ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Petiționarul G.C. a depus plângere la

Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva procurorului T.V.C., din cadrul D.I.I.C.O.T.

– Biroul Teritorial Neamț, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 C.

pen. și art.249 C. pen.

Din conținutul plângerii rezultă

nemulțumirile petiționarului cu privire la modul în care procurorul sus-numit a

efectuat actele de urmărire penală ce îl privește și a stabilit încadrarea juridică.

Examinând dispozițiile legale care

reglementează competența organelor judiciare, Înalta Curte constată că

plângerea de față a fost greșit îndreptată la instanță.

Potrivit dispozițiilor din Partea

Generală a Codului de procedură penală, Titlul I – Urmărirea penală, plângerea,

ca mod de sesizare, se adresează organului de cercetare penală sau procurorului

în vederea efectuării urmăririi penale.

Sesizarea instanței se face în

condițiile prevăzute de art. 262 C. proc. pen., respectiv prin rechizitoriul procurorului.

În consecință, în vederea parcurgerii

primei faze a procesului penal, obligatorie, respectiv a urmăririi penale, în

temeiul art. 222 alin. (7) C. proc. pen., plângerea va fi trimisă la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, competent în cauză în raport de

calitatea făptuitorului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

În baza art. 222 alin. (7) C. proc.

pen., trimite cauza spre competentă soluționare la Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 24

martie 2010.