ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1169/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Tribunalului București, înregistrată la data de 21 decembrie 2007, reclamanta SC A.R.A. SA București – România a chemat în judecată pe pârâta A.S.I. Co cu sediul în Dubai – Emiratele Arabe Unite, solicitând ca prin hotărârea ce va pronunța să constate, în conformitate cu art. 111 C. proc. civ., că a intervenit rezilierea contractului de reasigurare, încheiat, la data de 13 februarie 2007, între SC A.R.A. SA, în calitate de reasigurător și A.S.I. Co Dubai, în calitate de asigurat, din culpa exclusivă a asiguratului, cu cheltuieli de judecată. Secția a VI-a comercială a Tribunalului București, prin sentința comercială nr. 12124, pronunțată la data de 12 noiembrie 2008, a admis excepția necompetenței instanțelor române și a respins, ca inadmisibilă, acțiunea reclamantei.

Spre a hotărî astfel, prima instanță a făcut aplicarea art. 157 din Legea nr. 105/1992, reținând că actul juridic în litigiu este supus legii engleze și jurisdicției engleze, întrucât acesta s-a încheiat în forma MAR 91, ce reprezintă o poliță de asigurare ale cărei detalii sunt stabilite de clauze standard, „Institute Clauses”, care sunt, de asemenea, supuse legii și jurisdicției engleze, iar părțile nu au stabilit în contractul de reasigurare legea aplicabilă, situație în care întreg contractul este guvernat de legea engleză, în temeiul formei MAR 91 în care a fost încheiat, și intră sub jurisdicția exclusivă a instanțelor engleze.

Apelul formulat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, de secția a VI-a comercială a Curții de Apel București, prin decizia comercială nr. 189, pronunțată la data de 14 aprilie 2009. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de control judiciar a reținut, în principal, că în oferta de reasigurare propusă de intimată prin intermediul mandatarului său, se face trimitere expresă la formularul MAR 91, al I.L.U., apreciind că nu pot fi reținute susținerile apelantei referitoare la faptul că polița nu s-ar fi putut încheia în forma MAR 91, lipsind semnătura Institutului Asigurătorilor Maritimi din Londra de la care emană, având în vedere că instanța nu a fost învestită cu o cerere privind valabilitatea, ori legalitatea încheierii contractului de reasigurare, care nu putea fi încheiat într-o altă formă decât MAR 91, atât timp cât condițiile asigurării au fost stabilite prin Institute Time Clauses, precum și prin alte clauze Institute Clauses, care prevăd, expres, că se pot utiliza numai cu formularul actual de asigurare MAR, în speță formularul MAR 91, ambele formulare, atât cel emis de Institutul Asigurătorilor Maritimi din Londra, cât și cel emis de L., prevăzând, în mod expres, în cuprinsul lor că sunt supuse legii și jurisdicției engleze, iar, în speță,

părțile nu au optat pentru alegerea unei alte instanțe ori jurisdicții competente să soluționeze eventualele litigii între acestea, respectiv pentru instanțele românești, considerând că tribunalul a pronunțat o hotărâre temeinică și legală. Împotriva menționatei decizii a formulat recurs apelanta reclamantă, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ. În esență, în dezvoltarea motivului întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

recurenta a arătat, că decizia recurată cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii prin trimiterea expresă la formularul MAR 91, care atrage obligatoriu jurisdicția instanțelor englezești, instanța bazându-se pe practica maritimă englezească și pe dreptul englez, îngrădindu-i, prin aceasta, accesul liber la justiție și privând-o de dreptul la un proces echitabil, contrar prevederilor art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, iar, în dezvoltarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a arătat că, în mod nelegal, instanța a considerat că prevederile formularului MAR 91, cu referire la jurisdicție și lege, sunt aplicabile, automat, și contractului de reasigurare.

Intimata a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate, ca fiind legală și temeinică, considerând că instanța de apel a reținut, corect, din examinarea înscrisurilor depuse de părți la dosar, forma MAR 91, în care a fost încheiat contractul de reasigurare dintre Ardaf și A.S.I. Co, care atrage competența exclusivă a instanțelor britanice. Recursul este nefondat. Astfel, art. 304 pct. 7 C. proc. civ. vizează nemotivarea unei hotărâri judecătorești atunci când nu se arată motivele pe care aceasta se sprijină, dar și atunci când hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei. Având în vedere că instanța de apel și-a fundamentat hotărârea pe forma contractului de reasigurare încheiat între părți și nu pe practica maritimă engleză sau pe dreptul englez, invocate ca „motive contradictorii și străine de natura pricinii”, nu se poate reține incidența precitatului motiv de recurs.

Cum între părți s-a încheiat un contract de reasigurare facultativă în forma MAR 91, la care se face, expres, referire în oferta de reasigurare propusă de brokerul Z.S. în numele A.S.I. Co; cum singurul element al poliței asupra căruia părțile au negociat a fost cota procentuală de 30% cedată și cum norma de alegere a competenței, cuprinsă în polița MAR 91 a rămas aplicabilă, întrucât părțile nu au prevăzut, în mod expres, o altă jurisdicție căreia să îi fie supuse litigiile legate de contractul de reasigurare, se constată că, în raport cu aceste prevederi contractuale, în mod corect, instanța de apel a confirmat soluția instanței de fond, întemeiată pe dispozițiile art. 157 din Legea nr. 105/1992, considerente pentru care nu se poate reține incidența motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., pentru criticile invocate în susținerea acestuia. Este de observat că motivele de recurs întemeiate pe paragraful 1 al art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului pot fi încadrate, conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și că, prin aplicarea de către instanță a dispozițiilor contractuale referitoare la alegerea de către părți a legii și jurisdicției aplicabile, prin trimiterea la un formular tip, incident în raport de natura contractului încheiat între acestea, respectiv la formularul MAR 91, menționat în polița de reasigurare, nu s-a adus atingere drepturilor invocate de recurentă și nici jurisprudenței C.E.D.O. cu privire la acestea, întrucât exercitarea lor presupune o instanță competentă, se constată că, nici din perspectiva acestor critici, motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 nu își găsește aplicarea în speță.

Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC A.R.A. SA., împotriva deciziei Curții de Apel București nr. 189 din 14 aprilie 2009, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2010.