ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 448/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 143 din 22 octombrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală cauze cu minori și familie, s-a respins ca nefondată

plângerea formulată de petentul I.V. împotriva rezoluției dată de procuror în Dosarul

697/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

S-a consemnat că la data de

8 aprilie 2009 s-a înregistrat o plângere formulată de acest petent împotriva

judecătoarelor M.D. și P.I.C. din cadrul Tribunalului Neamț și a judecătoarei U.A.D.

din cadrul Judecătoriei Piatra Neamț pentru săvârșirea infracțiunii de

neglijență în serviciu.

Procurorul a dispus

neînceperea urmăririi penale în cauză, aspect confirmat atât de primul-procuror

cât și de instanța de judecată.

Împotriva sentinței, în

termen legal, s-a exercitat calea de atac a recursului de către petent.

S-a motivat că deși s-a

dispus neînceperea urmăririi penale judecătoarele au comis greșeli materiale în

pricinile instrumentate, a făcut dovada acestor greșeli.

Instanța de recurs reține

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1315

din 14 aprilie 2003 a Judecătoriei Piatra Neamț a fost admisă acțiunea civilă

având ca obiect perfectare vânzare-cumpărare formulată de reclamantul I.V. în

contradictoriu cu pârâta I.T.I. și s-a constatat ca fiind perfectă vânzarea-cumpărarea

intervenită între părți la data de 02 mai 2002 pentru terenul livadă situat în

extravilanul municipiului Piatra Neamț, punctul Livada Frăsinel pentru prețul

de 5.500 DOLARI SUA.

Această sentință civilă a

fost atacată cu apel de pârâta I.T.I., prin Decizia civilă nr. 750/AC din 23

septembrie 2003, Tribunalul Neamț a respins apelul pârâtei T.I., decizia rămânând

definitivă prin nerecurare.

Prin Decizia civilă nr. 532/AC

pronunțată de Tribunalul Neamț la data de 29 mai 2003 în apelul declarat de

reclamantul G.C. împotriva sentinței civile nr. 584 din 14 februarie 2003 a

Judecătoriei Piatra Neamț, s-a admis apelul și s-a admis acțiunea în constatare

formulată de reclamantul G.C. împotriva pârâtei I.T.I. S-a constatat perfectă

vânzarea-cumpărarea intervenită între pârâtă în calitate de vânzătoare, pe de o

parte, și reclamant în calitate de cumpărător, pe de altă parte, având ca

obiect terenul în suprafață de 7.000 m.p. situat în extravilanul municipiului Piatra

Neamț, punctul Livada Frăsinel, pentru care cumpărătorul a achitat integral

prețul convenit. De asemenea s-a considerat perfectă vânzarea-cumpărarea

intervenită între aceleași părți și în aceleași calități având ca obiect

terenul în suprafață de 3.000 m.p. situat în extravilanul municipiului Piatra

Neamț, punctul Frăsinel.

Hotărârea a fost atacată cu

recurs la data de 11 septembrie 2003 de către I.T.l., rămânând irevocabilă la

data de 26 noiembrie 2003.

În dosarul Judecătoriei

Piatra Neamț cu nr. 2649/279/2008 I.V. l-a chemat în judecată pe pârâtul G.C. într-o

acțiune în revendicare având ca obiect terenul de 3.000 m.p. situat în Piatra Neamț, punctul Livada Frăsinel.

Prin sentința civilă nr.

4131 din 28 octombrie 2008 judecătoarea A.D.U. a respins cererea principală

formulat de reclamantul I.V. ca nefondată, a admis în parte cererea reconvențională

formulată de pârâtul-reclamant G.C. și a fost obligat I.V. să lase pârâtului – reclamant

G.C., în deplină proprietate liniștită posesia imobilul - suprafața de teren de

3.000 m.p. situată în Piatra Neamț, Livada Frăsinel.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a considerat că este perfect admisibilă compararea celor

două titluri de proprietate care constată perfectarea unor antecontracte de

vânzare-cumpărare și a considerat că pârâtul-reclamant G. este cel care are un

titlu de proprietate preferabil în cauză, deoarece hotărârea judecătorească

care constată dreptul său de proprietate a devenit definitivă mai întâi.

Sentința civilă nr. 4131/2008

a Judecătoriei Piatra Neamț a rămas irevocabilă prin Decizia civilă nr. 163/RC

din 17 februarie 2009 a Tribunalului Neamț prin care s-a respins ca nefondat

recursul.

Prin urmare, hotărârea

criticată de reclamant a fost reanalizată în fapt și în drept de un complet

format din 3 judecători, fiind considerată legală și temeinică, în condițiile

în care problema de drept a comparării unor hotărâri judecătorești de

perfectare a unor contracte de vânzare-cumpărare raportat la data rămânerii

definitive sau a rămânerii irevocabile nu este tranșată de legislație, doctrină

sau practică judecătorească.

Esențial în demersul de

clarificare a reclamației depuse este de a reda că soluțiile dispuse de

judecători sunt rezultatul interpretării probelor din dosar, aprecierea

legalității și temeiniciei acestora fiind atributul exclusiv al instanțelor de

control judiciar.

Independența judecătorilor

în dispunerea soluțiilor este garantată de art. 124 alin. (3) din Constituție

și de Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor,

eventuala netemeinicie a acestora neputând constitui element material al unei

infracțiuni, în lipsa unor indicii temeinice și concludente privind

îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu.

Aspectele invocate de

reclamant se referă la nemulțumirile sale legate de rezolvarea ce a fost dată

cererilor și apărărilor formulate de el în cursul proceselor civile. Acestea se

circumscriu activității de judecată, iar justețea măsurilor luate se verifică

jurisdicțional și nu pe calea unei anchete penale.

Acuzațiile formulate de

petiționar nu-și găsesc suport probator în dosar. Astfel, nu se desprinde nici

cel mai vag indiciu că vreunul dintre judecători cu știință nu au îndeplinit un

act ori că l-a îndeplinit defectuos sau că a încălcat din culpă vreo îndatorire

de serviciu care să fi produs petiționarului vreo vătămare importantă a

intereselor.

Cenzurarea unei hotărâri

judecătorești, inclusiv în ceea ce privește aprecierea probelor, pe calea unei

plângeri penale împotriva judecătorilor, reprezintă o încălcare a principiului

independenței puterii judecătorești consacrat în numeroase norme interne și

internaționale.

Nemulțumirile petentului au

semnificația unor critici de nelegalitate sau netemeinicie și puteau fi

valorificate în cadrul căilor de atac reglementate de lege.

Cu ocazia efectuării actelor

premergătoare nu a rezultat nici un indiciu că magistrații au comis faptele

reclamate de petent, așa încât cu deplin temei s-a confirmat de către organul

judiciar independent soluția de neîncepere a urmăririi penale propusă de

procuror.

În aceste condiții, pe

considerentele art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se va

respinge ca nefondat recursul formulat.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de petiționarul I.V. împotriva sentinței penale nr. 143 din 22 octombrie 2009 a

Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Obligă recurentul petiționar la

plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5 februarie 2010.