ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1828/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1828/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Prin sentința penală nr. 210 din 5 iunie 2008 a Tribunalului

Bihor au fost condamnați inculpații:

1) T.I. zis V. în baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001

cu aplicarea art. 13 C. pen. prin înlăturarea art. 37 lit. b) C. pen. la 4 ani

închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen. și în baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea

nr. 678/2001 la 5 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., constatându-se grațiate

condiționat ambele pedepse conform art. 1 și art. 8 din Legea nr. 543/2002;

2) M.M.E. în baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001

cu aplicarea art. 13, art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen., la 2 ani

închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza

a II-a și lit. b) C. pen. și, în baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din

Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen. la 3

ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen.

Potrivit art. 86

1

și art. 86

2

C. pen.

s-a dispus suspendarea executării acestei pedepse sub supraveghere pe termen de

încercare de 5 și respectiv 6 ani urmând ca inculpata să se supună măsurilor de

supraveghere prevăzute de art. 86

3

alin. (1) lit. a), b), c) și d) C.

pen.

În baza art. 1 și art. 8 din Legea nr. 543/2002 s-a

constatat că pedepsele aplicate inculpatei sunt grațiate condiționat și

3) M.C.J. zis C. în baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și a art. 13 C. pen. la 4 ani închisoare

și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen. și în baza art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. la 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.,

stabilindu-se conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. ca

inculpatul să execute 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 39 alin.

(2) C. pen. s-a dispus contopirea pedepsei aplicate în cauză cu restul de 766

zile rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani și 8 luni închisoare aplicată prin

sentința penală nr. 1986/2000 a Judecătoriei Oradea, urmând ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Potrivit art. 19 alin.

(2) din Legea nr. 678/2001 s-a dispus confiscarea specială a autoturismului

marca "Volkswagen" înmatriculat sub nr. proprietatea inculpatei M.M.E.

sau a contravalorii acestora.

Pentru a

pronunța această soluție tribunalul a reținut că prin decizia penală nr. 197

din 28 noiembrie 2006 a Curții de Apel Oradea s-au admis apelurile declarate de

inculpații M.C.J., M.M.E. și T.I., a fost desființată sentința penală nr. 153

din 4 mai 2006 a Tribunalului Bihor, și s-a trimis cauza spre rejudecare

întrucât primul inculpat nu a fost legal citat prin afișare la Consiliul Local

Oradea iar încheierile

din 28 februarie 2006, 7 martie 2006, 14

aprilie 2006 și 21 martie 2006 nu au fost semnate de președintele completului

de judecată, ceea ce a atras nulitatea absolută a hotărârii, conform art. 197 alin.

(2) C. pen.

În fond, după

rejudecare, instanța a reținut în fapt ca în cursul lunii aprilie 2002

inculpatul T.I. și numitul M.V. zis R. au avut o întâlnire cu martora A.V.Z. în

vârstă de 17 ani purtând o discuție cu aceasta, în prezența soțului ei F.C., în

cadrul căreia s-a abordat ca subiect posibilitatea tinerei de a ajunge în

Spania unde putea să activeze ca damă de companie și implicit să câștige sume

de bani net superioare celor pe care le obținea în România din practicarea

prostituției.

Martora a confirmat

discuția cu inculpatul și conținutul acesteia recunoscând că practică

prostituția în Oradea, cu acordul implicit al soțului său.

Deoarece martora avea

o situație materială precară, atât ea cât și soțul ei provenind de la o casă de

copii, a acceptat propunerea inculpatului. Cu aceste prilej i-a comunicat că

este însărcinată, inculpatul sugerându-i să întrerupă sarcina în România, lucru

refuzat de martoră.

Pentru a-i asigura pe

cei doi soți că în Spania există posibilitatea unor câștiguri materiale

ridicate, inculpatul i-a cerut martorului A.F.C. suma de 300 Euro pentru plata

datoriilor restante la chirie și întreținere, lucru confirmat de acesta la

urmărirea penală.

Din suma

arătată numitul M.V. a pretins 50 Euro întrucât i-a pus în contact pe cei doi

soți cu inculpatul. Ulterior, T.I. a făcut toate demersurile pentru obținerea

unui pașaport pe numele martorei A.V.Z., minora în vârstă de 17 ani, achitând

din bani proprii taxele aferente.

Persoana arătată,

respectiv M.V., a fost trimis separat în judecată prin rechizitoriul nr. 420/P/

2002 din 2 iulie 2002 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor pentru

racolarea minorei A.V.Z. și a altei tinere, în vederea practicării

prostituției.

După obținerea

consimțământului martorii A.M.Z. și încheind demersurile de obținere a

pașaportului inculpatul T.I., însoțit de altă tânără T.F., le-a transportat pe

ambele, la 16 mai 2002 în zona punctului de frontieră Borș, achitând pe numele

celor două, asigurările medicale obligatorii pentru călătoria în străinătate la

o agenție a societății de asigurare „O.".

La sediul

acestei agenții, inculpatul T.I. s-a întâlnit cu M.M.E. concubina sa, aceasta

urmând să le transporte pe cele două tinere în străinătate cu un autoturism

identificat ca fiind marca Volkswagen cu număr de înmatriculare. Cu acest

prilej inculpatul le-a predat pe cele două tinere concubinei sale, spunându-le

totodată să asculte de aceasta pentru că urmau să fie transportate până la

Budapesta, de unde se vor deplasa cu autocarul în Spania. A mai rezultat că

inculpata M.M.E. urma să se ocupe și de cumpărarea biletelor de călătorie.

Toate aceste aspecte

au fost confirmate de martora A.V.Z. în declarația de la urmărirea penală.

La 16 mai 2002

cele două tinere au părăsit România în autoturismul condus de inculpata M.M.E.,

împrejurare dovedită cu adresa DPF Bihor, iar la intrarea în Ungaria în mașină

a urcat și martorul V.J., prieten al inculpatei, fără ca acesta să cunoască în

mod concret scopul călătoriei. La autogara din Budapesta, inculpata a menționat

ca din banii proprii să cumpere bilete de autocar pentru cele două tinere cu

destinația Valencia, Spania însă acest lucru nefîind posibil a hotărât să se

deplaseze cu autoturismul spre Italia, de unde urma să le trimită în Spania.

Pe traseul spre

Italia, autoturismul a fost condus alternativ de inculpată și de martorul V.J.

Ajunși la Milano,

constatând că din autogara orașului nu se puteau cumpăra bilete de autocar spre

Spania, s-au deplasat la gară de unde de asemenea au fost în imposibilitatea de

a procura bilete de tren.

Potrivit

declarațiilor martorului V.J., inculpata a luat legătura cu un conductor de

tren, i-a remis acestuia o sumă de bani și a reușit astfel să le îmbarce pe

cele două tinere care, în cele din urmă au ajuns la Valencia, Spania.

Înainte de urcarea în

ten, așa cum a relatat martora A.V.Z., inculpata le-a spus că vor fi așteptate

la destinație de M.C.J., zis C., înmânându-le un bilet pe care notase numărul

de telefon al acestuia.

Pe drumul

spre Milano, așa cum a precizat martorul V.J. inculpata a purtat discuții

telefonice atât cu T.I. cât și cu M.C.J., informându-i despre întreaga

situație. De la Milano, inculpata și martorul au plecat cu același autoturism

spre România, intrând în țară la 20 mai 2002.

Așa cum a

rezultat din declarația martorei A.V.Z., odată ajunse în Spania, au fost

așteptate de inculpatul

M.C.J. care le-a condus la un club de noapte

unde au fost cazate și instruite să urmeze indicațiile soției patronului

clubului respectiv, spunându-se totodată că urmau să practice prostituția și să

îi predea jumătate din sumele câștigate.

În respectivul club

se mai aflau încă 6-7 tinere românce, acestea practicând prostituția.

Inculpatul M.C.J. i-a

comunicat martorei A.V. faptul că urma să ceară fiecărui client pentru

întreținerea de raporturi sexuale suma de 53 Euro. În această situație martora

i-a spus inculpatului că este însărcinată și că nu dorește să întrețină

raporturi sexuale cu clienții cât timp în urma discuțiilor cu inculpații T.I.

și M.M.E., scopul prezenței sale în acel club era cu totul altul, și anume

prestarea unor activități ca damă de companie, ceea ce nu presupune

întreținerea de relații sexuale cu clienții.

În aceste împrejurări

inculpatul i-a replicat martorei că în acel loc va trebui să urmeze indicațiile

lui, în caz contrar urmând să sufere consecințe grave.

Timp de circa o lună

martora a fost obligată să practice prostituția în acel local, sumele de bani

fiind preluate de patroana localului direct de la clienți și împărțite cu

inculpatul M.C.J.

Potrivit

declarațiilor martorei A.V.Z. nu a reușit să câștige nici o sumă de bani,

aceștia revenind celor două persoane.

Întrucât sarcina

devenise vizibilă patronul spaniol al clubului i-a interzis martorei să coboare

în local insistând alături de inculpatul M.C.J. să întrerupă sarcina.

Sub pretextul

că o conduce la autogara pentru a se întoarce în România patronul clubului a

predat-o pe martoră unui alt club, iar administratorul acestuia aflând că este

minoră și însărcinată, a sesizat autoritățile spaniole pentru protecția

minorilor.

Prin intermediul

acestei autorități martora a fost trimisă în România plecând din Valencia la 6

iulie 2002 cu o firmă de transport și intrând în România la 8 iulie 2002 prin

DTF Borș.

Cu prilejul

audierii în cursul urmăririi penale martora 1-a recunoscut pe inculpatul M.C.J.

ca fiind persoana care a așteptat-o la gara din Valencia, preluând-o cu

cealaltă tânără T.F. după care au fost duse la clubul spaniol arătat.

Martora a mai

precizat că tinerele aflate în incinta clubului nu aveau voie să părăsească

localul în timpul zilei, iar pe timpul

nopții existau paznici

care făceau imposibilă deplasarea către exterior.

După

întoarcerea în țară, la 21 octombrie 2002 martora a născut un copil, care având

probleme de sănătate a fost internat la Spitalul de Copii din Oradea circa 3

luni. Martora a explicat acest fapt susținând că a fost silită în ciuda

sarcinii să întrețină relații sexuale multiple, fiind supusă unui stres psihic

permanent din partea inculpatului M.C.J., și a patronului acelui club care

insistau să efectueze o întrerupere de sarcină .

Martora T.F.

nu a putut fi audiată cu ocazia rejudecării cauzei ea fiind plecată din țară,

după cum nici martora A.V.Z. mutată într-un loc necunoscut.

În luna mai

2002 inculpata M.M.E. a racolat-o pe martora J.A.A. în vârstă de 18 ani căreia

i-a propus să lucreze într-un club de noapte din Spania, ca damă de companie și

să întrețină raporturi sexuale cu clienți contra unor sume de bani.

Din aceste sume

martora trebuia să predea inculpatei un procent de 50%.

Martora a

confirmat acest lucru în declarațiile de la urmărirea penală și întrucât nu

avea un loc de muncă, după un timp a contacta-o pe inculpată, acceptând

propunerea acesteia. Cu această acuză inculpata i-a spus că va suporta toate

cheltuielile de transport, solicitând suma de 1.500 Euro care constă practic

într-un ajutor prin punerea în legătură cu patronul spaniol al clubului de

noapte. Inculpata a fost de acord ca acești bani să fie plătită de martora

ulterior începerii activității și implicit a obținerii unor câștiguri în clubul

de noapte din Spania.

Inculpata

împreună cu martora J.A.A. au părăsit țara la 28 mai 2002 cu același

autoturism. La Budapesta inculpata i-a cumpărat martorei un tichet de călătorie

cu destinația Italia, scriind pe un bilet numele patronului, localitatea de

destinație și un număr de telefon și remițându-i suma de 200 Euro.

Ajunse în

Italia, martora s-a îmbarcat într-un autocar cu care s-a deplasat spre Valencia

- Spania, apoi cu un taxi plătit din banii transmiși de inculpată s-a deplasat

spre localitatea Alchimet, la Clubul „F.C.". Aici martora a întreținut

raporturi sexuale cu diferiți clienți contra unui tarif de 40-50 Euro pentru

durata de jumătate de oră și de 80 Euro pentru o oră, remițând patronului 30 Euro

zilnic. Potrivit martorei, aceasta a trimis inculpatei suma de 1.500 Euro.

Audiată de

către instanță, inculpata M.M.E. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor

reținute în sarcina sa, vinovăția ei fiind stabilită în baza declarațiilor

martorilor A.V.Z. și V.J. coroborate cu informațiile furnizate de autoritățile

de frontieră.

Astfel,

instanța a considerat ca relevanță probatorie cu declarațiile date de martoră

la urmărirea penală, revenirea în fața instanței nefiind justificată.

Martora a relatat

amănunțit în fața procurorului întreaga stare de fapt, precizând că primele

contacte le-a avut cu inculpatul T.I. și cu inculpata M.M.E. soțul ei A.F.C.

confirmând toate aceste împrejurări, Același martor a menționat că soția sa

câștiga bani din practicarea prostituției în România, că numitul M.V. i-a pus

în legătură cu inculpatul T.I. în aprilie 2002 și acesta s-a ocupat de

efectuarea demersurilor ca martora să ajungă în Spania.

Imediat ce martora a

ajuns în România, au fost anunțate organele judiciare, chiar soțul acesteia

participând la acest demers.

La rândul său

martorul V.J., a confirmat prezența celor două tinere în autoturismul

inculpatei M.M.E. și a descris drumul parcurs din România până la gara din

Milano unde cele două tinere au fost îmbarcate într-un tren cu destinația

Valencia.

S-a mai reținut că

martora A.V.Z. l-a indicat pe inculpatul M.C.J. - recunoscut după fotografie -

ca fiind persoana care a obligat-o să întrețină relații sexuale contra unor

sume de bani, cu diferiți clienți ai clubului de noapte spaniol.

Privitor la

inculpatul T.I. s-a apreciat că faptele de trafic de persoane s-au consumat

anterior modificării Legii nr. 678/2001 prin O.U.G. nr. 79/2005 și că legea

veche fiind mai favorabile sunt incidente dispozițiile art. 13 C. pen.

De asemenea

s-a mai constatat că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 37 lit. b) C.

pen., întrucât inculpatul a fost reabilitat de drept conform art. 86 C. pen. de

sub efectul pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală

nr. 2275/1995 a Judecătoriei Oradea.

Deoarece faptele sunt

anterioare Legii nr. 543/2002 s-au constatat grațiate pedepsele aplicare

acestui inculpat.

Referitor la

inculpata M.M.E. s-a apreciat că fapta de trafic de persoane prevăzută de art.

13 alin. (1) din Legea

nr. 676/2001 s-a consumat anterior modificării

acestei legi prin O.U.G. nr. 79/2005 și că legea veche, fiind mai blândă sunt

incidente dispozițiile art. 13 C. pen.

În favoarea

acestei inculpate instanța a reținut circumstanțe atenuante conform art.74 lit.

a) C. pen. coborând pedepsele pentru cele două infracțiuni comise sub minimul

legal.

S-a mai apreciat

că scopul acestor pedepse poate fi asigurat chiar fără executare, dispunându-se

suspendarea executorii sub supraveghere în condițiile art. 86

3

alin.

(1) lit. a), b), c) și) d C. pen.

Deoarece faptele

sunt anterioare Legii nr. 543/2002 s-au constatat grațiate pedepsele aplicate

acestei inculpate.

În legătură cu

inculpatul M.C.J. s-a considerat că infracțiunile au fost comise în condițiile

recidivei prevăzute de art. 37 lit. a) C. pen. primul termen al recidivei fiind

constituit de pedeapsa de 5 ani și 8 luni închisoare stabilită prin sentința

penală nr. 1984/2000 a Judecătoriei Oradea din executarea căreia s-a liberat

condiționat având un rest de 766 zile.

Tot în privința

acestui inculpat s-a reținut că fapta de trafic de persoane prevăzută de art.

13 alin. (1) din Legea nr.6 78/2001 s-a consumat anterior modificării acestei

legi prin O.U.G. nr. 75/2005 și că legea veche fiind mai favorabilă sunt

incidente dispozițiile art. 13 C. pen.

În sfârșit în ce

privește autoturismul folosit de inculpata M.M.E. la transportarea victimelor

infracțiunii, s-a apreciat că acesta este supus confiscării potrivit art. 19

din Legea nr. 678/2001.

Prin decizia

penală nr. 8/A din 23 septembrie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie a fost admis apelul declarat de inculpata M.M.E.

s-a desființat în parte sentința primei instanțe și s-a înlăturat dispoziția de

confiscare a autoturismului.

Totodată, au

fost respinse apelurile declarate de inculpații T.I. și M.C.J.

Pentru a decide

astfel instanța de control judiciar a reținut că folosirea autoturismului

proprietate personală pentru transportul tinerelor până la Budapesta și apoi

până în Italia nu a constituit o condiție esențială și indispensabilă pentru

săvârșirea infracțiunilor, în condițiile în care părțile vătămate s-au deplasat

mai departe cu mijloace de transport în comun - tren sau autocar.

Criticile

formulate de inculpații apelanți T.I. și M.M.E. și M.C.J. în sensul că faptele

nu au fost dovedite ori că ar lipsi latura subiectivă și cea obiectivă a

infracțiunilor au fost considerate nefondate, retinându-se că acești inculpați

sunt vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost condamnați.

De asemenea

solicitarea de reducere a pedepselor aplicate inculpatului T.I. s-a considerat

nefondată, apreciindu-se că sancțiunile au fost stabilite cu respectarea

dispozițiilor art. 72 C. pen.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea și

inculpații M.M.E. și M.C.J.

În recursul

procurorului, întemeiat pe dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 9

și alin. (4) C. proc. pen. s-a susținut că în mod greșit s-a dispus restituirea

autoturismului către inculpata M.M.E., încălcându-se prevederile art. 19 din

Legea nr. 678/2001 că nu s-a pus în discuție acest motiv de apel și că există

contradicție între considerentele deciziei din apel și dispozitiv.

La rândul lor

inculpații recurenți au susținut în baza art. 385

9

alin. (1) pct. 18

și 14 C. proc. pen. că soluția de condamnare este greșită, că faptele imputate

nu există ori nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic

de persoane, că se impunea reluarea judecății în vederea completării probelor

și în subsidiar că pedepsele sunt prea severe, solicitându-se reducerea lor.

Recursurile declarate nu sunt

întemeiate.

invocată de procuror, în sensul greșitei dispoziții a instanței de apel de

înlăturare a măsurii confiscării nu au temei în nici unul din cazurile de

casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 1-21 C. pen.

Într-adevăr

potrivit art. 385

6

alin. (2) din același cod, instanța de recurs

examinează cauza numai în limita motivelor de casare prevăzute de art. 385

9

.

Aceasta înseamnă că

neexistând caz de casare reglementat de lege, instanța nu poate lua în discuție

critica formulată în recurs decât cu respingerea dispozițiilor legale evocate.

Temeiul de

casare incident ar fi fost cel prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct.

17

1

din cod „când hotărârea este contrară legii sau când prin

hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii", însă acest temei a fost

abrogat prin art. I pct. 185 din Legea nr. 356/2006.

Alegația din

recursul declarat de procuror în sensul că ar exista o contradicție între

dispozițiile deciziei atacate și considerente și că astfel ar fi incident

motivul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 9 C. proc.

pen., nu poate fi primită întrucât o asemenea contradicție nu exista, instanța

de apel motivându-și soluția, iar pe de altă parte s-ar înfrânge principiul

legalității procesului penal consfințit de art. 2 alin. (1) C. proc. pen.,

neputându-se susține, în vederea pronunțării preconizatei soluții de menținere

a confiscării autoturismului, alte motive de casare decât cele statornicite de

legiuitor.

Tot astfel,

afirmația din recursul procurorului în sensul că decizia ar fi greșită întrucât

nu s-a pus în discuție măsura confiscării autoturismului nu poate fi primită

întrucât nu exista cum s-a mai arătat motiv de casare din cele menționate.

Pe de altă

parte, potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen. instanța de apel, în afara

temeiurilor invocate și a cererilor formulate de apelant, era obligată să

examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept iar, conform art. 378 C.

proc. pen. putea să dea o nouă apreciere probelor administrate în fața primei

instanțe, iar aceste dispoziții legale au fost pe deplin respectate.

În consecință,

Curtea, constatând nefondat recursul declarat de parchet, va dispune

respingerea acestui recurs în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen.

examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele au

stabilit că în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpaților M.M.E. în

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001

cu aplicarea art. 13 C. pen. și de art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001

și M.C.J. în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 13 alin. (1) din Legea

nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 13 C. pen. și de art. 12 alin.

(1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

Probele

administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor A.V.Z., A.F.C., J.A.A.

și V.I., actele emise de IPPF Bihor coroborate cu declarațiile inculpaților au

confirmat că la 16 mai 2002 inculpata M.M.E., în baza unei înțelegeri cu

inculpatul T.I., le-a transportat în Ungaria și apoi în Italia pe martorele A.V.Z.

- minoră și T.F. - majoră, apoi le-a facilitat trimiterea cu trenul în Spania

înștiințându-le că vor fi așteptate și preluate de inculpatul M.C.J. Acesta

le-a dus la un club de noapte unde tinerele au fost obligate să practice

prostituția.

Sumele de

bani încasate erau împărțite de patroana localului și de inculpatul M.C.J.

Minorei i s-a promis

că va lucra în Spania ca „doamnă de companie", tânăra având reprezentarea

că nu va mai fi obligată la întreținerea de relații sexuale cu clienții

barului, mai ales că era însărcinată, însă ajungând la destinație inculpatul M.C.J.

i-a transmis că va întreține raporturi sexuale contra unui tarif de 53 Euro cu

clienții localului. Ca urmare a intervenției autorităților spaniole, minora a

fost trimisă în țară la 6 iulie 2002.

Din materialul

probator al cauzei a mai rezultat că tot în luna mai 2002 inculpata M.M.E. a

racolat-o pe martora J.A.A., în vârstă de 18 ani căreia i-a propus să lucreze

la un bar de noapte din Spania ca damă de companie, urmând să întrețină

raporturi sexuale cu clienții. Pentru deplasare și cheltuieli inculpata i-a

avansat tinerei 1.500 Euro, a condus-o până la Budapesta cu un autoturism, i-a

cumpărat bilet pentru autocar până în Italia iar de aici, conform

instrucțiunilor inculpatei, tânăra a ajuns la Valencia apoi în localitatea

Alchimet la patronul unui bar de noapte unde a întreținut raporturi sexuale cu

diverși clienți la timpul fixat de patron, care primea 30 Euro pe zi.

Potrivit declarației

martorei J.A.A. aceasta a restituit inculpatei suma de 1.500 Euro.

Întrucât

soluția de condamnare a inculpaților este conformă cu probele de vinovăție

administrate nu subzistă eroarea gravă de fapt invocată în recurs de către

inculpați.

De asemenea,

nu rezultă temeiuri din cele prevăzute de art. 385

15

pct. 2 lit. c) C.

proc. pen. care să justifice, cum s-a solicitat de către inculpatul M.C.J.,

reluarea judecății.

Împrejurarea că

acest inculpat a fost adus la judecarea recursului fiind anchetat în altă cauză

și că numai în fața instanței supreme a fost ascultat, nu este imputabilă

instanțelor anterioare, care au luat măsuri legale de citare respectând

dispozițiile art. 291 C. proc. pen. acesta neprezentându-se deși cunoștea că

are proces penal pe rol.

Se mai constată că

acestui inculpat i-a fost respectat dreptul la apărare, având avocat ales în

toate fazele procesuale și dreptul la un proces echitabil neexecutând motive de

casare a hotărârilor

anterioare și de trimitere spre rejudecare a cauzei

de către instanța de fond.

pedepsele aplicate se constată că acestea au fost stabilite cu respectarea

dispozițiilor art. 72 C. pen., avându-se în vedere pericolul social grav al

faptelor, împrejurările săvârșirii lor, consecințele la care au fost expuse

tinerele exploatate sexual, una din ele minoră și persoana inculpaților care nu

au recunoscut infracțiunile, apărându-se că au transportat părțile vătămate

până în Ungaria sau Italia ori că le-au condus până la localul unde urmau să

fie angajate, fără a ști că victimele vor fi obligate la practicarea

prostituției.

Se mai constată că

aceste pedepse a căror executare a fost suspendată sub supraveghere și care

s-au constatat grațiate în cazul inculpatei M.M.E. și dispusă în loc de

deținere în cazul inculpatului M.C.J., recidivist, sunt de natură a asigura

potrivit art. 52 C. pen. constrângerea și reeducarea acestora, prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni și reintegrarea în comunitate a inculpaților.

Întrucât au fost respectate

aceste dispoziții legale și nu există temeiuri de reconsiderare a cuantumului

pedepselor aplicate, critica inculpaților recurenți întemeiată pe dispozițiile

art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. nu este fondată.

considerentele ce preced, constatând neîntemeiate motivele de recurs invocate

de inculpați și neexistând cazuri de casare, din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea,

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) din

același cod, urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpate

cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat, în care se vor

include sumele de câte 100 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul

desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales.

5.Se va constata că

recurentul inculpat M.C.J. este arestat în altă cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea

și de inculpații M.C.J. și M.M.E. împotriva deciziei penale nr. 81/A din

23 septembrie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru

cauze cu minori.

Constată că

recurentul inculpat M.C.J. este arestat în altă cauză.

Obligă

recurenții inculpați la plata sumei de câte 300 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezintă onorariul

apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 mai 2009.