ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 874/2003

Deliberând asupra recursului de față; Prin cererea înregistrată sub nr. 2049 din 29 februarie 2000, reclamantul, Consiliul Local al orașului Plopeni, a solicitat obligarea pârâtei C.D. la plata sumei de 19.600.000 lei pentru lipsa de folosință a terenului în suprafață de 200 mp, proprietate publică a orașului Plopeni. Motivându-și acțiunea, reclamanta arată că a încheiat cu SC M.S.’93 SNC mai multe contracte de închiriere pe terenul de 200 mp pe care se află o construcție revendicată de pârâtă și aceasta folosește fără drept terenul. Tribunalul Prahova, prin decizia civilă nr. 40 din 12 ianuarie 2001, a admis acțiunea precizată, a obligat pe pârâtă la plata sumei de 22.051.200 lei, reprezentând lipsa de folosință a terenului pe perioada noiembrie 1998 - februarie 2000, și la 5.500.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că pârâta ocupă terenul proprietatea publică de 200 mp, lipsa de folosință fiind evoluată prin expertiza dispusă și stabilită pe baza tarifelor în funcție de activitate. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, susținând că nu datorează nici o sumă de bani, deoarece terenul i-a fost dat în folosință pe toată durata existenței construcției proprietatea sa. Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondat, apelul pârâtei, pronunțând decizia civilă nr. 719 din 29 mai 2001 și a obligat-o pe aceasta la plata cheltuielilor de judecată de 3.000.000 lei către reclamantă în urma admiterii cererii de îndreptare a erorii materiale strecurate în decizie.

S-a reținut că, deși art. 187 alin. (1) din Legea nr. 109/1996, privind constituirea și funcționarea Cooperativelor de Consum și de credit, prevede că terenurile transmise în folosință pe durată nedeterminată și fără plată își mențin acest regim juridic pe toată durata construcțiilor respective, pârâta nu a făcut dovada că acest teren i-a fost transmis în folosință, așa cum precizează legea, astfel că este datoare să plătească lipsa de folosință, calculată potrivit hotărârilor Consiliului Local al orașului Plopeni. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, susținând că terenul a fost preluat fără a se fi întocmit acte sau că acestea se află la Consiliul Local Plopeni, care nu are interes să le prezinte, astfel că trebuie aplicate dispozițiile art. 187 alin. (1) din Legea nr. 109/1996.

Un alt motiv de recurs se referă la cuantumul taxelor despre care recurenta susține că trebuiau să fie cele prevăzute de Legea nr. 69/1993, modificată. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Pentru a invoca beneficiul regimului juridic al terenului transmis în folosință pe durata construcției, pârâta trebuia să dovedească transmiterea terenului în folosința sa. Or, aceasta nu a făcut dovada cerută de Legea nr. 109/1996, astfel încât nu poate solicita aplicarea acestui regim juridic pentru terenul în litigiu și va trebui să achite reclamantei valoarea lipsei de folosință a terenului, astfel cum au stabilit instanțele de fond și de apel.

În ceea ce privește valoarea despăgubirii, aceasta a fost solicitată și calculată ca lipsa de folosință la nivelul prețurilor practicate în baza reglementărilor Consiliului Local, respectiv hotărârea nr. 30 din 30 martie 1998, hotărârea 63 din 21 decembrie 1998 și hotărârea nr. 63 din 29 noiembrie 1999. A fost avut în vedere prejudiciul real, adică suma concretă pe care ar fi obținut-o reclamanta dacă nu ar fi fost lipsită de folosința acestui teren. Constatându-se că, și sub acest aspect, instanțele au aplicat corect dispozițiile legale și că nu există nici un motiv de modificare a deciziei atacate, se va respinge, ca nefondat, recursul pârâtei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta C.D. Băicoi, împotriva deciziei nr. 719 din 29 mai 2001 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2003.