ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2779/2010

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 24

octombrie 2007, reclamanta Academia Română a chemat în judecată pârâții Statul

Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Culturii și Cultelor,

Muzeul Național de Artă Contemporană al României, Consiliul General al

Municipiului București prin Primar General și Universitatea Populară „Ioan

Dalles” București, solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să

dispună obligarea pârâților la emiterea deciziei/dispoziției asupra cererii de

restituire a imobilului situat în București, sector 1, devenit generic „Sala

Dalles”.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat

că imobilul „Sala Dalles” a fost construit de Academia Română în executarea

testamentului din data de 16 mai 1918 al doamnei E.D., Academia fiind

autorizată să primească legatul prin Decretul Regal nr. 510 din 30 ianuarie 1992.

Ulterior, prin Decizia Consiliului de

Miniștri nr. 1486/1948 imobilul a fost transmis Ministerului Arhivelor și Informațiilor,

la această dată aflându-se în proprietatea publică a statului și în

administrarea Ministerului Culturii și Cultelor ca ordonator principal de

credite precum și a Muzeului Național de Artă Contemporană a României, fiind

împărțit cu Universitatea Populară București, instituție aflată în subordinea

Consiliului General al Municipiului București.

Prin sentința civilă nr. 115 din 21

ianuarie 2008 Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul General al

Municipiului București și în consecință: a respins acțiunea formulată de

reclamanta Academia Română în contradictoriu cu pârâtul Consiliul General al

Municipiului București și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

A admis acțiunea formulată de reclamanta

Academia Română în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București prin Primar

General și l-a obligat să emită dispoziție motivată de soluționare a

notificării nr. 6290 din 12 noiembrie 2001, doar administrativ nr. 19616/2001.

A respins acțiunea formulată de

reclamanta Academia Română în contradictoriu cu pârâtul Muzeul Național de Artă

Contemporană al României ca rămasă fără obiect și ca nefondată în

contradictoriu cu pârâții Ministerul Culturii și Cultelor și Universitatea

Populară „Ioan I.Dalles” București.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță, a

reținut, în esență, că potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001,

în termen de 60 de zile de la data înregistrării notificării, sau, după caz, de

la data depunerii actelor doveditoare, potrivit art. 23, unitatea deținătoare este

obligată să se pronunțe prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată

asupra cererii de restituire în natură.

Având în vedere că de la data

înregistrării notificării nr. 6290 din 12 noiembrie 2001 adresată Primăriei

Municipiului București au trecut mai mult de 60 de zile iar pârâtul nu a

răspuns notificării, prima instanță, a admis cererea și a obligat pârâtul

Municipiul București prin Primar General să emită dispoziție motivată prin care

să soluționeze notificarea.

Împotriva acestei sentințe a formulat

apel Municipiul București prin Primarul General criticând-o ca neîntemeiată și

nelegală, susținând că potrivit dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 10/2001,

dreptul de proprietate și calitatea de moștenitor se dovedesc numai cu acte,

respectiv înscrisuri și numai după ce această dovadă a fost îndeplinită,

unitatea deținătoare poate să se pronunțe, termenul de 60 de zile începând să

curgă după completarea dosarului de notificare.

Curtea de Apel București, secția a IV-a

civilă, prin decizia nr. 326 din 13 mai 2009 a respins ca nefondat apelul

formulat de pârâtul Municipiul București prin Primarul General, cu motivarea

că, de la data formulării notificării 12 noiembrie 2001 și până în prezent au

trecut mai mult de 60 de zile, în speță 8 ani, iar dispozițiile art. 23 din

Legea nr. 10/2001 sunt imperative, și privind obligativitatea unității

deținătoare de a răspunde în termenul prevăzut de lege, respectiv de 60 zile.

Împotriva acestei din urmă decizii a declarat

recurs pârâtul Municipiul București prin Primarul General, invocând motivul

prevăzut de art.304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că reclamanta Academia

Română nu a depus actele doveditoare ale dreptului de proprietate pentru a

putea răspunde în termenul prevăzut de art. 23 din Legea nr. 10/2001.

Recursul este nefondat.

Pârâtul Municipiul București prin

Primarul General trebuia să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, dispoziție

motivată, asupra cererii de restituire în natură, a imobilului din litigiu, în

termen de 60 de zile de la data înregistrării notificării.

Pârâtul nu s-a conformat și nu s-a

pronunțat nici prin decizie, nici prin dispoziție motivată, deși de la data

notificării au trecut peste 8 ani.

Sub acest aspect, instanțele au procedat

legal obligând pârâtul să rezolve cererea, întrucât termenul de 60 de zile este

imperativ, astfel cum corect a fost interpretat.

Obligația deținătorului de a rezolva

notificarea este evident condiționată de depunerea actelor doveditoare ale

dreptului de proprietate.

Or, așa cum rezultă din analiza actelor

dosarului, critica recurentului este nefondată, toate actele doveditoare ale

dreptului de proprietate aflându-se la dosar.

În aceste condiții, recursul va fi

respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de pârâtul Municipiul București prin Primar General împotriva deciziei nr. 326

din 13 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6

mai 2010.