ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1231/2010

Deliberând asupra recursului de față pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei a constatat următoarele: 1) Tribunalul Constanța, secția penală, prin sentința penală nr. 245 din 22 iunie 2009 dată în Dosar nr. 1898/118/2009, hotărând asupra învinuirilor deduse judecății în primă instanță, a pronunțat următoarele: a) respingerea ca neîntemeiată a excepției nulității absolute a urmăririi penale pe motivul că percheziția corporală și a autoturismului condus de inculpat - în interiorul cărora au fost descoperite droguri de risc, cannabis - s-a făcut de lucrători de poliție fără autorizarea judecătorului contrar dispozițiilor art. 100 alin. (3) C. proc. pen. iar consecutiv; b) condamnarea inculpatului S.I.

(fiul lui I. și A.) pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 la pedeapsa de 1500 lei amendă penală. A fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 1 C. pen. Conform art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului. Referitor la respingerea excepției nulității absolute a probelor în acuzare strânse la urmărirea penală instanța a motivat că percheziția corporală și a autoturismului – contrar susținerilor inculpatului – pot fi dispuse potrivit art. 100 alin. (6) C. proc. pen. și de organele de cercetare penală / iar în completare cu dispozițiile art. 213 C. proc.

pen. prevăd că organul de cercetare penală este obligat să efectueze actele de actele de cercetare penală ce nu suferă amânare chiar dacă acestea privesc o cauză care nu este competentă sa, cum este situația activității ilicite flagrante în speță. Referitor la rezolvarea acțiunii penale, prin condamnare potrivit dispozițiilor art. 345 alin. (2) C. proc. pen. instanța a reținut că fapta ilicită încadrată juridic în prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 – dedusă judecății prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Constanța nr. 216/D/P/2007 din 18 februarie 2009 - constând în aceea că în seara zilei de 30 noiembrie 2007 inculpatul S.I. a fost depistat în trafic deținând fără drept asupra sa și în autoturism cantitatea de 0,22 gr.

cannabis și un fragment de țigaretă conținând același drog de risc, exista ca atare și a fost comisă cu vinovăție de acesta în următoarele împrejurări: În seara zilei de 30 noiembrie 2007, organele de poliție rutieră însoțite și de lucrători de la B.C.C.O. Constanța, Compartimentul Antidrog, au oprit în trafic autoturismul marca D.N. Autoturismul era condus de inculpatul S.I., iar locul din dreapta era ocupat de martorul R.S.N. Cu ocazia percheziției sumare asupra inculpatului S.I.a fost găsită o punguță din plastic transparent ce conținea o substanță vegetală de culoare verde-oliv, cu miros specific de cannabis. De asemenea, în buzunarul portierei drepte-față, într-o scrumieră a fost identificată o țigară confecționată artizanal, tip „Joint", arsă la unul din capete și mai multe foițe de țigară.

Cu privire la proveniența și natura substanței, inculpatul S.I. a declarat că punguța cu substanța vegetală cât și mucul de țigară le-a primit în seara respectivă de la o persoană pe care nu o cunoaște, pentru a le încerca / despre fragmentele vegetale i s-a spus că este „cânepă" / și că nu a cunoscut ce conține mucul de țigară / cât privește foile de țigară a recunoscut că îi aparțin și le-a folosit pentru tutun obișnuit. În autoturism, pe scaunul din față a mai fost găsit un pachet de țigări K., iar în țipla din plastic ce-l învelea se găseau mai multe foițe de țigară. Martorul R.S.N. a declarat că pachetul de țigări îi aparținea, iar foițele respective le folosea la confecționarea țigărilor din tutun.

Atât inculpatul S.I. cât și martorul R.S.N. au refuzat sa li se recolteze sânge în vederea efectuării analizelor de laborator. Declarațiile date în timpul controlului au fost menționate în cuprinsul procesului verbal, iar actul a fost semnat de lucrătorii de poliție, persoanele depistate și martorul asistent. Atât fragmentele vegetale găsite în punguța de celofan cât și bucata de țigară confecționată artizanal au fost supuse unor teste de laborator. Specialiștii din cadrul I.G.P.R. - Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor, Precursori au stabilit că punguța conține cantitatea de 0, 22 grame cannabis, fragmentul de țigaretă conține de asemenea cannabis, substanță ce face parte din Tabelul Nr. III - anexă la Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.

Fiind audiat cu privire la proveniența și natura substanțelor găsite asupra sa și în mașina pe care o conducea, inculpatul S.I. a declarat că le-a primit gratis de la persoane pe care le cunoștea din vedere fără a putea preciza alte amănunte, iar furnizorii i-ar spus că este vorba despre o plantă care se vinde la liber, motiv pentru care era încredințat că deținându-le nu săvârșește nici o infracțiune. S-a considerat că această afirmație este dată de circumstanță, deoarece inculpatul S.I. mai fusese cercetat pentru fapte similare privind traficul ilicit de droguri / în acest sens în primul moment, fiind luat prin surprindere de acțiunea poliției a recunoscut că deținea „cânepă", modificarea declarației amintite având loc ulterior în cursul urmăririi penale.Audiat la cercetarea judecătorească – cu respectarea garanțiilor procesuale prevăzute de art. 6, art. 70 alin. (2) și art. 171 C. proc.

pen. - inculpatul S.I. a arătat că nu se consideră vinovat, susținând și de această dată că cele două persoane i-au spus că acea substanță vegetală pe care i-au dat-o se găsește în magazine speciale. Cu toate acestea, a recunoscut că în cursul urmăririi penale, la întrebarea lucrătorilor de poliție le-a spus că acea substanță este „cânepă". Pe de altă parte, tot în cursul urmăririi penale, le-a mai spus lucrătorilor de poliție că persoanele care le-au dat substanța le-au spus că este „cil" / și martorul R.S.N., care se afla în autoturism cu inculpatul, în momentul depistării, a susținut varianta prezentată de acesta, arătând că ceidoi băieți de la care au primit substanța vegetală le-a spus ca este salvie și că au cumpărat-o dintr-un magazin din București.

Acesta a mai susținut, contrar celor relatate de inculpat, că în momentul în care au fost întrebați de lucrătorii de poliție despre acea substanță vegetală le-au spus că este salvie. Susținerile în apărare ale inculpatului S.I. și relatările confirmative ale martorului R.S.N. au caracter singular aflându-se în contrarietate cu celelalte elemente probatorii administrate în cauză, respectiv: - din procesul verbal încheiat la data de 30 noiembrie 2002, cu ocazia depistării inopinate a inculpatului rezultă că în autoturismul condus de acesta s-au găsit foițe pentru țigări și o substanță vegetală, în legătură cu care, întrebat fiind, a spus că este cânepă; - totodată martora G.E.

a declarat și în fata instanței că a participat în calitate de martor asistent la percheziția efectuată autoturismului în care se aflau inculpatul și martorul R.S.N., ocazie cu care s-a găsit niște foițe pentru țigări și o substanță vegetală, despre care cei doi au declarat că nu cunosc împrejurările în care au ajuns în mașină.

Ulterior, când lucrătorii de poliție le-a făcut cunoscut că este o substanță interzisă martora l-a auzit pe șoferul autoturismului, respectiv pe inculpat, când a spus că este o cantitate infimă / a mai susținut martora că ocupanții autoturismului deveniseră agitați, prin atitudinea lor dând de înțeles că aveau cunoștință că acea substanță vegetală este un drog; - din raportul de constatare tehnico-științifică din 13 decembrie 2007, rezultă că în probele analizate, respectiv 0,22 grame cannabis și un fragment de țigaretă, care conținea cannabis, s-a pus în evidență tetrahidrocannabinol (THC), cannabinoid cu acțiune psihotropă, biosintetizat de planta Cannabis, care face parte din Tabelul-anexă nr. III din legea nr. 143/2000.

Instanța a respins cererea inculpatului privind aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 18 1 C. pen. [“fapta care nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni”] cu motivarea că deși cantitatea de droguri depistată este unică nu se poate reține că fapta inculpatului este lipsită de pericol social infracțional în raport cu natura/urmările acestui gen de acțiuni ilicite și împrejurarea că în perioada respectivă era cercetat pentru săvârșirea unei alte infracțiuni de trafic de droguri de mare risc, referitor la care a fost judecat și condamnat ulterior prin sentința penală nr. 97 din 26 februarie 2008 a Tribunalului Constanța la pedeapsa de 3 ani închisoare, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere potrivit art. 86 1 și urm.C.

pen. Apreciind astfel că inculpatul trebuie să răspundă penal, prin raportarea la criteriile legale din art. 72 C. pen. a elementelor de individualizare specifice cauzei pendinte (cantitatea redusă de droguri de risc deținută fără drept, datele ce caracterizează persoana inculpatului care a săvârșit anterior fapte ilicite concurente de același gen, este căsătorit, având în întreținere 2 copii minori) instanța a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa cu caracter alternativ a amenzii în cuantum de 1.500 lei, apropiată de minimul legal special de 500 lei indicat prin art. 63 alin. (3) teza a II-a C. pen. 2. În cauză au declarat în termen apeluri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T.

– Serviciul Teritorial Constanța, criticând sentința pentru netemeinicie cu motivarea că pedeapsa actuală cu amenda este lipsită de fermitate iar pentru asigurarea finalității prevederilor art. 52 C. pen. se impune condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii cu executarea în regim de detenție avându-se în vedere că acesta a comis fapta ilicită pendinte în timp ce era judecat pentru alte infracțiuni prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 – și inculpatul Suliman Isar care a solicitat în principal achitarea în temeiul art. 10 lit. a) sau d) C. proc. pen.

- fapta nu există nefiind probată în condiții legale în considerarea motivului de nulitate absolută invocat la prima instanță / este nevinovat întrucât nu a cunoștință că acea substanță vegetală găsită asupra sa și în autoturism este cannabis, drog de risc interzis în vederea consumului propriu conform Tabelului Anexă nr. III la Legea nr. 143/2000 - iar în subsidiar, reducerea pedepsei amenzii apreciată ca fiind excesivă. Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, prin Decizia penală nr. 64/ P din 3 septembrie 2009 în considerarea argumentelor probatorii și justificative avute în vedere de prima instanță a respins ca nefondate, în conformitate cu dispozițiile art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. apelurile declarate de procuror și inculpat menținând ca legală și temeinică sentința atacată. 3. Împotriva deciziei amintite a declarat în termen recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Constanța reiterând critica de netemeinicie din apel privind condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii cu executarea în regim de detenție, corespunzător cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Intimatul-inculpat a fost prezent la dezbaterea recursului și avându-se în vedere lipsa acestuia în apel i s-au adus la cunoștință prevederile art. 385 14 alin. (1) C. proc. pen., luându-se act că nu înțelege să facă alte declarații în cauză.

Înalta Curte,verificând decizia atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei în raport cu motivul de netemeinicie invocat de procuror, cât și din oficiu sub celelalte cazuri de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. – în conformitate cu dispozițiile art. 385 6 alin. (2) C. proc. pen. – a constată următoarele: Conform art. 345 C. proc. pen., instanța pronunță condamnarea când constată existența faptei, că aceasta constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat;dar potrivit art. 52 și art. 66 C. proc. pen., vinovăția inculpatului trebuie stabilită dincolo de orice îndoială în cadrul unui proces cu respectarea exigențelor prevăzute art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 21 din Constituție.

În cauză, inculpatul a dispus de timpul și înlesnirile necesare pregătirii apărării, a beneficiat de asistență juridică calificată în fazele procesuale desfășurate până în prezent - urmărire penală, fond, apel - și a avut efectiv posibilitatea participării active în ședință publică la administrarea în condițiile art. 288 – 291 C. proc. pen.

a tuturor probelor în acuzare și apărare [procese-verbale de constatare și percheziție, expertiză, alte înscrisuri, declarațiile acestuia și martorilor] Existența faptei ilicite / săvârșirea acesteia cu vinovăție ca temeiuri justificative în adoptarea soluției de condamnare - contestată de inculpat - rezultă din constatările în fapt pe baza probelor strânse / administrate pe parcursul întregului proces penal ce atestă în mod indubitabil că în ziua de 30 noiembrie 2007, în timp ce conducea autoturismul marca D.N., pe raza municipiului Constanța, inculpatul Suliman Iașar a fost depistat deținând asupra sa, fără drept, cantitatea de 0,22 grame de cannabis pentru consum propriu faptă ilicită ce constituie infracțiune prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 [probe concludente în acuzare sub acest aspect fiind: procesul-verbal de constatare - potrivit căruia, cu ocazia percheziției sumare asupra inculpatului S.l.

a fost găsită o punguță din plastic transparent ce conținea o substanță vegetală de culoare verde-oliv, cu miros specific de cannabis, iar, în buzunarul portierei drepte-față, într-o scrumieră a fost identificată o țigară confecționată artizanal, tip „Joint", arsă la unul din capete șj mai multe foițe de țigară - raportul de constatare tehnico-științificâ din 13 decembrie 2007 prin care specialiștii din cadrul I.G.P.R.

- Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor au stabilit că punga conținea cantitatea de 0,22 grame cannabis, fragmentul de țigaretă conține de asemenea cannabis, substanță ce face parte din Tabelul Nr. III - anexă la Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri / apărarea inculpatului că „ar fi știut că fuma o substanță-cil, nu una considerată drog și anume canabis” și că furnizorii - rămași neidentificați – l-ar fi informat că „proveniența era legală” fiind contrazisă de declarațiile martorei G.E.

care a relatat că a participat în calitate de martor asistent la percheziția efectuată autoturismului în care se aflau inculpatul și martorul R.S.N., ocazie cu care s-au găsit niște foițe pentru țigări și o substanță vegetală, despre care, inițial, inculpatul a susținut că nu cunoștea împrejurările în care a ajuns în mașină, apoi, a spus că este o cantitate infimă, iar în final prin atitudinea lui, devenind agitat, a dat de înțeles că avea cunoștință că acea substanță vegetală este un drog, mai ales că acesta a refuzat permanent testarea antidrog]. Într-adevăr, pentru tragerea la răspundere penală a inculpatului, fapta prevăzută de legea penală săvârșită cu vinovăție de acesta trebuie să prezinte și pericolul social concret al infracțiunii.

Ori, în raport de criteriile prevăzute de art. 18 1 C. pen., respectiv de împrejurările comiterii faptei - deținerea de substanțe periculoase pentru propria sănătate, dar și care pot genera comportamente cu consecințe negative asupra celor din jur, conducerea unui autovehicul sub influența unor asemenea substanțe pe drumuri publice, fapta prezintă pericolul social concret al infracțiunii, fiind aplicabile dispozițiile art. 18 C. pen. și nu cele ale art. 18 1 C. pen. Sub aspectul individualizării pedepsei, în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și avându-se în vedere cantitatea redusă și natura de risc a drogului deținut, comportamentul și circumstanțele personale inculpatului, pedeapsa amnezii de 1500 lei este de natură să asigure prevenția generală și reeducarea acestuia, în conformitate cu dispozițiile art. 52 C. pen.

Elementul de individualizare invocat de procuror pentru agravarea răspunderii penale a inculpatului referitor la comiterea altei fapte concurente de trafic de droguri de mare risc nu poate fi luat în considerare deoarece faptele nu sunt de aceeași natură-una viza traficul de droguri, în timp ce ultima consumul de droguri, iar prezumția de nevinovăție nu a fost înlăturată cu privire la prima faptă. În consecință, decizia atacată este legală și temeinică iar recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Constanța se va respinge ca nefondat în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În baza art. 192 alin. (3) C. proc.

pen. onorariul de avocat privind apărarea din oficiu al intimatului inculpat, în sumă de 50 lei se va plăti din fondul M.J.L.C. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. –Serviciul Teritorial Constanța împotriva Deciziei penale nr. 64/ P din 3 septembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, privind pe inculpatul S.I. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu al intimatului inculpat, în sumă de 50 lei se va plăti din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 30 martie 2010.