ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1746/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Pentru a pronunța această soluție prima

instanță a reținut în esență că reclamanta a solicitat să se constate simulația

actelor de vânzare-cumpărare încheiate între pârâții A.F. P.M. și SC C.

P.&V.

SRL Târgu Neamț arătând în

motivarea acțiunii că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.

2854 din 23 noiembrie 2004, s-a convenit înstrăinarea imobilelor menționate în

contract, pentru prețul de 20.000 lei (RON).

Ulterior, respectiv în datele de 24 și 27

noiembrie 2004 au fost emise, pentru aceleași bunuri trei facturi în care se

menționa prețul vânzării ca fiind de 570.749 lei (RON). Aceste înscrisuri arată

reclamanta sunt acte simulate întocmite în scopul prejudicierii bugetului

general consolidat al statului, deoarece prețul de vânzare din facturi a fost

astfel stabilit încât TVA aferent să acopere valoarea obligațiilor de plată

stabilite în sarcina pârâtei SC C. P.&V.

SRL prin Raportul de inspecție

fiscală nr. 368 din 18 ianuarie 2005 iar ulterior, această societate a și

solicitat restituirea TVA-ului aferent celor trei facturi.

Soluționând, potrivit art. 137 alin. (1) C.

proc. civ. excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților P.M. și P.E.,

tribunalul constatând că actele din litigiu au fost semnate de aceștia în

calitate de reprezentanții ai persoanelor juridice, a respins ca nefondată

excepția invocată.

De asemenea, excepția inadmisibilității

acțiunii a fost respinsă ca neîntemeiată, cu motivarea că prin cererea de

completare a acțiunii au fost respectate dispozițiile art. 132 alin. (1) C.

proc. civ.

În privința fondului, prima instanță a

arătat că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de dispozițiile art. 1175 C.

civ. în sensul existenței contraînscrisului, ca act secret al cărui conținut să

nu fie cunoscut terților și care să fie încheiat concomitent cu actul aparent,

precum și intenția comună a părților de a simula.

Astfel, în speță, condiția de

simultaneitate nu este îndeplinită deoarece contractul de vânzare-cumpărare s-a

încheiat la data de 23 noiembrie 2004 iar facturile au fost întocmite la 24 și

respectiv 27 noiembrie 2004.

În plus, ambele pârâte, atât A.F. P.M.

cât și SC C. P.&V.

SRL

sunt supuse procedurii insolvenței reglementată de Legea nr. 85/2006, situație

în care reclamanta, în calitatea sa de creditoare, are posibilitatea promovării

acțiunilor prevăzute de această lege.

Apelul declarat de reclamantă a fost

respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 88 din 7 noiembrie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Instanța de apel, după reluarea integrală

a considerentelor primei hotărârii a respins criticile formulate, cu motivarea

că nu există un act aparent a cărui existență să fie negată de actul ascuns,

iar operațiunea juridică este una singură, aceea a transmiterii dreptului de

proprietate prin contractul încheiat, fiind nerelevantă împrejurarea că în

facturi s-a inserat un preț mult mai mare, pentru că reclamanta, ca organ

fiscal trebuie să analizeze cererea de rambursare a TVA-ului potrivit

dispozițiilor legale incidente materiei.

De asemenea, au fost înlăturate criticile

referitoare la imposibilitatea apelantei de a promova o acțiune întemeiată pe

dispozițiile art. 81 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 pentru anularea

facturilor, în considerarea faptului că dosarul nr. 88/103/2005 privind procedura

insolvenței pârâtei A.F. P.M. s-a repus pe rol astfel încât apelanta poate

solicita anularea actelor frauduloase.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs reclamanta D.G.F.P. Neamț, criticând-o pentru motivele de nelegalitate

prevăzute de art. 304 pct. 3 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor, reluând starea

de fapt, recurenta invocă faptul că, contrar celor reținute prin decizia

recurată, în speță sunt îndeplinite cerințele art. 1175 C. civ., deoarece actul

secret respectiv contractul de vânzare-cumpărare s-a încheiat înaintea celui

aparent, adică a celor trei facturi, între aceleași părți, care au urmărit un

scop ilicit, motiv pentru care simulația este ilicită și trebuie sancționată

prin anularea ambelor acte.

De asemenea, în mod greșit instanțele

anterioare au arătat că reclamanta are posibilitatea de a solicita în

conformitate cu dispozițiile art. 80 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 85/2006

anularea actelor frauduloase încheiate cu fraudarea intereselor creditorilor, pentru

că o atare acțiune poate fi promovată în cei trei ani anterior deschideri

proceduri insolvenței, termen care însă a expirat, astfel că motivarea

instanței de apel este nelegală și sub acest aspect.

Analizând recursul formulat prin prisma

motivelor invocate și dispozițiilor legale anterior menționate, Curtea,

constată că este nefondat.

Astfel, ambele instanțe au argumentat

corect că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 1175 C. civ., în sensul

existenței simulației, că operațiunea întemeiată pe intenția comună a părților de

a simula, prin încheierea a două acte juridice, unul public, numit simulat,

care creează o anumită aparență juridică ce nu corespunde realității și altul

secret, numit contraînscris, ce corespunde voinței reale a părților, produce

efecte juridice prin care se anulează în tot sau în parte aparențe juridică

creată prin actul public simulat, și nu este cunoscut terților.

Din această perspectivă susținerea

recurentei potrivit căreia contractul de vânzare-cumpărare reprezintă actul

secret sau contraînscrisul nu poate fi primită pentru că acesta având ca obiect

imobile, a fost încheiat în formă autentică și înscris în cartea funciară,

astfel încât este lipsit de caracter secret ca urmare a faptului că a fost supus

publicității, care, prin natura sa este destinată a aduce actele juridice la

cunoștința terților.

Referitor la cel de-al doilea motiv de

recurs, se va reține că și această critică este nefondată, deoarece prin

argumentele din decizia recurată, în sensul existenței posibilității de a se

promova o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 81 alin. (2) din Legea nr. 85/2006,

este sugerată o eventuală soluție de urmat pentru anularea actelor frauduloase

încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor. Valabilitatea acestei

teze nu este condiționată de concretizarea demersului judiciar în sensul arătat

de recurentă, ci dă posibilitatea legală de a promova o astfel de acțiune,

desigur cu respectarea termenelor și condițiilor stabilite în acest scop.

În consecință, recursul reclamantei este

nefondat și va fi respins, ca atare, în conformitate cu dispozițiile art. 312

alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de reclamanta D.G.F.P. NEAMȚ, împotriva deciziei nr. 88 din 7

noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 mai 2010.