ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1877/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Brașov, sesizată cu solicitarea de

punere în executare a mandatului european de arestare emis la 12 martie 2010 de

către Judecătoria Centrală a Sectoarelor din Pesta – Ungaria (Dosar nr. 19.B.35508/2006/43)

privind pe persoana solicitată T.S. (cetățean român, fiul lui I.E. și A.), în

baza dispozițiilor art. 90 din Legea nr. 302/2004 a dispus, în baza respectivului

mandat european, arestarea sus-numitului pe durata de 30 de zile, începând cu 7

mai 2010 și până la 5 iunie 2010 inclusiv, precum și predarea către

autoritățile judiciare maghiare, respectiv Judecătoria Centrală a Sectoarelor

din Pesta.

S-a constatat că persoana

solicitată nu a renunțat la regula specialității.

Totodată, instanța a dispus

ca predarea să se realizeze cu respectarea dispozițiilor art. 96 din Legea nr.

302/2004 republicată.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a verificat identitatea persoanei solicitate, a constatat că datele

din mandatul european de arestare corespundeau datelor respectivului, l-a

informat cu privire la conținutul mandatului european de arestare, i-a desemnat

apărător din oficiu, interpret de limbă maghiară, i-a înmânat o copie a

mandatului, l-a informat cu privire la dispozițiile art. 90 alin. (3) din Legea

nr. 302/2004, a constatat că T.S. nu a renunțat la regula specialității, a

respectat dreptul acestuia de a nu consimți la predare, l-a ascultat.

Mandatul european de

arestare vizează săvârșirea de către T.S., a infracțiunilor de tâlhărie și

tentativă la viol, prevăzute și pedepsite de art. 321 alin. (1) și art. 197 alin.

(1) C. pen. Maghiar, pedeapsa fiind de până la 8 ani închisoare, față de el,

prin ordonanța din 7 mai 2010 luându-se măsura reținerii, iar informațiile

comunicate de statul maghiar fiind suficiente, neexistând vreun motiv de refuz,

a dispus arestarea.

Împotriva sentinței,

persoana solicitată, în termenul legal, a declarat recurs, motivele invocate

fiind nerespectarea, de către autoritățile judiciare maghiare, a drepturilor

sale procesuale, lipsa consimțământului lui de a fi predat pentru că ar fi

supus la rele tratamente și că la datele presupuselor fapte s-a aflat la dispoziția

poliției maghiare, dar nu a fost arestat.

Recursul nu este fondat.

Din verificarea lucrărilor

dosarului, se reține că instanța, în executarea mandatului european de

arestare, a respectat dispozițiile art. 85 și următoarele din Legea nr. 302/2004,

faptele pentru care s-a cerut predarea persoanei solicitate sunt incriminate și

de C. pen. Român, nu există condiții speciale de supunere a executării de către

autoritățile judiciare române, nu există motive de refuz al executării, s-au

respectat procedurile prealabile executării, persoana a fost reținută,

ascultată și s-a luat act că aceasta nu renunță la regula specialității,

dispunerea arestării sale și predarea către autoritățile emitente ale

mandatului european de arestare sunt legale.

În ce privește susținerea

persoanei solicitate, că a fost agresată sau va fi supusă la rele tratamente în

Ungaria, acestea nu pot constitui motiv de refuz al executării mandatului

european de arestare.

Pentru considerentele

expuse, hotărârea fiind legală și temeinică, recursul declarat va fi respins ca

nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 192,

cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., recurenta persoană solicitată

va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de persoana solicitată T.S. împotriva sentinței penale nr. 32/F/MEA

din 7 mai 2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul persoana

solicitată la plata sumei de 820 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

Onorariul pentru interpretul

de limbă maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 mai 2010.