrie 2014.