ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1526/2003

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 345 din 21

august 2001, Tribunalul Cluj i-a condamnat pe următorii inculpați:

- C.B.V.L., pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1), cu art.

41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice

din infracțiunea prevăzută de art. 257, cu art. 41 alin. (2), art. 37 lit. a)

și infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) și (5), art. 41 alin. (2), art.

37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 39 C. pen., s-a dispus

contopirea acestei noi pedepse cu pedeapsa de un an și 2 luni închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 224 din 7 aprilie 1997 a Judecătoriei Zalău,

urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, adică aceea de 4 ani

închisoare, sporită cu un an, în final 5 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a

art. 64 C. pen.

În temeiul art. 350 C. proc. pen.,

s-a menținut starea de arest a inculpatului și potrivit art. 88 C. pen., s-a

dedus din pedeapsă, timpul arestării preventive de la 12 februarie 1999, la zi.

- M.A. la 3 ani și 2 luni închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii săvârșite prevăzute de art. 257, cu art. 41

alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 83 C. pen., s-a dispus

revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de un an și 10 luni

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 311 din 15 februarie 1996 a

Judecătoriei Cluj Napoca, pe care o va executa alături de noua pedeapsă,

stabilită prin această hotărâre, în final 5 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a

art. 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului și potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsă timpul reținerii și arestării preventive începând cu 12 februarie

1999, la zi.

În baza art. 257 alin. (2) raportat

la art. 256 alin. (2) C. pen., s-a dispus confiscarea de la fiecare inculpat a

sumei de câte 1.000.000 lei reprezentând totalul sumei de 2.000.000 lei primită

de la partea vătămată M.R. și care nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc.

pen., raportat la art. 998 C. civ., au fost obligați cei doi inculpați să

plătească, în solidar, următoarele despăgubiri civile părților civile astfel:

S.R. – 2000 mărci germane; T.E. – 350 mărci germane; L.I. – 350 mărci germane;

H.I. – 300 mărci germane; B.I. – 300 mărci germane; M.M. – 300 mărci germane;

P.A. – 2.000.000 lei; P.A. – 1.000.000 lei; D.C. - 350 mărci germane; C.E. –

350 mărci germane; M.L. – 3.100.000 lei; F.D. – 300 mărci germane; C.G. – 600

mărci germane; C.C. – 2500 mărci germane; I.R. – 2500 mărci germane; A.V. – 2500

mărci germane; N.V. – 2500 mărci germane; S.I. – 1000 dolari S.U.A. ori

echivalentul în lei la data efectuării plății.

În temeiul art. 14 și art. 346 C.

proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., inculpatul C.B.V.L. a fost obligat să

plătească 150 mărci germane (ori echivalentul în lei la data efectuării plății)

despăgubiri civile către partea civilă C.I.

Conform art. 189 C. proc. pen.,

onorariul avocațial din oficiu de 300.000 lei pentru inculpatul M.A. s-a

suportat din fondul Ministerului Justiției.

În baza art. 191 C. proc. pen., a

fost obligat inculpatul C.B.V.L. să plătească 2.500.000 lei cheltuieli

judiciare în favoarea statului, iar pe inculpatul M.A. la suma de 2.800.000

lei.

S-a reținut că, în cursul lunii

septembrie 1998, inculpații C.B.V.L. și M.A. s-au hotărât să publice anunțuri

în ziarul P. din Cluj, cum că ei facilitează obținerea de vize pentru spațiul

Schengen, precum și locuri de muncă în acele țări. Astfel, pentru acest scop,

inculpatul M.A. a închiriat un spațiu.

La telefonul indicat de inculpați a

sunat numitul B.R., acesta s-a arătat interesat de ofertele de muncă în

străinătate. Inculpatul M.A. a arătat că și el este de meserie inginer, că

muncitorii români sunt căutați în străinătate și dacă numitul B.R., în schimbul

obținerii, fără plată a vizei Schengen proprii, nu poate găsi alte persoane

doritoare, cărora inculpații prin firma lor, să le obțină vize.

Ulterior, numitul B.R. s-a întâlnit

și cu inculpatul C.B.V.L., care s-a prezentat ca maneger al unei firme mai mari

din București, ce dorea să-și deschidă o filială și la Cluj. Până când

problemele juridice, administrative cerute de deschiderea filialei se vor

rezolva, inculpatul C.B.V.L. i-a cerut lui B.R. să capteze persoane pentru a

obține vize pe firma unde era asociat, adică B.R. SNC.

Înțelegerea a fost ca doritorilor să

li se comunice că viza se obține în 30 zile, contra sumei de 2000 mărci

germane, din care trebuie să plătească un avans de 300 mărci germane.

Numitul B.R. a luat legătura cu un

fost angajat al său, G.A. pe care l-a prezentat celor doi inculpați, care l-au

acceptat ca secretar, spunându-i ce trebuie să facă, respectiv să-i prezinte ca

dr. C.B.V.L. și dr. M.A., care prin relațiile pe care le au la ambasadele

diferitelor țări, pot rezolva vize Schengen, în schimbul sumei de 2000 mărci

germane, dar trebuie plătit un avans de 300 mărci germane

În perioada septembrie 1998 –

începutul lunii februarie 1999, în așa zisul sediu al firmei din Cluj Napoca

s-au prezentat mai multe persoane, dintre care doar 17 au fost identificate în

cursul urmăririi penale. Acestor persoane, inculpatul M.A. le-a spus că, prin

relațiile lor de la diferitele ambasade, le pot obține vize Schengen, să

plătească avansul de 300 mărci germane din cei 2000 mărci germane, să predea

pașaportul și să aștepte 30 zile.

Persoanelor care s-au prezentat și

au achitat avansul ori integral li s-au înmânat o chitanță pe firma B.R. sau

chitanță de mână scrisă de inculpatul M.A., numitul G.A. sau B.R. Aceste

persoane, identificate, și-au specificat pretențiile civile, după cum urmează:

S.R. – 200 mărci germane; T.E. – 350 mărci germane; L.I. – 350 mărci germane;

H.A. – 2.000.000 lei, P.A. – 1.000.000 lei; B.I. – 300 mărci germane; M.M. –

300 mărci germane; P.A. – 2.000.000 lei; D.C. – 350 mărci germane; C.E. – 350

mărci germane; M.L. – 3.100.000 lei; F.D. – 200 mărci germane; C.G. – 600 mărci

germane.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul C.B.V.L., care a solicitat, prin apărătorul său,

desființarea sentinței și achitarea sa, în temeiul art. 10 lit. a) și art. 11

pct. 2 lit. a) C. proc. pen., întrucât faptele comise nu există, iar în

subsidiar, dacă instanța va considera că activitatea sa infracțională există în

realitate să constate că, faptele cu caracter penal nu au fost săvârșite de

către el, ci de inculpatul M.A.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia

penală nr. 376/ A din 18 decembrie 2001, a respins ca nefondat apelul

inculpatului, a stabilit ca onorariul pentru apărătorul din oficiu în sumă de

300.000 lei să se achite din fondul Ministerului Justiției și l-a obligat la

cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul C.B.V.L. care, prin apărătorul său, a solicitat în principal

achitarea sa, iar, în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate.

Recursul este nefondat.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt

și vinovăția inculpatului C.B.V.L. în săvârșirea în perioada septembrie 1998 –

februarie 1999 a infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257

alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen.

Astfel, este dovedit, în baza

declarațiilor martorilor G.A., B.R. și a coinculpatului M.A. că, inculpatul

C.B.V.L. a comis personal acte materiale de trafic de influență.

Astfel, martorul G.A. arată în

declarația sa: „când se prezenta o persoană la mine în birou și solicita viză

Schengen, îi spuneau că în termen de 30 – 45 zile contra sumei de 1800 mărci

germane cu un avans de 300 mărci germane, doctor C.B.V.L. rezolvă viza pe o

durată de 15 zile prin relațiile pe care le are la Ambasada Austriei din

București și Consulatul German de la Sibiu”.

În același sens, martorul B.R.

precizează că inculpatul C.B.V.L. „le spunea persoanelor care se prezentau la

firmă, că vizele le obține prin relațiile sale, pe care le are la diferite

ambasade.

Având în vedere aceste probe, în mod

corect, instanțele au condamnat pe recurent pentru săvârșirea infracțiunii de

trafic de influență.

Stabilită fiind vinovăția

inculpatului, instanța de fond a aplicat acestuia o pedeapsă just

individualizată, în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen. și

proporțională cu pericolul social al faptei comise.

Întrucât, criticile din recurs sunt

neîntemeiate, iar din analiza actelor dosarului nu se constată existența unor

cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge recursul inculpatului, cu

obligarea acestuia la cheltuieli judiciare, inclusiv, a onorariului pentru

apărarea din oficiu.

Se va constata că inculpatul este

arestat în altă cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.B.V.L. împotriva deciziei penale nr. 376/ A din 18

decembrie 2001 a Curții de Apel Cluj.

Constată că, în prezent, inculpatul

este arestat în altă cauză.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

26 martie 2003.