ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1231/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1231/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Deliberând asupra recursului

de față pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei a constatat următoarele:

1)

Tribunalul Constanța, secția

penală, prin sentința penală

nr. 245 din 22 iunie 2009 dată în Dosar nr. 1898/118/2009, hotărând

asupra învinuirilor deduse judecății în primă instanță, a pronunțat

următoarele:

a)

respingerea ca neîntemeiată a excepției

nulității absolute

a

urmăririi penale pe motivul că percheziția corporală și a autoturismului condus

de inculpat - în interiorul cărora au fost descoperite droguri de risc,

cannabis - s-a făcut de lucrători de poliție fără autorizarea judecătorului

contrar dispozițiilor art. 100 alin. (3) C. proc. pen. iar consecutiv;

b)

condamnarea inculpatului S.I. (fiul

lui I. și A.) pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc

pentru consum propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

la pedeapsa de 1500 lei amendă penală.

A fost atrasă atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 63

1

C. pen.

Conform art. 191 C. proc.

pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare statului.

Referitor la respingerea

excepției nulității absolute a probelor în acuzare strânse la urmărirea penală

instanța a motivat că percheziția corporală și a autoturismului – contrar

susținerilor inculpatului – pot fi dispuse potrivit art. 100 alin. (6) C. proc.

pen. și de organele de cercetare penală / iar în completare cu dispozițiile art.

213 C. proc. pen. prevăd că organul de cercetare penală este obligat să

efectueze actele de actele de cercetare penală ce nu suferă amânare chiar dacă

acestea privesc o cauză care nu este competentă sa, cum este situația activității

ilicite flagrante în speță.

Referitor la rezolvarea

acțiunii penale, prin condamnare potrivit dispozițiilor art. 345 alin. (2) C.

proc. pen. instanța a reținut că fapta ilicită încadrată juridic în prevederile

art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 – dedusă judecății prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T.

– Serviciul Teritorial Constanța nr. 216/D/P/2007 din 18 februarie 2009 - constând

în aceea că în seara zilei de 30 noiembrie 2007 inculpatul S.I. a fost depistat

în trafic deținând fără drept asupra sa și în autoturism cantitatea de 0,22 gr.

cannabis și un fragment de țigaretă conținând același drog de risc, exista ca

atare și a fost comisă cu vinovăție de acesta în următoarele împrejurări:

În seara zilei de 30 noiembrie 2007, organele de poliție rutieră

însoțite și de lucrători de

la B.C.C.O. Constanța, Compartimentul Antidrog, au oprit în trafic autoturismul

marca D.N.

Autoturismul

era condus de inculpatul S.I., iar locul din dreapta era ocupat de martorul R.S.N.

Cu ocazia percheziției sumare asupra

inculpatului S.I.a fost găsită o punguță din plastic transparent ce conținea o

substanță vegetală de culoare verde-oliv, cu miros specific de cannabis. De

asemenea, în buzunarul portierei drepte-față, într-o scrumieră a fost identificată

o țigară confecționată artizanal, tip „Joint", arsă la unul din capete și

mai multe foițe de țigară.

Cu privire la

proveniența și natura substanței, inculpatul S.I. a declarat că punguța cu

substanța vegetală cât și mucul de țigară le-a primit în seara respectivă de la

o persoană pe care nu o cunoaște, pentru a le încerca /

despre fragmentele vegetale i s-a

spus că este „cânepă" / și că nu a cunoscut ce conține mucul de țigară /

cât privește foile de țigară a

recunoscut că îi aparțin și le-a folosit pentru tutun obișnuit.

În autoturism, pe scaunul din față a mai fost găsit un pachet de țigări K.,

iar în țipla din plastic ce-l învelea se găseau mai multe foițe de țigară.

Martorul R.S.N. a declarat că pachetul de țigări îi aparținea, iar

foițele respective le folosea la confecționarea țigărilor din tutun.

Atât

inculpatul S.I. cât și martorul R.S.N. au refuzat sa li se recolteze sânge în

vederea efectuării analizelor de laborator.

Declarațiile date în timpul controlului au fost menționate în cuprinsul

procesului verbal, iar actul a fost semnat de lucrătorii de poliție, persoanele

depistate și martorul asistent.

Atât

fragmentele vegetale găsite în punguța de celofan cât și bucata de țigară

confecționată artizanal au fost supuse unor teste de laborator. Specialiștii

din cadrul I.G.P.R. - Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor,

Precursori au stabilit că punguța conține cantitatea de 0, 22 grame cannabis, fragmentul de țigaretă conține de asemenea cannabis, substanță ce face parte din

Tabelul Nr. III - anexă la Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea

traficului și consumului ilicit de droguri.

Fiind

audiat cu privire la proveniența și natura substanțelor găsite asupra sa și în

mașina pe care o conducea,

inculpatul S.I. a declarat că le-a primit gratis de la persoane pe care le

cunoștea din vedere fără a putea preciza alte amănunte, iar furnizorii i-ar

spus că este vorba despre o plantă care se vinde la liber, motiv pentru care

era încredințat că deținându-le nu săvârșește nici o infracțiune.

S-a considerat că această

afirmație este dată de circumstanță, deoarece inculpatul S.I. mai fusese

cercetat pentru fapte similare privind traficul ilicit de droguri / în acest

sens în primul moment, fiind luat prin surprindere de acțiunea poliției a

recunoscut că deținea „cânepă", modificarea declarației amintite având loc

ulterior în cursul urmăririi penale.Audiat la cercetarea judecătorească – cu

respectarea garanțiilor procesuale prevăzute de art. 6, art. 70 alin. (2) și art.

171 C. proc. pen. - inculpatul S.I. a arătat că nu se consideră vinovat,

susținând și de această dată că cele două persoane i-au spus că acea substanță

vegetală pe care i-au dat-o se găsește în magazine speciale. Cu

toate acestea, a recunoscut că în cursul

urmăririi penale, la întrebarea lucrătorilor

de poliție le-a spus că acea substanță este „cânepă". Pe de altă

parte, tot în cursul

urmăririi penale, le-a mai spus lucrătorilor de

poliție că persoanele care le-au dat

substanța le-au spus că este „cil" /

și martorul R.S.N., care se

afla în autoturism cu inculpatul, în momentul depistării, a susținut varianta

prezentată de acesta, arătând că ceidoi băieți de la care au primit substanța

vegetală le-a spus ca este salvie și că au cumpărat-o dintr-un magazin din

București. Acesta a mai susținut, contrar celor relatate de inculpat, că în

momentul în care au fost întrebați de lucrătorii de

poliție despre acea substanță vegetală le-au spus că este salvie.

Susținerile în apărare ale

inculpatului S.I. și relatările confirmative ale martorului R.S.N. au caracter

singular aflându-se în contrarietate cu celelalte elemente probatorii

administrate în cauză, respectiv:

- din procesul verbal

încheiat la data de 30 noiembrie 2002, cu ocazia depistării inopinate a inculpatului

rezultă că în autoturismul condus de acesta s-au găsit foițe pentru țigări și o

substanță vegetală, în legătură cu care, întrebat fiind, a spus că este cânepă;

- totodată martora G.E. a

declarat și în fata instanței că a participat în calitate de martor asistent la

percheziția efectuată autoturismului în care se aflau inculpatul și martorul R.S.N.,

ocazie cu care s-a găsit niște foițe pentru țigări și o substanță vegetală,

despre care cei doi au declarat că nu cunosc împrejurările în care au ajuns în

mașină. Ulterior, când lucrătorii de poliție le-a făcut cunoscut că este o

substanță interzisă martora l-a auzit pe șoferul autoturismului, respectiv pe

inculpat, când a spus că este o cantitate infimă /

a mai susținut martora că ocupanții autoturismului deveniseră agitați,

prin

atitudinea lor dând de înțeles că aveau cunoștință că acea substanță

vegetală este un drog;

- din

raportul de constatare tehnico-științifică din 13 decembrie 2007, rezultă că în

probele analizate, respectiv 0,22 grame cannabis și un fragment de țigaretă,

care conținea cannabis, s-a pus în evidență tetrahidrocannabinol (THC),

cannabinoid cu acțiune psihotropă, biosintetizat de planta Cannabis, care face

parte din Tabelul-anexă nr. III din legea nr. 143/2000.

Instanța a respins cererea inculpatului

privind aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 18

1

C. pen. [“fapta

care nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni”] cu motivarea că deși

cantitatea de droguri depistată este unică nu se poate reține că fapta

inculpatului este lipsită de pericol social infracțional în raport cu

natura/urmările acestui gen de acțiuni ilicite și împrejurarea că în perioada

respectivă era cercetat pentru săvârșirea unei alte infracțiuni de trafic de

droguri de mare risc, referitor la care a fost judecat și condamnat ulterior

prin sentința penală nr. 97 din 26 februarie 2008 a Tribunalului Constanța la

pedeapsa de 3 ani închisoare, a cărei executare a fost suspendată sub

supraveghere potrivit art. 86

1

și urm.C. pen.

Apreciind astfel că

inculpatul trebuie să răspundă penal, prin raportarea la criteriile legale din art.

72 C. pen. a elementelor de individualizare specifice cauzei pendinte

(cantitatea redusă de droguri de risc deținută fără drept, datele ce

caracterizează persoana inculpatului care a săvârșit anterior fapte ilicite

concurente de același gen, este căsătorit, având în întreținere 2 copii minori)

instanța a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa cu caracter alternativ a

amenzii în cuantum de 1.500 lei, apropiată de minimul legal special de 500 lei

indicat prin art. 63 alin. (3) teza a II-a C. pen.

termen apeluri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T.

– Serviciul Teritorial Constanța, criticând sentința pentru netemeinicie cu

motivarea că pedeapsa actuală cu amenda este lipsită de fermitate iar pentru

asigurarea finalității prevederilor art. 52 C. pen. se impune condamnarea

inculpatului la pedeapsa închisorii cu executarea în regim de detenție avându-se

în vedere că acesta a comis fapta ilicită pendinte în timp ce era judecat

pentru alte infracțiuni prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 – și

inculpatul Suliman Isar care a solicitat în principal achitarea în temeiul art.

10 lit. a) sau d) C. proc. pen. - fapta nu există nefiind probată în condiții

legale în considerarea motivului de nulitate absolută invocat la prima instanță

/ este nevinovat întrucât nu a cunoștință că acea substanță vegetală găsită asupra

sa și în autoturism este cannabis, drog de risc interzis în vederea consumului

propriu conform Tabelului Anexă nr. III la Legea nr. 143/2000 - iar în subsidiar, reducerea pedepsei amenzii apreciată ca fiind excesivă.

Curtea de Apel Constanța, secția

penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, prin Decizia penală nr. 64/

P din 3 septembrie 2009 în considerarea argumentelor probatorii și

justificative avute în vedere de prima instanță a respins ca nefondate, în

conformitate cu dispozițiile art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. apelurile

declarate de procuror și inculpat menținând ca legală și temeinică sentința

atacată.

amintite a declarat în termen recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Constanța reiterând

critica de netemeinicie din apel privind condamnarea inculpatului la pedeapsa

închisorii cu executarea în regim de detenție, corespunzător cazului de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Intimatul-inculpat a fost prezent

la dezbaterea recursului și avându-se în vedere lipsa acestuia în apel i s-au

adus la cunoștință prevederile art. 385

14

alin. (1) C. proc. pen., luându-se

act că nu înțelege să facă alte declarații în cauză.

Înalta Curte,verificând decizia

atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei în raport cu

motivul de netemeinicie invocat de procuror, cât și din oficiu sub celelalte

cazuri de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. – în

conformitate cu dispozițiile art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen. – a constată

următoarele:

Conform art. 345 C. proc. pen., instanța pronunță condamnarea când

constată existența faptei,

că aceasta constituie infracțiune și a fost săvârșită de

inculpat;dar potrivit art. 52 și art. 66 C. proc. pen., vinovăția inculpatului

trebuie stabilită dincolo de orice îndoială în cadrul unui proces cu

respectarea exigențelor prevăzute art. 6 din Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 21 din Constituție.

În

cauză, inculpatul a dispus de timpul și înlesnirile necesare pregătirii

apărării, a beneficiat de asistență juridică calificată în fazele procesuale

desfășurate până în prezent - urmărire penală, fond, apel - și a avut efectiv

posibilitatea participării active în ședință publică la administrarea în

condițiile art. 288 – 291 C. proc. pen. a tuturor probelor în acuzare și

apărare [procese-verbale de constatare și percheziție, expertiză, alte

înscrisuri, declarațiile acestuia și martorilor]

Existența faptei ilicite / săvârșirea acesteia cu vinovăție ca temeiuri

justificative în adoptarea soluției de condamnare - contestată de inculpat -

rezultă din constatările în fapt pe baza probelor strânse / administrate pe

parcursul întregului proces penal ce atestă în mod indubitabil că în ziua de 30

noiembrie 2007, în timp ce conducea autoturismul marca D.N., pe raza

municipiului Constanța, inculpatul Suliman Iașar a fost depistat deținând asupra

sa, fără drept, cantitatea de 0,22 grame de cannabis pentru consum propriu faptă ilicită ce constituie infracțiune prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000 [probe concludente în acuzare sub acest aspect fiind:

procesul-verbal de constatare - potrivit căruia, cu ocazia percheziției sumare

asupra inculpatului S.l. a fost găsită o punguță din plastic transparent ce

conținea o substanță vegetală de culoare verde-oliv, cu miros specific de

cannabis, iar, în buzunarul portierei drepte-față, într-o scrumieră a fost

identificată o țigară confecționată

artizanal, tip „Joint", arsă la unul din capete șj mai multe foițe de

țigară - raportul de constatare tehnico-științificâ din 13 decembrie 2007 prin

care specialiștii din cadrul I.G.P.R. - Laboratorul Central de Analiză și

Profil al Drogurilor au stabilit că punga conținea cantitatea de 0,22 grame cannabis, fragmentul de țigaretă conține de asemenea cannabis, substanță ce face parte din

Tabelul Nr. III - anexă la Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea

traficului și consumului ilicit de droguri / apărarea inculpatului că „ar fi

știut că fuma o substanță-cil, nu una considerată drog și anume canabis” și că

furnizorii - rămași neidentificați – l-ar fi informat că „proveniența era

legală” fiind contrazisă de declarațiile martorei G.E. care a relatat că a

participat în calitate de martor asistent la percheziția efectuată

autoturismului în care se aflau inculpatul și martorul R.S.N., ocazie cu care

s-au găsit niște foițe pentru țigări și o substanță vegetală, despre care,

inițial, inculpatul a susținut că nu cunoștea împrejurările în care a ajuns în

mașină, apoi, a spus că este o cantitate infimă, iar în final prin atitudinea

lui, devenind agitat, a dat de înțeles că avea cunoștință că acea substanță

vegetală este un drog, mai ales că acesta a refuzat permanent testarea

antidrog].

Într-adevăr, pentru tragerea la răspundere penală a inculpatului, fapta

prevăzută de legea penală săvârșită cu vinovăție de acesta trebuie să prezinte

și pericolul social concret al infracțiunii.

Ori, în raport de criteriile prevăzute de art. 18

1

C. pen.,

respectiv de împrejurările comiterii faptei - deținerea de substanțe

periculoase pentru propria sănătate, dar și care pot genera comportamente cu

consecințe negative asupra celor din jur, conducerea unui autovehicul sub

influența unor asemenea substanțe pe drumuri publice, fapta prezintă pericolul

social concret al infracțiunii, fiind aplicabile dispozițiile art. 18 C. pen.

și nu cele ale art. 18

1

C. pen.

Sub

aspectul individualizării pedepsei, în raport de criteriile prevăzute de art. 72

C. pen. și avându-se în vedere cantitatea redusă și natura de risc a drogului deținut,

comportamentul și circumstanțele personale inculpatului, pedeapsa amnezii de

1500 lei este de natură să asigure prevenția generală și reeducarea acestuia,

în conformitate cu dispozițiile art. 52 C. pen. Elementul de individualizare

invocat de procuror pentru agravarea răspunderii penale a inculpatului referitor

la comiterea altei fapte concurente de trafic de droguri de mare risc nu poate

fi luat în considerare deoarece faptele nu sunt de aceeași natură-una

viza traficul de droguri, în timp ce

ultima consumul de droguri, iar prezumția de nevinovăție nu a fost înlăturată

cu privire la prima faptă.

În consecință, decizia

atacată este legală și temeinică iar recursul declarat de Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial

Constanța se va respinge ca nefondat în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (3) C.

proc. pen. onorariul de avocat privind apărarea din oficiu al intimatului

inculpat, în sumă de 50 lei se va plăti din fondul M.J.L.C.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

– D.I.I.C.O.T. –Serviciul Teritorial Constanța împotriva Deciziei penale nr. 64/

P din 3 septembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru

cauze penale cu minori și de familie, privind pe inculpatul S.I.

Onorariul de avocat pentru

apărarea din oficiu al intimatului inculpat, în sumă de 50 lei se va plăti din

fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință

publică, azi 30 martie 2010.