ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3152/2009

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 2474 din 19 decembrie 2008 a Tribunalului Comercial Mureș, dată după casarea dispusă prin decizia comercială nr. 48/ R din 23 septembrie 2008 a aceleiași instanțe, a fost respins, ca nefondat, petitul din cererea reclamantului M.R. din Corunca, județul Mureș prin care solicitase obligarea pârâtei R.C.S.R.D.S. din București la plata unor daune morale de 5.000 lei lunar pentru nefurnizarea serviciului D.T.V., luându-se act totodată de renunțarea reclamantului la judecata petitului privind obligarea pârâtei la furnizarea serviciului D.T.V. În esență, instanța de fond a reținut că reclamantul nu a produs nici o dovadă din care să rezulte că nefurnizarea serviciului D.T.V., contractat cu pârâta prin contractul din 3 octombrie 2005, i-ar fi produs vreun prejudiciu moral care să-l îndreptățească la daune.

Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia nr. 28/ A din 23 martie 2009 a Curții de Apel Tg. Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, decizie prin care a fost schimbată în parte cu privire la petitul doi din cerere, în sensul admiterii lui în parte și obligării pârâtei la plata sumei de 7.000 lei cu titlu de daune pentru sistarea serviciului D.T.V. furnizat reclamantului, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței, plus 2.483,30 lei cheltuieli de judecată la fond și 1.216 lei cheltuieli de judecată în apel. Instanța de apel a reținut că „dezdăunarea” la care se referă dispozițiile art. 1073 C. civ., se referă atât la prejudiciile patrimoniale cât și cele nepatrimoniale, aspect confirmat atât de practica judiciară cât și de doctrina de specialitate.

În consecință, instanța de apel a considerat că există posibilitatea reparării prejudiciilor nepatrimoniale însă numai în măsura în care se constată că obligațiile contractuale au fost executate defectuos. Plecând de la această premisă instanța de apel, analizând clauzele contractuale și probele din dosar a reținut că reclamantului îi incumba, în temeiul art. 4.6 din contract, obligația de a anunța în cel mai scurt timp posibil defecțiunea ivită, iar potrivit art. 4.4 pârâtei îi revenea obligația de a executa lucrări de întreținere și reparații ale echipamentului. În speță reclamantul a făcut dovada că a sesizat pârâtei defecțiunile ivite în funcționarea sistemului, fapt confirmat atât de angajatul pârâtei cât și de O.J.P.C.

Mureș, care, sesizat fiind de către reclamant, a găsit întemeiată sesizarea, a obligat pârâta să reia furnizarea serviciului contractat și a sancționat contravențional pârâta. În considerarea clauzelor contractuale și a modului defectuos în care pârâta și-a îndeplinit obligațiile contractuale, instanța de apel, având în vedere și că imobilul reclamantului era destul de izolat de localitate iar urmărirea programelor T.V. era singura sursă de informare a reclamantului și familiei sale, a admis în parte petitul privind plata daunelor morale, argumentând totodată soluția și pe sentimentul de frustrare a reclamantului prin nefurnizarea serviciului contractat. Cât privește cuantumul acestora, instanța de apel a apreciat că suma de 1.000 lei lunar pe cele șapte luni când serviciul nu a mai fost furnizat, reprezintă o justă despăgubire.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamantul cât și pârâta, solicitând modificarea ei pentru nelegalitate. În recursul său reclamantul critică acordarea numai în parte a daunelor morale solicitate susținând că atât el cât și mama sa au fost frustrați o perioadă lungă de timp de funcționarea serviciului T.V. contractat, mai ales că pârâta a avut o atitudine necorespunzătoare față de mama sa atunci când a reclamat telefonic defecțiunea ivită. În recursul său pârâta critică decizia din apel pentru reținerea culpei sale în neremedierea defecțiunilor semnalate de reclamant, arătând că intimatul reclamant nu i-a sesizat niciodată posibile defecțiuni care să-l fi pus în imposibilitate de a recepționa emisiunile TV, aprecierea probelor din dosar pe acest aspect fiind interpretate părtinitor de către instanța de apel.

În consecință, susținerile instanței referitoare la executarea defectuoasă a obligațiilor contractuale nu au suport probator întrucât ea a fost societatea care a depus eforturi pentru retransmiterea emisiunilor T.V. și în locuri izolate, iar reclamantul a fost cel ce a urmărit, prin daunele solicitate, îmbogățirea fără justă cauză. În final recurenta pârâtă arată că își menține excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului deoarece el pretinde daune morale pentru o presupusă afectare a intereselor unui terț, respectiv a mamei sale. Recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse, pentru următoarele considerente: Atât recurentul reclamant cât și recurenta-pârâtă invocă în recursurile lor critici ce vizează netemeinicia deciziei recurate și nu nelegalitatea ei, aceasta din urmă fiind singurul aspect ce poate forma obiectul controlului judiciar pe calea recursului.

Astfel, invocarea de către recurentul reclamant a neacordării în întregime a daunelor morale solicitate și comportamentul necorespunzător ala pârâtei nu vizează nelegalitatea soluției ci, eventual, netemeinicia ei, stabilirea cuantumului daunelor fiind argumentată de instanța de apel. De asemenea, criticile recurentei pârâte privind aprecierea subiectivă și părtinitoare a probelor în reținerea îndeplinirii necorespunzătoare a obligațiilor sale contractuale, se înscriu pe aceeași linie, neputând fi cenzurate pe calea recursului. Singurul aspect de nelegalitate invocat de recurenta-pârâtă este cel referitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, excepție invocată de ea prin întâmpinarea depusă în apel și analizată implicit în considerentele deciziei recurate.

Instanța de apel a reținut că întrucât reclamantul era titularul contractului încheiat cu pârâta vizionarea programelor T.V. era nu numai în interesul său, ci al întregii familii cu care acesta locuia, așa încât s-a apreciat că reclamantul are calitate procesuală activă. Cele reținute de instanța de apel sunt corecte deoarece, așa cum rezultă din cererea introductivă, reclamantul a formulat acțiunea în nume propriu, în calitate de titular al contractului încheiat cu pârâta, astfel încât nu se poate susține că nu ar avea legitimare procesuală activă. Invocarea vătămării și lezării și a intereselor mamei sale în justificarea cuantumului solicitat nu este de natură a considera că reclamantul ar fi lipsit de calitate procesuală activă cum susține pârâta, ci a fost avută în vedere la cuantificarea daunelor acordate.

În consecință, Curtea apreciază ambele recursuri, ca nefondate, motiv pentru care le va respinge în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamantul M.R. și pârâta SC R.C.S.R.D.S. SA BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 28/ A din 23 martie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 noiembrie 2009.