ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1317/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 13 octombrie 2009, făcând aplicarea dispozițiilor art. 155 1 C. proc. civ., Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a suspendat judecata cauzei privind pe reclamanta T.A., în contradictoriu cu pârâții Aeroclubul României, Starul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale. Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut, în esență, că reclamanta nu și-a îndeplinit obligația de a preciza acțiunea, în sensul de a indica obiectul acesteia și părțile cu care înțelege să se judece, deși a fost citată cu mențiune în acest sens.

Î mpotriva acestei hotărâri, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâtul Aeroclubul României, susținând, în esență, că prin măsura dispusă instanța de judecată a încălcat principiul disponibilității. Examinând încheierea atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Astfel, potrivit prevederilor art. 129 C. proc.

civ., care consacră principiul rolului activ al judecătorului, „Cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare" [alin. (4)] și „Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc" [alin. (5)]. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 155 1 alin. (1) din același cod, „Când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina părții reclamante, prin neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecății, instanța poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligații nu au fost respectate". Or, așa cum rezultă din cuprinsul dovezii de citare a reclamantei pentru termenul la care a fost pronunțată hotărârea atacată, aceasta a fost citată cu mențiunea expresă, în sensul că are „obligația de a preciza acțiunea, obiectul și pârâții". Cum reclamanta nu s-a conformat dispozițiilor instanței de judecată, astfel cum acestea i-au fost impuse, în virtutea principiului rolului activ, prin citația emisă pentru termenul din 13 octombrie 2010; Constatând că, din cauza lipsei de diligentă a reclamantei în precizarea acțiunii formulate, este împiedicată desfășurarea normală a procesului, în mod corect a dispus prima instanță suspendarea judecății, motiv pentru care hotărârea criticată va fi menținută, ca fiind temeinică și legală, iar recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de pârâtul AEROCLUBUL ROMÂNIEI împotriva încheierii din 13 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 martie 2010.