ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 874/2003

Deliberând asupra recursului de față;

Prin cererea înregistrată sub nr. 2049 din 29

februarie 2000, reclamantul, Consiliul Local al orașului Plopeni, a solicitat

obligarea pârâtei C.D. la plata sumei de 19.600.000 lei pentru lipsa de

folosință a terenului în suprafață de 200 mp, proprietate publică a orașului

Plopeni.

Motivându-și acțiunea, reclamanta arată că a încheiat

cu SC M.S.’93 SNC mai multe contracte de închiriere pe terenul de 200 mp pe

care se află o construcție revendicată de pârâtă și aceasta folosește fără

drept terenul.

Tribunalul Prahova, prin decizia civilă nr. 40 din 12

ianuarie 2001, a admis acțiunea precizată, a obligat pe pârâtă la plata sumei

de 22.051.200 lei, reprezentând lipsa de folosință a terenului pe perioada noiembrie

1998 - februarie 2000, și la 5.500.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut

că pârâta ocupă terenul proprietatea publică de 200 mp, lipsa de folosință

fiind evoluată prin expertiza dispusă și stabilită pe baza tarifelor în funcție

de activitate.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, susținând

că nu datorează nici o sumă de bani, deoarece terenul i-a fost dat în folosință

pe toată durata existenței construcției proprietatea sa.

Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondat,

apelul pârâtei, pronunțând decizia civilă nr. 719 din 29 mai 2001 și a

obligat-o pe aceasta la plata cheltuielilor de judecată de 3.000.000 lei către

reclamantă în urma admiterii cererii de îndreptare a erorii materiale

strecurate în decizie.

S-a reținut că, deși art. 187 alin. (1) din Legea nr.

109/1996, privind constituirea și funcționarea Cooperativelor de Consum și de credit,

prevede că terenurile transmise în folosință pe durată nedeterminată și fără

plată își mențin acest regim juridic pe toată durata construcțiilor respective,

pârâta nu a făcut dovada că acest teren i-a fost transmis în folosință, așa cum

precizează legea, astfel că este datoare să plătească lipsa de folosință,

calculată potrivit hotărârilor Consiliului Local al orașului Plopeni.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, susținând

că terenul a fost preluat fără a se fi întocmit acte sau că acestea se află la

Consiliul Local Plopeni, care nu are interes să le prezinte, astfel că trebuie

aplicate dispozițiile art. 187 alin. (1) din Legea nr. 109/1996.

Un alt motiv de recurs se referă la cuantumul taxelor

despre care recurenta susține că trebuiau să fie cele prevăzute de Legea nr. 69/1993,

modificată.

Recursul este nefondat pentru următoarele

considerente:

Pentru a invoca beneficiul regimului juridic al

terenului transmis în folosință pe durata construcției, pârâta trebuia să

dovedească transmiterea terenului în folosința sa. Or, aceasta nu a făcut

dovada cerută de Legea nr. 109/1996, astfel încât nu poate solicita aplicarea

acestui regim juridic pentru terenul în litigiu și va trebui să achite

reclamantei valoarea lipsei de folosință a terenului, astfel cum au stabilit instanțele

de fond și de apel.

În ceea ce privește valoarea despăgubirii, aceasta a

fost solicitată și calculată ca lipsa de folosință la nivelul prețurilor

practicate în baza reglementărilor Consiliului Local, respectiv hotărârea nr. 30

din 30 martie 1998, hotărârea 63 din 21 decembrie 1998 și hotărârea nr. 63 din

29 noiembrie 1999.

A fost avut în vedere prejudiciul real, adică suma

concretă pe care ar fi obținut-o reclamanta dacă nu ar fi fost lipsită de folosința

acestui teren.

Constatându-se că, și sub acest aspect, instanțele au

aplicat corect dispozițiile legale și că nu există nici un motiv de modificare

a deciziei atacate, se va respinge, ca nefondat, recursul pârâtei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta C.D.

Băicoi, împotriva deciziei nr. 719 din 29 mai 2001 a Curții de Apel Ploiești, secția

comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2003.