ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1014/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 326 din 19

septembrie 2002, Tribunalul Bacău a respins, ca nefondată, cererea

condamnatului B.A. privind revizuirea sentinței penale nr. 62 din 3 aprilie

1997 a Tribunalului Bacău, definitivă prin decizia penală nr. 252 din 3

februarie 1998 a Curții Supreme de Justiție, secția penală.

S-a reținut că motivele invocate de

condamnat prin cererea de revizuire, în sensul greșitei încadrări juridice a

faptei și greșitei individualizări a pedepsei, ca urmare a neaplicării

prevederilor art. 44 și art. 47 C. pen., nu se circumscriu nici unuia din

cazurile reglementate prin art. 394 C. proc. pen., în care se poate cere

revizuirea unei hotărâri definitive.

Curtea de Apel Bacău, secția penală,

a respins, ca nefondat, apelul declarat de către revizuient împotriva hotărârii

primei instanțe, cu motivarea că prima instanță a apreciat corect cu privire la

neândeplinirea condițiilor prevăzute de art. 394 C. proc. pen., în raport de

împrejurarea că revizuientul a reiterat susțineri și apărări făcute pe

parcursul judecării cauzei, care au fost examinate, atât de către instanța de

fond, cât și de către instanțele de control judiciar.

Revizuientul a declarat recurs

împotriva acestei din urmă hotărâri, fără a-l motiva în scris.

Recursul este nefondat, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare:

Posibilitatea provocării unui

control judiciar al hotărârilor judecătorești, pentru motive privind

pronunțarea acestora cu nerespectarea condițiilor formale, legal prevăzute, de

desfășurare a judecății sau ca o consecință a unui raționament jurisdicțional

eronat, este reglementată în prezent prin normă constituțională.

Însă, potrivit art. 128 din

Constituția României, părțile pot exercita căile de atac numai în condițiile

legii procesuale.

Această exigență privește, în egală

măsură, atât căile de atac de reformare, cât și cele de retractare.

În cauză, condamnatul a solicitat

revizuirea hotărârii definitive de condamnare. În susținerea cererii de

revizuire, condamnatul a solicitat în fapt schimbarea încadrării juridice și

aplicarea dispozițiilor art. 44 și art. 47 C. pen.

Or, cum revizuientul nu a invocat

fapte probatorii necunoscute de instanțele care au soluționat cauza în ciclul

ordinar de judecată a acesteia, respectiv împrejurări care să ducă la achitarea

acestuia ca urmare a reținerii altei situații de fapt ci situații vizând o

eventuală schimbare a pedepsei aplicate, în mod corect instanța de fond a

reținut neincidența în cauză a nici unuia din cazurile de revizuire prevăzute

de art. 394 C. proc. pen. și, în consecință, a respins cererea ca nefondată.

Ca atare, în raport de neâncadrare a

motivelor invocate de condamnat în nici unul din cazurile de revizuire

reglementate de art. 394 C. proc. pen., caracterul limitativ al acestora și

caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, cererea de revizuire a

fost judicios respinsă ca nefondată, așa încât în cauză, cu referire la decizia

prin care, respingând apelul declarat de către revizuient, hotărârea primei

instanțe a fost menținută, nu este incident nici unul din cazurile de casare

prevăzute de art. 385

9

C. proc. pen.

În consecință, reținând că motivele

invocate de revizuient sunt neîntemeiate și alte motive de casare, susceptibile

a fi luate în considerare din oficiu, nu se constată, Curtea, în temeiul art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de

revizuient, ca nefondat.

Totodată, în temeiul art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., Curtea va obliga pe revizuient, potrivit dispozitivului, la

cheltuieli judiciare către stat, în care este inclus și onorariul de avocat,

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, care se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul, declarat de

inculpatul B.A. împotriva deciziei penale nr. 367 din 5 noiembrie 2002 a Curții

de Apel Bacău, ca nefondat.

Obligă pe recurent să plătească

statului 650.000 lei cheltuieli judiciare în care se include și onorariul

apărătorului din oficiu în sumă de 150.000 lei ce va fi avansat din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

27 februarie 2003.