ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2719/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Reclamanta SC E. SA a chemat-o în judecată pe pârâta

A.V.A.S.

București și a solicitat ca prin sentința care se va

pronunța să se dispună anularea titlului executoriu reprezentat de înștiințarea

din 12 noiembrie 2003, să anuleze adresa de comunicare a titlului executoriu și

a oricăror acte de executare silită efectuate de pârâtă contra reclamantei în

baza O.U.G. nr. 95/2003.

În argumentarea cererii de chemare în

judecată reclamanta a susținut că titlul executoriu și adresa de comunicare a

titlului executoriu au fost emise cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare

care statuau exonerarea de plata obligațiilor bugetare restante.

Curtea de Apel București, secția comercială, prin

sentința nr. 197 din 5 octombrie 2007 a admis în parte contestația la executare

formulată de reclamantă și în consecință a anulat titlul executoriu reprezentat

de înștiințarea de plată din 12 noiembrie 2003 emis de

A.V.A.S.

precum și adresa de comunicare a titlului executoriu. Prin aceeași sentință a

fost respinsă cererea pentru anularea oricăror acte de executare silită

efectuate de

A.V.A.S.

în baza O.U.G. nr. 95/2003, ca nefondată.

Pentru a pronunța această sentință Curtea de

Apel, secția comercială, a reținut că înlesnirile la plată au fost cuprinse în

contractul de privatizare, respectiv în art. 3 pct. 1.1 din contractul de vânzare

- cumpărare de acțiuni din 26 septembrie 2003, potrivit dispozițiilor art. 969 C.

civ. A mai reținut aceeași instanță că O.U.G. nr. 115/2003 privind privatizarea

SC R. SA Brașov și constituirea parcului industrial pe platforma SC R. SA, a prevăzut

același lucru și anume scutirea de la plata dobânzilor și a penalităților de

orice fel aferente obligațiilor restante, datorate și neachitate la data

transferului dreptului de proprietate asupra acțiunilor deținute de stat. Prima

instanță în analiza sa a înlăturat și susținerile pârâtei referitoare la faptul

că înlesnirile la plată ar fi inoperante pentru motivul că nu s-a emis un ordin

comun al creditorului bugetar cu

A.V.A.S.

, pe

considerentul că aceste susțineri vizează modalitatea administrativă de aducere

la îndeplinire a obligațiilor din actul normativ.

Împotriva sentinței nr. 197 din 5 octombrie

2007 a declarat recurs, pârâta

A.V.A.S.

prin care în temeiul art. 3041, art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. a

solicitat modificarea hotărârii primei instanțe în sensul respingerii

contestației la executare formulată de reclamanta SC E. SA.

În esență, recurenta a susținut că instanța

de fond a analizat cu superficialitate și în contradicție cu dispozițiile legale,

cauza dedusă judecății. Pentru a argumenta aceste susțineri recurenta a arătat

că, în conformitate cu art. 24 din O.U.G. nr. 115/2003,

A.V.A.S.

trebuia să notifice Consiliului Concurenței scutirea

la plată chiar dacă aceste scutiri au fost acordate prin act normativ societății

contestatoare. A doua critică vizează neexaminarea tardivității formulării

contestației la executare în raport de prevederile art. 401 lit. c) C. proc.

civ. În conformitate cu articolul menționat recurenta a arătat că cererea

pentru anularea formelor de executare a fost introdusă de contestatoare cu

depășirea termenului de 15 zile, termen care a început să curgă de la data când

a fost primită înștiințarea de plată. Cu alte cuvinte înștiințarea de plată, a

arătat recurenta, a fost primită la data de 28 noiembrie 2003 iar contestația

la executare a fost introdusă după data de 14 decembrie 2003 când se împlinea

acest termen.

Intimata prin întâmpinare a invocat excepția

nulității recursului în temeiul art. 3021 lit. c) C. proc. civ., iar în ce

privește motivele de recurs, după o analiză punctuală a criticilor aduse sentinței,

a solicitat respingerea acestora și menținerea sentinței primei instanțe.

Înalta Curte analizând excepția invocată de

intimată în conformitate cu art. 137 raportat la art. 3021 lit. c) C. proc.

civ. reține că aceasta este neîntemeiată.

Mai întâi, se impune precizarea că recursul a

fost promovat și în considerarea art. 3041 C. proc. civ. cât și a art. 304 pct.

7, 8, 9 C. proc. civ.

Nu este mai puțin adevărat că deși s-au indicat

mai multe motive de nelegalitate în realitate s-a argumentat în termen numai

motivul prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. care vizează aplicarea

greșită a legii.

Faptul că celelalte două motive (pct. 7 și 8)

prin recursul introdus în termen nu au fost argumentate sau au fost argumentate

după ce intimata a depus întâmpinare nu atrage nulitatea prevăzută de art. 3021

lit. c) C. proc. civ. ci numai analiza motivelor de recurs prin prisma

nelegalității invocate în termen. Totodată Înalta Curte va avea în vedere și

prevederile art. 3041 C. proc. civ. în examinarea recursului.

Analizând criticile formulate de recurentă prin

prisma art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se constată că hotărârea primei instanțe a

fost dată cu aplicarea corectă a legii.

Astfel, art. 401 lit. c) C. proc. civ.

prevede că termenul de 15 zile pentru contestator începe să curgă de la data

când acesta în calitate de debitor a primit somația sau de la data când acesta

a luat cunoștință de primul act de executare. Din acest punct de vedere al momentului

de la care începe să curgă termenul pentru introducerea contestației la

executare, recurenta a afirmat că data primirii titlului de către debitor este

28 noiembrie 2003, fără să observe că trimiterea la care se referă nu poartă

nicio mențiune în legătură cu felul său și cu persoana primitorului. Aceste

dovezi i-au fost solicitate expres în recurs însă până la data pronunțării

acestea nu au fost depuse la dosarul cauzei. Afirmația recurentei este de

altfel în contradicție și cu comunicarea aflată la dosar de fond din care

rezultă comunicarea prin fax a titlului executoriu care poartă data de 8

noiembrie 2006 (12:52).

Așadar, critica nu va fi reținută întrucât sesizarea

instanței la data de 24 noiembrie 2006 s-a făcut cu respectarea termenului

legal.

Cea de-a doua critică prin care se invocă

încălcarea O.U.G. nr. 115/2003 va fi de asemenea respinsă.

În adevăr, art. 24 din menționata ordonanță

prevedea expres, prin derogare de la prevederile Legii nr. 143/1999 (abrogată

încă din 2006), că A.P.A.P.S. era mandatată să notifice Consiliului Concurenței

în numele ministerelor și a celorlalte instituții de stat ajutoarele de stat.

Recurenta nu-și poate invoca propria neîndeplinire a acestor obligații așa

încât critica nu poate fi primită. Din acest punct de vedere instanța de fond a

reținut corect că aceste obligații au caracter administrativ și trebuiau

îndeplinite de fostul A.P.A.P.S., care ulterior a devenit

A.V.A.S.

De asemenea recurenta nu poate înlătura nici

prevederea din contractul de privatizare și nici incidența O.U.G. nr. 115/2003,

prin care se reconfirmă (prin art. 3.1) scutirea de plată în legătură cu obligațiile

menționate expres la lit. a), b), c), cuprinse de altfel în contractul de

vânzare - cumpărare de acțiuni art. 3.1.1 care are putere de lege între părțile

contractante. Din acest punct de vedere natura raporturilor juridice a fost bine

determinată și analizată de instanța a cărei hotărâre a fost criticată, iar

fundamentarea soluției se găsește atât în contract cât și în dispozițiile O.U.G.

nr. 115/2003 care au fost bine aplicate.

În fine, dezvoltarea celorlalte critici (pct.

7 și 8) peste termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ. nu poate fi primită

întrucât recursul se motivează prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul

termenului de recurs, iar dacă se analizează recursul și prin prisma art. 3041 C.

proc. civ. se constată că sentința recurată cuprinde motivele pe care se

sprijină soluția și că analiza apărărilor pârâtei s-a făcut în concordanță cu

actul dedus judecății cu natura și înțelesul acestuia așa cum au statuat

părțile la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni ale

cărui clauze au fost reconfirmate prin O.U.G. nr. 115/2003 așa cum s-a stabilit

de altfel prin art. 3.1.1.

În consecință față de cele ce preced, conform

art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de creditoarea

A.V.A.S. București, împotriva sentinței comerciale nr. 197 din 5 octombrie

2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3

octombrie 2008.