ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2817/2010

Asupra recursului de față ;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele :

Prin sesizarea din 10

iunie 2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a solicitat luarea față

de persoana solicitată C.R.I. a măsurii arestării, pe o durată de 5 zile, în

temeiul dispozițiilor art. 89 din Legea nr. 302/2004.

S-a arătat că față de

persoana solicitată s-a emis de către Judecătoria orașului Nyiergyhaza,

Ungaria, un mandat european de arestare pentru săvârșirea infracțiunii de

falsificare de documente.

Ulterior, la dosarul

cauzei s-a depus mandatul european de arestare nr. 10.B-2020/2008, emis de

către Judecătoria orașului Nyiergyhaza, Ungaria, din care rezultă că persoana

solicitată, inculpată la rangul II, este cercetată sub aspectul comiterii, în

calitate de coautor, a trei infracțiuni de fals material în înscrisuri

oficiale, faptă incriminată de Codul penal ungar în art. 274 alin. (1) lit. c)

și sancționată cu pedeapsă de până la 3 ani.

Curtea de Apel

Oradea, prin încheierea penală nr. 19 din 11 iunie 2010, a dispus luarea față

de persoana solicitată C.R.I. a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea Satu

Mare, pe o durată de 5 zile, cu începere de la 11 iunie 2010 până la 15 iunie

2010 inclusiv, dispunându-se, totodată, amânarea judecării cauzei pentru a se

depune la dosar mandatul european de arestare, însoțit de o traducere în limba

română.

După depunerea

acestuia, la termenul de judecată din 15 iunie 2010 instanța a dispus luarea

față de persoana solicitată a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea Satu

Mare pe o perioadă de 25 de zile, începând cu 16 iunie 2010 până în 10 iulie

2010 inclusiv, ulterior măsura fiind prelungită pe o durată de 30 de zile, cu

începere de la 11 iulie 2010 până în data de 9 august 2010 inclusiv.

Interpol a comunicat

instanței un exemplar al mandatului de arestare, ulterior acesta fiind tradus.

În conformitate cu

dispozițiile art. 90 din Legea nr. 302/2004, persoana solicitată a fost

întrebată cu privire la consimțământul la predare, iar aceasta a declarat că nu

este de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare maghiare și că se

prevalează de regula specialității, neexistând eventuale obiecții privind

identitatea.

Prin sentința penală

nr. 71 din 23 iulie 2010, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze

cu minori, în baza art. 94 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată, a

admis cererea de executare a mandatului european de arestare nr. 10.B.2010/2008

din 9 decembrie 2009, emis de Judecătoria orașului Nyiergyhaza, Ungaria

împotriva persoanei solicitate C.R.I.

În baza art. 96 din

Legea nr. 302/2004, modificată, a dispus predarea persoanei solicitate C.R.I.

către autoritățile judiciare maghiare.

În baza art. 87 alin.

(2) din Legea nr. 302/2004 a condiționat predarea persoanei solicitate,

cetățean român, de împrejurarea că, în cazul în care autoritățile judiciare

maghiare vor pronunța o pedeapsă privativă de libertate, aceasta să fie

transferată în România.

A constatat că

persoana solicitată nu a renunțat la regula specialității.

În baza art. 90 alin.

(11) din Legea nr. 302/2004 a dispus arestarea persoanei solicitate pe o durată

de 29 de zile, începând de la data de 23 iulie 2010 până în data de 20 august

2010 inclusiv.

A constatat că

persoana solicitată a fost reținută pe timp de 24 de ore, începând cu data de

10 iunie 2010, ora 13,04.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs persoana solicitată C.R.I., solicitând admiterea

acestuia astfel cum s-a reținut în practicaua prezentei decizii.

Examinând sentința

atacată potrivit dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.,

Curtea constată că aceasta este legală și temeinică, urmând a respinge

recursul, ca nefondat.

Instanța de fond s-a

conformat în tot și în mod corect atribuțiilor ce îi reveneau potrivit

dispozițiilor Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în

materie penală, ca autoritate judiciară română de executare.

Instanța a verificat

conținutul mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate C.R.I.

și a constatat în mod just că acesta corespunde cerințelor art. 79 alin. (1)

din Legea nr. 302/2004.

Cât privește limba în

care se transmite mandatul european de arestare, această împrejurare este

reglementată în alin. (4) al art. 79, care precizează că documentul trebuie

tradus în limba română sau în una din limbile engleză și franceză.

Prin urmare,

transmiterea mandatului european de arestare a persoanei solicitate C.R.I. s-a

făcut în limita dispozițiilor legale, traducerea în limba română asigurându-se,

potrivit dispozițiilor art. 86 alin. (2) din actul normativ invocat, de

autoritatea judiciară de executare română.

Autoritatea de

executare română nu are atribuții de verificare a temeiniciei probelor sau

indiciilor în baza cărora s-a emis mandatul european de arestare.

Curtea constată că

mandatul european de arestare conține toate informațiile prevăzute de art. 8

din Decizia Cadru a Consiliului Uniunii Europene din 13 iulie 2002 și cele

cuprinse în art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

De asemenea, potrivit

art. 85 din Legea nr. 302/2004 cu referire la art. 2 alin. (2) din Decizia

Cadru a Consiliului Uniunii Europene, infracțiunile pentru care mandatul

european s-a emis și pentru care se solicită predarea cetățeanului român se

regăsesc între faptele pentru care există obligația de executare, iar în cauză

nu este incident nici unul din temeiurile de refuz al executării mandatului

european de arestare prevăzut de art. 88 din Legea nr. 302/2004.

În consecință, Curtea

constată că cererea transmisă de Judecătoria orașului Nyiergyhaza pentru

executarea mandatului de executare privind pe C.R.I. este întemeiată, iar

hotărârea instanței de fond este motivată în drept și în fapt.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin.

(1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat

de persoana solicitată C.R.I. împotriva sentinței penale nr. 71/PI din 23 iulie

2010 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

persoana solicitată C.R.I. împotriva sentinței penale nr. 71/PI din 23 iulie

2010 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Suma de 320 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Onorariul

interpretului de limba maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație

și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 4 august 2010.