ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1317/2010

Asupra

recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin încheierea din 13 octombrie 2009,

făcând aplicarea dispozițiilor art. 155

1

C. proc. civ.,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a suspendat judecata cauzei privind pe reclamanta T.A., în

contradictoriu cu pârâții Aeroclubul României, Starul Român, reprezentat

de Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Transporturilor și

Infrastructurii, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție și Ministerul Muncii, Familiei și

Protecției Sociale.

Pentru a pronunța această

încheiere, prima instanță a reținut, în esență,

că reclamanta nu și-a îndeplinit obligația de a preciza

acțiunea, în sensul de a indica obiectul acesteia și părțile

cu care înțelege să se judece, deși a fost citată cu

mențiune în acest sens.

Î

mpotriva acestei hotărâri, considerând-o

netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâtul Aeroclubul

României, susținând, în esență, că prin măsura

dispusă instanța de judecată a încălcat principiul

disponibilității.

Examinând încheierea atacată, în raport

cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent,

precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv

cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că

recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Astfel, potrivit prevederilor art. 129 C.

proc. civ., care consacră principiul rolului activ al judecătorului,

„Cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care

părțile le invocă în susținerea pretențiilor și

apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară

acestora să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și

să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de

drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în

întâmpinare" [alin. (4)] și „Judecătorii au îndatorirea să

stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice

greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza

stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul

pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea

ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar

dacă părțile se împotrivesc" [alin. (5)].

De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 155

1

alin. (1) din același cod, „Când constată că

desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina

părții reclamante, prin neîndeplinirea obligațiilor

prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecății,

instanța poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume

obligații nu au fost respectate".

Or, așa cum rezultă din cuprinsul dovezii de

citare a reclamantei pentru termenul la care a fost pronunțată

hotărârea atacată, aceasta a fost citată cu mențiunea

expresă, în sensul că are „obligația de a preciza acțiunea,

obiectul și pârâții".

Cum reclamanta nu s-a conformat dispozițiilor

instanței de judecată, astfel cum acestea i-au fost impuse, în

virtutea principiului rolului activ, prin citația emisă pentru

termenul din 13 octombrie 2010;

Constatând că, din cauza lipsei de diligentă a

reclamantei în precizarea acțiunii formulate, este împiedicată

desfășurarea normală a procesului, în mod corect a dispus prima

instanță suspendarea judecății, motiv pentru care

hotărârea criticată va fi menținută, ca fiind temeinică

și legală, iar recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâtul AEROCLUBUL ROMÂNIEI împotriva

încheierii din 13 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 martie 2010.