ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 448/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 143 din 22 octombrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală cauze cu minori și familie, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul I.V. împotriva rezoluției dată de procuror în Dosarul 697/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău. S-a consemnat că la data de 8 aprilie 2009 s-a înregistrat o plângere formulată de acest petent împotriva judecătoarelor M.D. și P.I.C. din cadrul Tribunalului Neamț și a judecătoarei U.A.D. din cadrul Judecătoriei Piatra Neamț pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu. Procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză, aspect confirmat atât de primul-procuror cât și de instanța de judecată.

Împotriva sentinței, în termen legal, s-a exercitat calea de atac a recursului de către petent. S-a motivat că deși s-a dispus neînceperea urmăririi penale judecătoarele au comis greșeli materiale în pricinile instrumentate, a făcut dovada acestor greșeli. Instanța de recurs reține următoarele: Prin sentința civilă nr. 1315 din 14 aprilie 2003 a Judecătoriei Piatra Neamț a fost admisă acțiunea civilă având ca obiect perfectare vânzare-cumpărare formulată de reclamantul I.V. în contradictoriu cu pârâta I.T.I. și s-a constatat ca fiind perfectă vânzarea-cumpărarea intervenită între părți la data de 02 mai 2002 pentru terenul livadă situat în extravilanul municipiului Piatra Neamț, punctul Livada Frăsinel pentru prețul de 5.500 DOLARI SUA.

Această sentință civilă a fost atacată cu apel de pârâta I.T.I., prin Decizia civilă nr. 750/AC din 23 septembrie 2003, Tribunalul Neamț a respins apelul pârâtei T.I., decizia rămânând definitivă prin nerecurare. Prin Decizia civilă nr. 532/AC pronunțată de Tribunalul Neamț la data de 29 mai 2003 în apelul declarat de reclamantul G.C. împotriva sentinței civile nr. 584 din 14 februarie 2003 a Judecătoriei Piatra Neamț, s-a admis apelul și s-a admis acțiunea în constatare formulată de reclamantul G.C. împotriva pârâtei I.T.I. S-a constatat perfectă vânzarea-cumpărarea intervenită între pârâtă în calitate de vânzătoare, pe de o parte, și reclamant în calitate de cumpărător, pe de altă parte, având ca obiect terenul în suprafață de 7.000 m.p.

situat în extravilanul municipiului Piatra Neamț, punctul Livada Frăsinel, pentru care cumpărătorul a achitat integral prețul convenit. De asemenea s-a considerat perfectă vânzarea-cumpărarea intervenită între aceleași părți și în aceleași calități având ca obiect terenul în suprafață de 3.000 m.p. situat în extravilanul municipiului Piatra Neamț, punctul Frăsinel. Hotărârea a fost atacată cu recurs la data de 11 septembrie 2003 de către I.T.l., rămânând irevocabilă la data de 26 noiembrie 2003. În dosarul Judecătoriei Piatra Neamț cu nr. 2649/279/2008 I.V. l-a chemat în judecată pe pârâtul G.C. într-o acțiune în revendicare având ca obiect terenul de 3.000 m.p. situat în Piatra Neamț, punctul Livada Frăsinel.

Prin sentința civilă nr. 4131 din 28 octombrie 2008 judecătoarea A.D.U. a respins cererea principală formulat de reclamantul I.V. ca nefondată, a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant G.C. și a fost obligat I.V. să lase pârâtului – reclamant G.C., în deplină proprietate liniștită posesia imobilul - suprafața de teren de 3.000 m.p. situată în Piatra Neamț, Livada Frăsinel. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a considerat că este perfect admisibilă compararea celor două titluri de proprietate care constată perfectarea unor antecontracte de vânzare-cumpărare și a considerat că pârâtul-reclamant G. este cel care are un titlu de proprietate preferabil în cauză, deoarece hotărârea judecătorească care constată dreptul său de proprietate a devenit definitivă mai întâi.

Sentința civilă nr. 4131/2008 a Judecătoriei Piatra Neamț a rămas irevocabilă prin Decizia civilă nr. 163/RC din 17 februarie 2009 a Tribunalului Neamț prin care s-a respins ca nefondat recursul. Prin urmare, hotărârea criticată de reclamant a fost reanalizată în fapt și în drept de un complet format din 3 judecători, fiind considerată legală și temeinică, în condițiile în care problema de drept a comparării unor hotărâri judecătorești de perfectare a unor contracte de vânzare-cumpărare raportat la data rămânerii definitive sau a rămânerii irevocabile nu este tranșată de legislație, doctrină sau practică judecătorească. Esențial în demersul de clarificare a reclamației depuse este de a reda că soluțiile dispuse de judecători sunt rezultatul interpretării probelor din dosar, aprecierea legalității și temeiniciei acestora fiind atributul exclusiv al instanțelor de control judiciar.

Independența judecătorilor în dispunerea soluțiilor este garantată de art. 124 alin. (3) din Constituție și de Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, eventuala netemeinicie a acestora neputând constitui element material al unei infracțiuni, în lipsa unor indicii temeinice și concludente privind îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu. Aspectele invocate de reclamant se referă la nemulțumirile sale legate de rezolvarea ce a fost dată cererilor și apărărilor formulate de el în cursul proceselor civile. Acestea se circumscriu activității de judecată, iar justețea măsurilor luate se verifică jurisdicțional și nu pe calea unei anchete penale. Acuzațiile formulate de petiționar nu-și găsesc suport probator în dosar.

Astfel, nu se desprinde nici cel mai vag indiciu că vreunul dintre judecători cu știință nu au îndeplinit un act ori că l-a îndeplinit defectuos sau că a încălcat din culpă vreo îndatorire de serviciu care să fi produs petiționarului vreo vătămare importantă a intereselor. Cenzurarea unei hotărâri judecătorești, inclusiv în ceea ce privește aprecierea probelor, pe calea unei plângeri penale împotriva judecătorilor, reprezintă o încălcare a principiului independenței puterii judecătorești consacrat în numeroase norme interne și internaționale. Nemulțumirile petentului au semnificația unor critici de nelegalitate sau netemeinicie și puteau fi valorificate în cadrul căilor de atac reglementate de lege.

Cu ocazia efectuării actelor premergătoare nu a rezultat nici un indiciu că magistrații au comis faptele reclamate de petent, așa încât cu deplin temei s-a confirmat de către organul judiciar independent soluția de neîncepere a urmăririi penale propusă de procuror. În aceste condiții, pe considerentele art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se va respinge ca nefondat recursul formulat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul I.V. împotriva sentinței penale nr. 143 din 22 octombrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 februarie 2010.