ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 47/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea formulată la 2 martie

2009, Ministerul Administrației și Internelor - Inspectoratul Național pentru

Evidența Persoanelor a solicitat instanței restrângerea exercitării dreptului

la liberă circulație pârâtului T.I.N., expulzat din Italia la data de 12

februarie 2009, în baza Decretului Prefecturii Provinciei Roma.

Investit în primă instanță,

Tribunalul Galați, secția civilă, prin sentința nr. 476 din 13 martie 2009 a

respins cererea ca nefondată, reținând în esență că, spre deosebire de

reglementarea internă [art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005] art. 27 al

Directivei nr. 2004/38/CE stabilește expres și limitativ cazurile în care

autoritățile statelor membre ar putea restrânge libertatea de circulație a

cetățenilor Uniunii.

Ca atare, se mai arată, norma

comunitară este mai favorabilă, cea internă fiind parțial, neconcordantă în

condițiile în care permite îngrădirea dreptului fundamental analizat și în alte

cazuri decât cele care vizează ordinea, siguranța sau sănătatea publică, urmând

ca aceasta să fie aplicată cu prioritate.

Soluția a fost menținută de Curtea

de Apel Galați, secția civilă, care, prin decizia nr. 174/A din 21 mai 2009, în

esență cu aceeași motivare, a respins ca nefondat apelul reclamantului.

În cauză, a declarat recurs în

termen legal, reclamantul Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor

din Ministerul Administrației și Internelor care, invocând temeiul prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critică hotărârea dată în apel, susținând în

speță că avându-se în vedere exigențele legislației Uniunii Europene, România

trebuie să probeze capacitatea de a stopa migrația ilegală, prezența unor

persoane, fără respectarea condițiilor legale de intrare și ședere, pe

teritoriul unor state membre ale U.E., dovedind exact contrariul, cu

repercursiuni negative asupra tratamentului aplicat cetățenilor români ce

locuiesc cu forme legale.

Recursul se privește ca nefondat,

urmând a fi respins, în considerarea argumentelor ce succed.

Potrivit art. 4-6 din Directiva nr. 38

din 29 aprilie 2004 a Parlamentului European și Consiliului Uniunii Europene,

cetățenii acestei uniuni (prin urmare și cetățenii români, cu începere de la 1

ianuarie 2007) au dreptul de a intra, de a rămâne timp de 3 luni și de a ieși

de pe teritoriul altui stat membru, fără nici o condiționare sau formalitate,

alta decât aceea de a deține o carte de identitate sau un pașaport.

În baza art. 27-33 din aceeași

Directivă cetățenilor Uniunii Europene, li se poate restricționa dreptul la

liberă circulație și de rezidență pe teritoriul unui stat membru numai pentru

motive de ordine, securitate sau sănătate publică, de regulă în modalitățile

refuzului de a acorda dreptul de intrare sau a expulzării, aplicate de statul

afectat.

Aceste norme au fost transpuse, de

altfel, în legislația internă prin O.U.G. nr. 102/2005 privind libera

circulație pe teritoriul României a cetățenilor statelor membre ale Uniunii

Europene și Spațiului Economic European.

Textul art. 38 lit. a) din Legea nr.

248/2005 prin care se stipulează o modalitate suplimentară de restrângere a

dreptului la libera circulație în cazul returnării unui cetățean român în

temeiul unui acord de readmisie are un caracter discriminatoriu în raport cu

regimul de care beneficiază ceilalți cetățeni ai Uniunii Europene și se

situează în afara ipotezelor strict și limitativ prevăzute prin dispozițiile

art. 27 din Directiva nr. 38 din 29 aprilie 2004, devenită aplicabilă în baza

art. 20 alin. (2) din Constituție.

Cum legislația comunitară,

prioritară în speță, nu permite restricționarea dreptului discutat decât în

condițiile art. 27 din Directivă, excluzând rațiuni de ordin economic, de

imagine ori cu caracter preventiv și cum simpla neîndeplinire de către pârât a

formalităților privind șederea în Italia, neînsoțită de alte probe nu

constituie, în sine, o conduită de natură să afecteze ordinea și securitatea

publică a acestui stat, soluția instanțelor se justifică.

Așa fiind, recursul urmează a se

respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamantul Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor din

Ministerul Administrației și Internelor împotriva deciziei nr. 174/A din 21 mai

2009 a Curții de Apel Galați, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 ianuarie

2010.