ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3152/2009

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr.

2474 din 19 decembrie 2008 a Tribunalului Comercial Mureș, dată după casarea

dispusă prin decizia comercială nr. 48/ R din 23 septembrie 2008 a aceleiași instanțe, a fost respins, ca nefondat, petitul din cererea reclamantului M.R. din

Corunca, județul Mureș prin care solicitase obligarea pârâtei R.C.S.R.D.S. din

București la plata unor daune morale de 5.000 lei lunar pentru nefurnizarea

serviciului D.T.V., luându-se act totodată de renunțarea reclamantului la

judecata petitului privind obligarea pârâtei la furnizarea serviciului D.T.V.

În esență, instanța de fond

a reținut că reclamantul nu a produs nici o dovadă din care să rezulte că

nefurnizarea serviciului D.T.V., contractat cu pârâta prin contractul din 3

octombrie 2005, i-ar fi produs vreun prejudiciu moral care să-l îndreptățească

la daune.

Apelul declarat de reclamant

împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia nr. 28/ A din 23 martie 2009 a Curții de Apel Tg. Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, decizie

prin care a fost schimbată în parte cu privire la petitul doi din cerere, în

sensul admiterii lui în parte și obligării pârâtei la plata sumei de 7.000 lei

cu titlu de daune pentru sistarea serviciului D.T.V. furnizat reclamantului,

fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței, plus 2.483,30 lei

cheltuieli de judecată la fond și 1.216 lei cheltuieli de judecată în apel.

Instanța de apel a reținut că

„dezdăunarea” la care se referă dispozițiile art. 1073 C. civ., se referă atât

la prejudiciile patrimoniale cât și cele nepatrimoniale, aspect confirmat atât

de practica judiciară cât și de doctrina de specialitate.

În consecință, instanța de

apel a considerat că există posibilitatea reparării prejudiciilor nepatrimoniale

însă numai în măsura în care se constată că obligațiile contractuale au fost

executate defectuos.

Plecând de la această

premisă instanța de apel, analizând clauzele contractuale și probele din dosar

a reținut că reclamantului îi incumba, în temeiul art. 4.6 din contract, obligația

de a anunța în cel mai scurt timp posibil defecțiunea ivită, iar potrivit art. 4.4

pârâtei îi revenea obligația de a executa lucrări de întreținere și reparații

ale echipamentului.

În speță reclamantul a făcut

dovada că a sesizat pârâtei defecțiunile ivite în funcționarea sistemului, fapt

confirmat atât de angajatul pârâtei cât și de O.J.P.C. Mureș, care, sesizat

fiind de către reclamant, a găsit întemeiată sesizarea, a obligat pârâta să

reia furnizarea serviciului contractat și a sancționat contravențional pârâta.

În considerarea clauzelor

contractuale și a modului defectuos în care pârâta și-a îndeplinit obligațiile

contractuale, instanța de apel, având în vedere și că imobilul reclamantului

era destul de izolat de localitate iar urmărirea programelor T.V. era singura

sursă de informare a reclamantului și familiei sale, a admis în parte petitul

privind plata daunelor morale, argumentând totodată soluția și pe sentimentul

de frustrare a reclamantului prin nefurnizarea serviciului contractat.

Cât privește cuantumul

acestora, instanța de apel a apreciat că suma de 1.000 lei lunar pe cele șapte

luni când serviciul nu a mai fost furnizat, reprezintă o justă despăgubire.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs atât reclamantul cât și pârâta, solicitând modificarea ei

pentru nelegalitate.

În recursul său reclamantul

critică acordarea numai în parte a daunelor morale solicitate susținând că atât

el cât și mama sa au fost frustrați o perioadă lungă de timp de funcționarea

serviciului T.V. contractat, mai ales că pârâta a avut o atitudine

necorespunzătoare față de mama sa atunci când a reclamat telefonic defecțiunea

ivită.

În recursul său pârâta

critică decizia din apel pentru reținerea culpei sale în neremedierea

defecțiunilor semnalate de reclamant, arătând că intimatul reclamant nu i-a

sesizat niciodată posibile defecțiuni care să-l fi pus în imposibilitate de a

recepționa emisiunile TV, aprecierea probelor din dosar pe acest aspect fiind

interpretate părtinitor de către instanța de apel.

În consecință, susținerile

instanței referitoare la executarea defectuoasă a obligațiilor contractuale nu

au suport probator întrucât ea a fost societatea care a depus eforturi pentru

retransmiterea emisiunilor T.V. și în locuri izolate, iar reclamantul a fost

cel ce a urmărit, prin daunele solicitate, îmbogățirea fără justă cauză.

În final recurenta pârâtă

arată că își menține excepția lipsei calității procesuale active a

reclamantului deoarece el pretinde daune morale pentru o presupusă afectare a

intereselor unui terț, respectiv a mamei sale.

Recursurile sunt nefondate,

urmând a fi respinse, pentru următoarele considerente:

Atât recurentul reclamant

cât și recurenta-pârâtă invocă în recursurile lor critici ce vizează

netemeinicia deciziei recurate și nu nelegalitatea ei, aceasta din urmă fiind

singurul aspect ce poate forma obiectul controlului judiciar pe calea

recursului.

Astfel, invocarea de către

recurentul reclamant a neacordării în întregime a daunelor morale solicitate și

comportamentul necorespunzător ala pârâtei nu vizează nelegalitatea soluției ci,

eventual, netemeinicia ei, stabilirea cuantumului daunelor fiind argumentată de

instanța de apel.

De asemenea, criticile

recurentei pârâte privind aprecierea subiectivă și părtinitoare a probelor în

reținerea îndeplinirii necorespunzătoare a obligațiilor sale contractuale, se

înscriu pe aceeași linie, neputând fi cenzurate pe calea recursului.

Singurul aspect de

nelegalitate invocat de recurenta-pârâtă este cel referitor la excepția lipsei

calității procesuale active a reclamantului, excepție invocată de ea prin

întâmpinarea depusă în apel și analizată implicit în considerentele deciziei

recurate.

Instanța de apel a reținut

că întrucât reclamantul era titularul contractului încheiat cu pârâta

vizionarea programelor T.V. era nu numai în interesul său, ci al întregii

familii cu care acesta locuia, așa încât s-a apreciat că reclamantul are

calitate procesuală activă.

Cele reținute de instanța de

apel sunt corecte deoarece, așa cum rezultă din cererea introductivă, reclamantul

a formulat acțiunea în nume propriu, în calitate de titular al contractului

încheiat cu pârâta, astfel încât nu se poate susține că nu ar avea legitimare

procesuală activă.

Invocarea vătămării și

lezării și a intereselor mamei sale în justificarea cuantumului solicitat nu

este de natură a considera că reclamantul ar fi lipsit de calitate procesuală

activă cum susține pârâta, ci a fost avută în vedere la cuantificarea daunelor

acordate.

În consecință, Curtea

apreciază ambele recursuri, ca nefondate, motiv pentru care le va respinge în

temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de reclamantul M.R. și pârâta SC R.C.S.R.D.S. SA BUCUREȘTI

împotriva deciziei nr. 28/ A din 23 martie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 noiembrie 2009.