ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2779/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 24 octombrie 2007, reclamanta Academia Română a chemat în judecată pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Culturii și Cultelor, Muzeul Național de Artă Contemporană al României, Consiliul General al Municipiului București prin Primar General și Universitatea Populară „Ioan Dalles” București, solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să dispună obligarea pârâților la emiterea deciziei/dispoziției asupra cererii de restituire a imobilului situat în București, sector 1, devenit generic „Sala Dalles”.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că imobilul „Sala Dalles” a fost construit de Academia Română în executarea testamentului din data de 16 mai 1918 al doamnei E.D., Academia fiind autorizată să primească legatul prin Decretul Regal nr. 510 din 30 ianuarie 1992. Ulterior, prin Decizia Consiliului de Miniștri nr. 1486/1948 imobilul a fost transmis Ministerului Arhivelor și Informațiilor, la această dată aflându-se în proprietatea publică a statului și în administrarea Ministerului Culturii și Cultelor ca ordonator principal de credite precum și a Muzeului Național de Artă Contemporană a României, fiind împărțit cu Universitatea Populară București, instituție aflată în subordinea Consiliului General al Municipiului București.

Prin sentința civilă nr. 115 din 21 ianuarie 2008 Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul General al Municipiului București și în consecință: a respins acțiunea formulată de reclamanta Academia Română în contradictoriu cu pârâtul Consiliul General al Municipiului București și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice. A admis acțiunea formulată de reclamanta Academia Română în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București prin Primar General și l-a obligat să emită dispoziție motivată de soluționare a notificării nr. 6290 din 12 noiembrie 2001, doar administrativ nr. 19616/2001. A respins acțiunea formulată de reclamanta Academia Română în contradictoriu cu pârâtul Muzeul Național de Artă Contemporană al României ca rămasă fără obiect și ca nefondată în contradictoriu cu pârâții Ministerul Culturii și Cultelor și Universitatea Populară „Ioan I.Dalles” București.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță, a reținut, în esență, că potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în termen de 60 de zile de la data înregistrării notificării, sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, potrivit art. 23, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură. Având în vedere că de la data înregistrării notificării nr. 6290 din 12 noiembrie 2001 adresată Primăriei Municipiului București au trecut mai mult de 60 de zile iar pârâtul nu a răspuns notificării, prima instanță, a admis cererea și a obligat pârâtul Municipiul București prin Primar General să emită dispoziție motivată prin care să soluționeze notificarea.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel Municipiul București prin Primarul General criticând-o ca neîntemeiată și nelegală, susținând că potrivit dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 10/2001, dreptul de proprietate și calitatea de moștenitor se dovedesc numai cu acte, respectiv înscrisuri și numai după ce această dovadă a fost îndeplinită, unitatea deținătoare poate să se pronunțe, termenul de 60 de zile începând să curgă după completarea dosarului de notificare. Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 326 din 13 mai 2009 a respins ca nefondat apelul formulat de pârâtul Municipiul București prin Primarul General, cu motivarea că, de la data formulării notificării 12 noiembrie 2001 și până în prezent au trecut mai mult de 60 de zile, în speță 8 ani, iar dispozițiile art. 23 din Legea nr. 10/2001 sunt imperative, și privind obligativitatea unității deținătoare de a răspunde în termenul prevăzut de lege, respectiv de 60 zile.

Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs pârâtul Municipiul București prin Primarul General, invocând motivul prevăzut de art.304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că reclamanta Academia Română nu a depus actele doveditoare ale dreptului de proprietate pentru a putea răspunde în termenul prevăzut de art. 23 din Legea nr. 10/2001. Recursul este nefondat. Pârâtul Municipiul București prin Primarul General trebuia să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură, a imobilului din litigiu, în termen de 60 de zile de la data înregistrării notificării. Pârâtul nu s-a conformat și nu s-a pronunțat nici prin decizie, nici prin dispoziție motivată, deși de la data notificării au trecut peste 8 ani.

Sub acest aspect, instanțele au procedat legal obligând pârâtul să rezolve cererea, întrucât termenul de 60 de zile este imperativ, astfel cum corect a fost interpretat. Obligația deținătorului de a rezolva notificarea este evident condiționată de depunerea actelor doveditoare ale dreptului de proprietate. Or, așa cum rezultă din analiza actelor dosarului, critica recurentului este nefondată, toate actele doveditoare ale dreptului de proprietate aflându-se la dosar. În aceste condiții, recursul va fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primar General împotriva deciziei nr. 326 din 13 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2010.