CtEDO 22.12.2005 Auto

CASE OF AHMET TURAN DEMIR v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
22.12.2005
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF AHMET TURAN DEMIR v. TURKEY (CtEDO, 2005)
HUDOC · oficial

A treia secțiune CAUZĂ DE AHMET TURAN DEMİR v. TURKEY (Declarația nr. 72071/01) JUDGMENT Resoluție prietenoasă STRASBOURG 22 decembrie 2005 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Ahmet Turan Demir v. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința în calitate de Camera compusă din: B.M. Zupančič Președintele Hedigan Caflisch Türmen Bîrsan Doamna Tsatsa-Nikolovska, dna Jaeger, judecători și dl Berger, grefierul secțiunii care a deliberat în privat la 1 decembrie 2005, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 72071/01) împotriva Republicii Turciei depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (nr. 72071/01) de către un național turc, dl Ahmet Turan Demir (nr. 16 mai 2001). Reclamantul a fost reprezentat de dna B. Boran și dl M.N. Özmen, avocații care practică în Ankara. Guvernul turc (“Guvernul”) nu a desemnat un agent în scopul procedurii în fața Curții. Reclamantul s-a plâns, printre altele, în temeiul articolelor 9 și 10 din Convenție, că condamnarea sa din cauza discursului pe care l-a făcut la o reuniune a partidului constituie o ingerință în dreptul său la libertate de exprimare. La 24 martie 2005, după obținerea observațiilor părților, Curtea a declarat cererea în parte admisibilă în ceea ce privește această plângere și a hotărât să o examineze în temeiul articolului 10 din Convenție. La 11 iulie 2005, după schimbul de corespondență, grefierul a sugerat părților că ar trebui să încerce să ajungă la o soluție prietenoasă în sensul articolului 38 § 1 litera (b) din Convenție. La 29 august și 14 septembrie 2005, respectiv, Guvernul și reclamantul au prezentat declarații oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. Reclamantul s-a născut în 1949 și trăiește în Ankara. În momentul material, reclamantul a fost liderul Partidului Popular Democrat (HADEP). La o reuniune a partidului din Ankara în octombrie 1999, el a făcut un discurs, care a fost înregistrat și scriptat de ofițerii de poliție din Hotărârea de Securitate din Ankara. Într-un acuzat din 8 februarie 2000, biroul procurorului public de la Curtea de Securitate de Stat din Ankara, din cauza acestui discurs, a instituit o procedură penală împotriva reclamantului pe motivul diseminării propagandei împotriva unității indivizibile a statului cu teritoriul și națiunea sa, în contravenție cu secțiunea 8 din Legea privind prevenirea terorismului (Legea nr. 3713). În cadrul procedurii dinainte de Curtea de Securitate de Stat din Ankara, reclamantul a susținut nu vinovat și a susținut că nu a avut intenția de a promova separatismul. El a susținut că își exprimă opinia asupra întrebărilor importante ale țării în calitate de lider al unui partid politic, care este esențial într-o societate democratică, a criticat practicile existente și a oferit soluția acestora la aceste probleme. El a afirmat, de asemenea, că discursul său ar trebui evaluat în domeniul libertății de exprimare. 10. La 1 iunie 2000, Curtea de Securitate de Stat din Ankara a constatat că reclamantul a fost acuzat de procurorul public. A decis că discursul constituie difuzarea propagandei separatiste împotriva unității indivizibile a statului turc cu teritoriul său și cu națiunea. El a fost amendat suma de 800.000.000 de lire turce și condamnat la un termen de un an de închisoare. 11. La 15 ianuarie 2001, Curtea de Casație a respins recursul, susținând evaluarea Curții de Securitate de Stat în temeiul articolului 8 din Legea privind prevenirea terorismului. La 29 august 2005, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Guvernul notează, în primul rând, că legea și practica turcă au fost aliniate la cerințele Convenției în temeiul articolului 10 din Convenție, cu orientările prevăzute de hotărârea Curții împotriva Turciei. Declar că Guvernul Turciei propune să plătească ex grație reclamantului cu o sumă totală de 5 500 EUR (cincă mii cinci sute de euro) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii menționate mai sus în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere orice daune, precum și costuri și cheltuieli legate de caz, este eliberată de orice impozit care poate fi aplicabil și care poate fi plătit în euro, care să fie convertit în lira turcă la rata aplicabilă la data plății, la un cont bancar numit de către reclamant și/sau reprezentantul său autorizat corespunzător. Această sumă se plătește în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții în temeiul articolului 39 din Convenția europeană privind drepturile omului. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în perioada implicită plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Guvernul se angajează, de asemenea, să nu ceară ca cazul să fie înaintat Marei Camere în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție.” 13. La 14 septembrie 2005, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reprezentantul reclamantului: „Not că Guvernul Turciei sunt dispus să plătească ex grația la solicitant, suma de 5 500 EUR (cincă mii cinci sute de euro) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii menționate mai sus, în așteptare în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere orice daune, precum și costuri și cheltuieli legate de caz, este eliberată de orice impozit care poate fi aplicabil și care poate fi plătit în euro, care să fie transformat în lira turcă la rata aplicabilă la data plății, la un cont bancar numit de noi. Această sumă este plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții în temeiul articolului 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Accept propunerea și renunță la orice alte cereri împotriva Turciei în ceea ce privește faptele prezentei cereri. Declar că aceasta constituie o soluționare finală a cazului. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamantul le-au ajuns. Mă angaj să nu solicit, de asemenea, ca cazul să fie înaintat la Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție, după eliberarea hotărârii Curții.” 14. Curtea ia act de acordul atins între părți (art. 1). 39 din Convenție). Este convins că soluția se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție sau în protocolele sale (art. 37 § 1 în amenzi a Convenției și art. 62 § 3 din Regulamentul Curții). 15. În consecință, cazul ar trebui să fie scos din listă. Pentru aceste motive, CURTA UNANIMOUSY decide să elimine cazul din lista; ia notă Președintele grefierului Vincent Berger Boštjan M. Zupančič

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă