ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1095/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1095/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând

asupra recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 422 din 20 decembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Constanța,

secția penală, în dosarul penal nr. 12057/118/2010, a fost condamnat inculpatul

D.R. la următoarele pedepse:

- în baza art.

2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 320/1 alin. (7) C. proc. pen.,

pentru deținerea de droguri de risc în vederea punerii în circulație prin

vânzare, fără drept, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de un an după executarea pedepsei

închisorii;

- în baza art.

4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 320/1 alin. (7) C. proc. pen.,

pentru deținerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, la

pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare.

În baza art.

33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. s-au

contopit pedepsele stabilite și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, în final

inculpatul D.R. - urmând să execute pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare și

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de un an după executarea

pedepsei închisorii.

În baza art.

71 C. pen. s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

Conform art.

350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive iar în

temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada

reținerii și arestării preventive, cu începere de la data de 08 septembrie 2010

la zi.

Potrivit art.

17 alin. (1) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea

și distrugerea cantităților de 73,4 grame rezină de canabis, 5,5 grame canabis

și 29,1 grame canabis, predate Direcției Cazier Judiciar și Evidență Operativă

din cadrul IGPR, cu dovada seria H nr. 0020377 din 21 septembrie 2010.

În baza art.

190 alin. (4) C. proc. pen. suma de 150 lei, reprezentând onorariul de

traducător în favoarea doamnei traducător T.L. s-a avansat din fondurile

M.J.L.C.

În temeiul

art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1210 lei cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a

dispune în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:

Lucrătorii de poliție

din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Constanța s-au

sesizat, din oficiu, la data de 07 septembrie 2010 cu privire la faptul că

cetățeanul italian D.R. era implicat în activități de trafic de droguri,

existând suspiciunea că acesta deținea și punea în circulație droguri de risc

pe raza municipiilor Constanța și Mangalia. Prin ordonanța cu nr. 43/A/2010 din

data de 07 septembrie 20120 au fost autorizați un investigator sub acoperire și

un colaborator al acestuia, pentru culegerea de date și informații despre

activitatea infracțională desfășurată de către inculpat și pentru procurarea de

la acesta de rezină de canabis și canabis. Din procesul verbal întocmit la data

de 07 septembrie 2010 de către investigatorul sub acoperire a rezultat că în

cursul după-amiezii de 07 septembrie 2010, inculpatul D.R. s-a întâlnit cu

colaboratorul sub acoperire căruia i-a precizat că deținea circa 200 grame de

rezină de canabis (hașiș), pe care intenționa să o vândă cu suma de 50

lei/gram. Cei doi au stabilit să se întâlnească în zona gării din Mangalia,

pentru realizarea tranzacției, respectiv pentru vânzarea cantității de droguri

mai sus menționată.

Celor doi le-a

făcut cunoștință numitul B.I.M., care nu a participat la discuția pe care

aceștia au purtat-o despre tranzacția cu droguri.

La data de 07

septembrie 2010 s-a constituit echipa de prindere în flagrant și, pentru

constatarea infracțiunii, s-a procedat, începând cu ora 20.00, la supravegherea

parcării gării din mun. Mangalia. în jurul orei 20.30, în parcarea gării și-a

făcut apariția inculpatul D.R. împreună cu B.I.M. și S.C., cu vehiculul

inculpatului, acesta deplasându-se pe jos la autoturismul în care se aflau

investigatorul sub acoperire și colaboratorul acestuia. Inculpatul a solicitat

și a examinat suma de 4.000 lei pe care o cerea pentru cantitatea de rezină de canabis

pe care dorea să o vândă, situație de fapt ce rezultă din procesul verbal al

investigatorului sub acoperire și declarația din 08 septembrie 2010 dată de B.I.M.

După câteva minute, polițiștii din dispozitivul de supraveghere au intervenit,

încercuind autoturismul în care se afla inculpatul, și-au declinat calitatea și

l-au somat pe acesta să coboare din autoturism.

Inculpatul a

refuzat să asculte somațiile „Stai. Poliția.", auzite în mod cert și de

către B.I.M., așa cum acesta a precizat în declarația din 08 septembrie 2010 și

a încercat să fugă de la locul depistării, opunând rezistență prinderii, fiind

necesară utilizarea forței fizice.

Inculpatul

D.R. a declarat că vorbește și înțelege limba română, locuind în România de doi

ani. Pe preșul din spate al scaunului stânga spate a autovehiculului

investigatorului, respectiv locul în care s-a aflat inculpatul, s-a găsit

cantitatea de 74,1 grame rezină de canabis sub forma a opt fragmente ovoidale.

De asemenea, în autovehiculul inculpatului a fost găsită borseta acestuia în

care se afla cantitatea de 1,3 grame canabis ambalată și porționată în două

punguțe. Având în vedere afirmațiile numitei S.C., că la adresa unde locuiește

împreună cu inculpatul, acesta mai deține droguri și este de acord să le predea

organelor de poliție, s-a procedat la conducerea în teren a susnumitei, la

adresa menționată de aceasta, unde a predat 6,3 grame canabis ambalate într-o

punguță, 32,2 grame canabis ambalate într-o altă punguță, o țigaretă conținând canabis

și 0,2 grame rezină de canabis, despre care a declarat că îi aparțin

inculpatului, așa cum rezultă și din procesul verbal de depistare a

inculpatului și de ridicare a corpurilor delicte.

Natura și masa

substanțelor în litigiu a fost stabilită prin constatarea tehnico-științifică

efectuată de Laboratorul de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Brigăzii

de Combatere a Criminalității Organizate Constanța, în urma căreia s-au

întocmit adresa nr. 1026418/8 septembrie 2010 și raportul de constatare

tehnico-științifică nr. 1026418 din 8 septembrie 2010.

În cauză s-au

efectuat analize biologice de urină de către Spitalul Jud. Constanța la data de

07 septembrie 2010, care a emis buletinul din aceeași dată, constatându-se

prezența canabisului (THC-marijuana) în organismul inculpatului.

Audiat în

cauză, în declarația de învinuit, numitul D.R. a precizat că a fost găsit de

poliție în gara din Mangalia și că în vehiculul în care se afla el a adus

droguri sub formă de ouă alungite, în număr de șapte sau opt. D.R. a menționat

și faptul că toate substanțele găsite îi aparțin și le avea pentru consum

propriu, însă această apărare este infirmată de întreg materialul probator

administrat la dosar, astfel că instanța de fond a apreciat că urmează a fi

respinsă ca fiind neadevărată

În declarația

de inculpat, în prezența apărătorului ales, D.R. nu a mai recunoscut că s-a

opus prinderii și că a încercat să fugă de la locul depistării. El a arătat că

nu a auzit, după plecarea sa de la locul depistării, somațiile „Poliția. Stai

poliția", iar această apărare s-a apreciat că este mincinoasă avându-se în

vedere procesul verbal de prindere în flagrant și declarația martorului G.M.,

din care rezultă că, încă de la inițierea activității de prindere în flagrant,

s-a procedat la somarea inculpatului, folosindu-se expresia „Poliția. Stai

poliția".

De asemenea,

instanța de fond a reținut că așa cum rezultă din procesul verbal încheiat la

data de 08 septembrie 2010, s-au solicitat relații prin ofițerul de legătură de

pe lângă Ambasada Italiei la București, ocazie cu care s-a comunicat

autorităților judiciare romane că în anul 2008 (de când inculpatul a venit în

România) în Italia a fost emis un mandat de arestare valabil și în momentul de

față pentru infracțiuni de fraude informatice.

Cu ocazia

prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul D.R., prin apărătorul

ales, a depus documentul intitulat certificat de cazier judiciar emis de

Autoritățile Judiciare din Italia, și traducerea acestuia în română, din care

rezultă că inculpatul nu ar fi înregistrat în cazierul judiciar al acestei

țări, respectiv că nu ar fi suferit condamnări până în prezent.

A constatat

însă instanța de fond că împrejurarea potrivit căreia numitul D.R. este

implicat în activități de trafic ilicit de droguri, a rezultat și din

conținutul a trei mesaje ce apar în telefonul acestuia, ca datând din 27 august

2010, 29 august 2010 și 7 septembrie 2010, pe care inculpatul le-a primit sau

le-a expediat către trei persoane diferite. Din conținutul lor, rezultă, fără

echivoc, că numitul D.R. desfășoară activități de punere în circulație de

rezină de canabis, constituite în bucăți sub formă ovoidală.

În opinia

primei instanțe, situația de fapt, expusă mai sus și reținută prin actul de

inculpare, este dovedită cu următoarele acte și probe: procesul verbal de

sesizare din oficiu din data de 7 septembrie 2010; procesele verbale întocmite

de către investigatorul sub acoperire la data de 7 septembrie 2010; procesul

verbal de prindere în flagrant din 7 septembrie 2010; adresa și raportul nr.

1026418 din 8 septembrie 2010 ale Laboratorului de Analiză și Profil al

Drogurilor din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate

Constanța; buletinul de analize medicale întocmit de Laboratorul Spitalului

Județean de Urgență Constanța; procesele verbale din 7 și 8 septembrie 2010

întocmite de lucrătorii de poliție din cadrul Brigăzii de Combatere a

Criminalității Organizate Constanța de ridicare a telefoanelor mobile aparținând

inculpatului și de verificare a conținutului SMS-urilor din aceste telefoane;

declarațiile martorei S.C.; declarațiile de martor și învinuit date de B.I.M.;

declarațiile inculpatului D.R.

Se mai reține

că la termenul de judecată din data de 15 noiembrie 2010, instanța de fond a

procedat la audierea inculpatului, acesta declarând că mențiunile din cuprinsul

actului de inculpare corespund adevărului, mai puțin precizarea că la somația

lucrătorilor de poliție ar fi încercat să fugă, aspect care însă nu are nici o

consecință asupra încadrării juridice a faptelor și asupra vinovăției

inculpatului. La următorul termen de judecată, din data de 06 decembrie 2010,

după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, inculpatul, prin apărător, a

solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., susținând

că-și însușește probele administrate în cursul urmăririi penale și nu solicită

administrarea de noi probe.

Deși în cauză

fusese începută cercetarea judecătorească, instanța de fond a apreciat că pot

fi aplicate aceste dispoziții legale. Astfel, s-a arătat că, după intrarea in

vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea

soluționării proceselor, s-au ridicat deja în practică o serie de probleme de

interpretare, în special cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. în cauzele aflate în curs de soluționare.

În final, după

o amplă motivare, instanța de fond a arătat că, deși a început cercetarea

judecătorească, fiind audiat numai inculpatul - care și-a recunoscut vinovăția

- pot fi incidente dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., în

condițiile în care inculpatul a menționat că dorește să se prevaleze de aceste

dispoziții legale.

La stabilirea

pedepselor, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., precum și criteriile generale de individualizare,

prev. de art. 72 C. pen., respectiv gradul concret de pericol social al

infracțiunilor săvârșite, apreciat prin prisma împrejurărilor și a modalității

concrete de comitere, a urmărilor produse, a datelor ce caracterizează persoana

inculpaților. S-a avut în vedere, în primul rând, că infracțiunile de care

inculpatul se face vinovat prezintă un grad sporit de pericol social, având în

vedere natura acestora, atingerea adusă relațiilor sociale ocrotite de

legiuitor și referitoare la protejarea sănătății persoanei. Totodată, s-a avut

în vedere și scopul urmărit de inculpat, respectiv obținerea de venituri în mod

ilicit. Pe de altă parte, s-a reținut că inculpatul, deși nu este recidivist,

totuși din înscrisurile dosarului rezultă că nu este la prima infracțiune de

acest gen, figurând în evidențe cu o condamnare în Italia, pentru deținere

ilegală de droguri.

În termen

legal, împotriva sentinței au declarat apel, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE

DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIICOT - Serviciul Teritorial Constanța și inculpatul

D.R.

MINISTERUL

PUBLIC a criticat sentința pentru nelegalitate, sub aspectul greșitei aplicări

a dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. după începerea cercetării

judecătorești, solicitând desființarea sentinței și rejudecarea cauzei de către

instanța de fond.

Inculpatul

D.R., în concluziile scrise și in concluziile orale, formulate cu ocazia

dezbaterilor, a criticat sentința sub aspectul modului de individualizare a

executării pedepsei, solicitând să se constate că sunt aplicabile disp. art.

86/ 1 C. proc. pen.

În cursul

judecării apelului, curtea de apel - din oficiu - a invocat excepția de neconstituționalitate

a disp. art. 320

1

C. proc. pen., sesizând Curtea Constituțională în

vederea soluționării acestei excepții, prin încheierea din 18 februarie 2011.

Deși dispozițiile legale a căror neconstituționalitate se invocă servesc la

buna rezolvare a cauzei în apel, întrucât prin modificările recente au fost

abrogate dispozițiile legale vizând suspendarea judecății cauzei pe timpul

soluționării excepției de neconstituționalitate, curtea de apel a apreciat că

trebuie să se pronunțe asupra apelurilor, înainte de soluționarea excepțiilor

de neconstituționalitate, pentru asigurarea termenului rezonabil de judecată și

ținând seama de faptul că inculpatul se află în stare de arest preventiv.

Prin decizia

penală nr. 66 P din 20 mai 2011, Curtea de Apel Constanța, secția penală, a

dispus următoarele:

A respins ca

nefondat apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI

JUSTIȚIE - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanța.

A admis apelul

declarat de inculpatul D.R., a desființat, în parte, sentința apelată și,

rejudecând, a dispus - în baza art. 86

1

alin. (1) și (2) C. pen. -

suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată

inculpatului.

În baza art.

71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe

durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

Conform art.

86

2

C. pen. a stabilit un termen de încercare de 4 ani, pe durata

acestuia, potrivit, art. 86

3

alin. (1) C. pen. inculpatul fiind

obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere :

- să se

prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul

Constanța, organ desemnat cu supravegherea.

- să anunțe în

prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și

să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;

S-a atras

atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen. privind

revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În temeiul

art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. a dispus punerea, de îndată, în

libertate a inculpatului D.R. de sub puterea mandatului de arestare preventive

nr. 88 din 08 septembrie 2010 emis de TRIBUNALUL CONSTANȚA în dosarul penal nr.

11272/118/2010, dacă nu este arestat sau reținut în altă cauză.

Din pedeapsă

s-a dedus durata arestului preventiv din perioada

20 decembrie 2010

la 20 mai 2011.

Au fost

menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

În temeiul

art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina

statului.

Pentru a

dispune în acest sens, instanța de apel a reținut următoarele:

S-a constatat,

pe de o parte, în ce privește aplicarea de către prima instanță a disp. art.

320

1

C. proc. pen., că aceasta, la termenul din 25 octombrie2010,

primul termen de judecată pe fondul cauzei, a dat citire actului de sesizare,

și a constatat că inculpatul, cetățean italian, aflat în stare de arest, a

primit o copie a acestui act, întocmit în limba română. De asemenea, la cererea

inculpatului, prima instanță a amânat judecarea cauzei si a dispus

recomunicarea actului de sesizare a instanței către inculpat, tradus în limba

italiană. La următorul termen fixat, respectiv la 15 noiembrie 2010, s-a

procedat la ascultarea inculpatului și s-a dispus amânarea cauzei pentru

citarea, în vederea audierii, a martorilor din rechizitoriu, precum și pentru

obținerea unor informații de la DIICOT.

La termenul

din 6 decembrie 2010, inculpatul a dat o nouă declarație, în care a recunoscut

faptele ce i-au fost reținute în actul de sesizare, însușindu-și probele

administrate pe timpul urmăririi penale, și renunțând la dreptul de a solicita

readministrarea acestora în fața instanței, și a solicitat aplicarea art. 320

1

C. proc. pen.

Este adevărat,

a constatat instanța de prim control judiciar, că instanța de fond a procedat

la soluționarea cauzei cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., după

ascultarea inculpatului, și după citirea actului de sesizare al instanței,

însă, din punctul de vedere al instanței de apel, dispoziția legală sus -

menționată este o prevedere legală penală cu caracter mixt, procesual și

substanțial, și - în acest sens - ea poate fi aplicată pe toată durata

procesului.

În ce privește

apelul declarat de inculpat, instanța de prim control judiciar a apreciat că

este întemeiat, gravitatea concretă redusă a faptelor săvârșite de inculpat,

împreună cu atitudinea sinceră a acestuia, cu faptul că este rezident in

România, unde și-a întemeiat o familie, și că a colaborat cu organele de

urmărire penală, astfel cum rezultă din adresa DIICOT - Serviciul Teritorial

Constanța, conducând la concluzia că scopul pedepsei poate fi atins și fără

privare de libertate, pronunțarea condamnării constituind un avertisment față

de inculpat, care - anterior - a executat din pedeapsa rezultantă de 2 ani

închisoare, în stare de arest preventiv, aproape jumătate. în final, s-a arătat

că fiind îndeplinite și celelalte condiții prev. de art. 86/1 C. pen., se poate

dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale aplicate

acestuia.

Împotriva

deciziei a declarat recurs PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI

JUSTIȚIE - DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ

ȘI TERORISM - Serviciul Teritorial Constanța.

Se reține că

Ministerul Public a renunțat la primul caz de casare invocat, în raport cu

deciziile Curții Constituționale și cu publicarea O.U.G. nr. 121/2011, toate

adoptate după pronunțarea hotărârilor atacate, nu mai susține prima critică

referitoare la greșita aplicare a dispozițiilor art. 320/1 C. proc. pen.

A fost invocat

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen. în sensul stabilirii greșite de către instanța de apel a modalității de

executare a pedepsei rezultante aplicate de către instanța de fond,

solicitându-se admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

menținerea sentinței instanței de fond prin care s-a dispus executarea în

penitenciar a pedepsei rezultante aplicate inculpatului. Astfel, s-a susținut

că suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 2 ani

închisoare aplicată inculpatului pentru comiterea în concurs a infracțiunilor

prev. de art. 2 alin. (1) și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, nu este

aptă să conducă la reeducarea acestuia, pentru următoarele considerente:

inculpatul a mai fost condamnat, în Italia, pentru infracțiuni legate de

droguri;

România, inculpatul deținea legal un magazin de vânzare a plantelor

etnobotanice, dar făcea acest lucru doar în scopul de a racola clienți cărora

să le vândă nelegal droguri, informație care a condus la sesizarea Direcției de

Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism -

Serviciul Teritorial Constanța și la prinderea în flagrant a inculpatului,

împrejurare în care s-au descoperit cantități însemnate de droguri și asupra

inculpatului D.R., dar și în autoturismul acestuia, precum și la locuința sa,

cu precizarea că cele de la locuința acestuia au fost predate polițiștilor de

către concubina sa - martora S.C.;

prinderii în flagrant, inculpatul a încercat să fugă, forțând barajul făcut de

polițiști, și chiar s-a opus cu vehemență atunci când s-a încercat imobilizarea

sa după ce a fost prins;

urmăririi penale, în fața procurorului, și apoi în fața judecătorului care a

admis propunerea de arestare preventivă, inculpatul a avut o poziție oscilantă,

invocând împrejurarea că drogurile i-ar fi fost plasate de către polițiști ori

de către martorul B.I.M., pentru ca, mai apoi, în fața instanței de fond, la

termenul din 15 noiembrie 2010, să precizeze că recunoaște doar deținerea de

droguri în vederea consumului, spunând că nu se face vinovat de trafic de

droguri.

Înalta Curte

apreciază ca întemeiate criticile Ministerului Public cu privire la modalitate

de executare neprivativă de liberate a pedepsei rezultante aplicată

inculpatului, pentru următoarele motive.

I) în primul

rând, se constată că argumentele menționate în decizie pentru schimbarea

modalității de executare a pedepsei aplicată inculpatului D.R. sunt neîntemeiate:

- primul argument

este cel potrivit căruia s-a constatat „gravitatea redusă concretă a faptelor

săvârșite de inculpat";

Faptele

menționate în rechizitoriu, și pe care inculpatul - în final - nu le-a mai

contestat (în sinteză, deținerea a circa 200 grame de rezină de canabis

(hașiș), pe care intenționa să o vândă cu suma de 50 lei/gram, pentru care, cu

ocazia prinderii în flagrant, a solicitat suma de 4.000 lei), nu pot fi

caracterizate printr-o gravitate redusă, chiar dacă se are în vedere numai

venitul pe care, printr-o singură tranzacție, l-ar fi obținut (suma de 4.000

lei neputând fi apreciată, în nici un caz, ca una modică în România ci,

dimpotrivă, semnificativă, reprezentând echivalentul a circa 1.000 de Euro, în

condițiile în care salariul minim era de circa 140 Euro/lună, iar salariul

mediu era de circa 430 Euro/lună).

- al doilea

argument este cel privitor la „atitudinea sinceră a acestuia";

Declarațiile

inculpatului, în cursul urmăririi penale, și chiar în cele inițiale date în

cursul judecății în primă instanță (fil.38), nu se conciliază cu

„sinceritatea" menționată ca argument de către instanța de apel, acesta

invocând, succesiv, diferite apărări, și afirmând că nu se face vinovat de

trafic de droguri. Abia după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, în

cursul judecății în primă instanță, inculpatul, în scopul obținerii

beneficiului reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă, a solicitat să dea

o nouă declarație și să-și recunoască faptele menționate în rechizitoriu

(fil.71).

Recunoașterea

faptelor de către inculpat, în final, după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010,

făcută în scopul obținerii beneficiului reducerii cu o treime a limitelor de

pedeapsă, a primit deja eficiență juridică, instanța de fond - prin aplicarea

dispozițiilor art. 320/1 alin. (7) C. proc. pen. - aplicând pedepse reduse, în

noile limite.

- al treilea

argument se referă la faptul că inculpatul „este rezident in România";

După

condamnarea din Italia, din anul 2003, inculpatul a venit în România. Așa cum

arată în declarația dată în cursul judecății la instanța de fond, în România „am

deținut un magazin cu plante etnobotanice ... obțineam venituri de la magazinul

meu" (fii.38-38 verso).

De asemenea,

într-o altă declarație, inculpatul a arătat că „am fost căsătorit în România 5

ani și am un copil minor .... S.C. este concubina mea ... cu concubina sunt de

2 ani ... în Italia sunt cercetat pentru infracțiuni informatice dar nu am nici

un mandat de arestare" (fil. 8 declarație inculpat cu ocazia soluționării

propunerii de arestare preventivă, dosar nr. 11272/118/2010).

Împrejurarea

că inculpatul era rezident în România, coroborată cu împrejurarea că obținea

venituri din funcționarea unui magazin de plante etnobotanice, nu sunt

argumente rezonabile care să justifice concluzia că scopul pedepsei poate fi

atins și fără executarea acesteia.

- următorul

argument este că inculpatul, în România, „și-a întemeiat o familie";

Așa cum s-a

arătat, din declarația inculpatului, și din înscrisurile în circumstanțiere

depuse la dosar, rezultă următoarele cu privire la situația sa, după venirea în

România: „am fost căsătorit în România 5 ani și am un copil minor .... S.C.

este concubina mea ...cu concubina sunt de 2 ani ..." (fil. 8 declarație

inculpat cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă, dosar nr.

11272/ 118/2010).

- în sfârșit,

ultimul argument constă în aceea că inculpatul „a colaborat cu organele de

urmărire penală, astfel cum rezultă din adresa DIICOT- Serviciul Teritorial

Constanța";

Conform

înscrisului la care a făcut referire instanța de apel „...D.R. a precizat că nu

poate să ofere elemente concrete pentru identificarea lui „C.", ci doar că

poate să cumpere personal de la acesta rezină de canabis, dacă va fi pus în

libertate .... după ce s-a încercat identificarea persoanei denunțate ceea ce

nu s-a reușit" (fil.66 d.p.i.).

Or, conținutul

acestei adrese nu se conciliază cu reținerea unei „colaborări cu organele de

urmărire penală".

II) în al

doilea rând, se constată că soluția instanței de apel, cu privire la schimbarea

modalității de executare a pedepsei rezultante aplicată inculpatului D.R., este

netemeinică și din observarea dispozițiilor art. 86/1 alin. (1) lit. c) C. pen.

cu următorul conținut: „se apreciază, ținând seama de persoana condamnatului,

de comportamentul său după comiterea faptei, că pronunțarea condamnării

constituie un avertisment pentru acesta și, chiar fără executarea pedepsei,

condamnatul nu va mai săvârși infracțiuni".

Prin prisma

acestor dispoziții legale, instanța de apel a apreciat greșit, în raport cu

toate datele cauzei penale, inclusiv a celor legate de persoana inculpatului,

cum au fost deja menționate, că scopul pedepsei - astfel cum este definit de

art. 52 C. pen. - poate fi realizat printr-un „avertisment" în sensul

celui prevăzut de dispozițiile art. 86/1 alin. (1) lit. c) C. pen. De altfel,

în doctrină și jurisprudență se acceptă că în operațiunea de individualizare

judiciară a pedepsei (cuantum și modalitate de executare) se recurge la

criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., criterii la care face

trimitere și cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen.

Toate

împrejurările comiterii infracțiunii, inclusiv recunoașterea faptelor de către

inculpat, au fost utilizate drept criterii de individualizare a pedepselor

stabilite, în sensul celor prevăzute de art. 72 C. pen.

Cu toate

acestea, nu se poate ignora împrejurarea că inculpatul, în Italia, a mai fost

condamnat la o pedeapsă de 1 an și 2 luni închisoare și amendă de 5.000 Euro, pentru

„deținere ilegală de droguri" prin procedura judecătorului de cameră

preliminară, la cererea părților (fil. 68-70, informații de la Ministerul

Justiției din Italia).

Nu este

întemeiată opinia apărării în sensul că întrucât, pe de o parte, pentru această

condamnare a intervenit „reabilitarea", iar pe de altă parte, hotărârea

autorităților judiciare italiene nu a fost recunoscută în România, nu se poate

reține ca antecedent penal al inculpatului; această condamnare penală, pentru o

faptă asemănătoare, constituie o realitate nu numai juridică, ci și faptică, în

condițiile principiilor generale ale Uniunii Europene, printre care și cel

referitor la edificarea unui spațiu comun de libertate, securitate și justiție (în

acest sens, decizia-cadru a Consiliului U.E. nr. 2009/315/JAI din 26 februarie 2009,

respectiv, decizia Consiliului U.E. nr. 2009/316/JAI din 6 aprilie 2009, ambele

referitoare la informațiile din cazierele judiciare ale statelor U.E.).

De asemenea,

instanța de fond a reținut că așa cum rezultă din procesul verbal încheiat la

data de 08 septembrie 2010 (fil. 28 d.u.p.), s-au solicitat relații prin

ofițerul de legătură de pe lângă Ambasada Italiei la București, ocazie cu care s-a

comunicat autorităților judiciare române că în anul 2008 în Italia a fost emis

un mandat de arestare valabil și în momentul de față pentru infracțiuni de

fraude informatice.

III) se mai

constată că apărarea, în esență, nu a contestat aspectele din motivele scrise

de recurs ale Ministerului Public care, de altfel, rezultă din probatoriul

administrat, ci a făcut unele precizări legate de împrejurarea că inculpatul nu

ar fi înțeles somațiile în limba română a organelor de poliție, că sentința de

condamnare din Italia nu a fost recunoscută în România, că - oricum - pentru

această condamnare a intervenit reabilitarea, că inculpatul a recunoscut

faptele și chiar a fost de acord cu efectuarea percheziției domiciliare și cu

predarea drogurilor deținute.

Toate aceste

aspecte la care a făcut referire apărare nu pot conduce, în mod rezonabil, la

concluzia impusă de art. 86/1 C. pen. potrivit căreia se poate aprecia „..., ținând

seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei,

că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și, chiar

fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârși infracțiuni".

Față de cele

arătate, Înalta Curte - în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. -

va admite recursul declarat de Ministerul Public, va casa decizia atacată,

menținând sentința instanței de fond.

Conform art.

192 alin.(3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea

recursului vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E

C I D E

Admite

recursul declarat de recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Constanța împotriva deciziei

penale nr. 66/P din 20 mai 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și

pentru cauze penale cu minori și de familie, privind pe inculpatul D.R.

Casează

decizia penală sus-menționată și menține sentința penală nr.422 din 20

decembrie 2010 a Tribunalului Constanța.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul

pentru interpretul de limbă italiană se va plăti din fondul Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi IO aprilie 2012.