ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3684/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3684/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de
față:
Din examinarea
lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamanta SC S.C. SRL cu sediul în Caracal, a chemat
în judecată pe pârâtul G.S. solicitând constatarea nulității
absolute parțiale a contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu
vânzătoarea SC A. SA prin lichidator B.V. prin care s-a vândut și
suprafața de 90,65 mp alee de acces.
Tribunalul Olt, prin
sentința nr. 207 din 15 mai 2007, a respins excepția lipsei
calității procesuale active a reclamantei și a respins și
acțiunea acesteia ca neîntemeiată, considerând că vânzarea din
eroare a lucrului altuia reprezintă un viciu de consimțământ ce
caracterizează nulitatea relativă iar aceasta nu poate fi
invocată decât decât de părțile semnatare ale contractului.
Curtea de Apel Craiova, prin
decizia nr. 207 din 1 decembrie 2007, a respins ca nefondat apelul reclamantei.
Instanța de apel a
reținut, în esență, că eroarea ca falsă reprezentare a
calităților obiectului vândut atrage nulitatea relativă a
actului ce nu poate fi invocată de un terț, iar buna credință
a cumpărătorului rezultă din probatoriul administrat care relevă
că fără alea de acces, suprafața de teren
cumpărată ar fi mai mică decât cea înregistrată în acte.
Împotriva deciziei astfel
pronunțate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art.
304 pct. 9 c.proC. civ.
Recurenta susține
că în mod greșit instanțele de fond au reținut ca temei al
acțiunii eroare – viciu de consimțământ – când în realitate,
acțiunea era întemeiată pe vânzarea lucrului altuia. Noțiunea de
„eroare” folosită în cuprinsul acțiunii, semnifică greșeala
întocmirii documentației cadastrale care cuprindea în lotul pârâtului
aleea de acces care cu luni în urmă a fost deja vândută reclamantei
care a delimitat suprafața de teren cu gard zidit.
Instanța de apel nu a
sesizat că la aproape un an de la întocmirea actului pârâtul a observat
că vânzarea a inclus și aleea de acces.
Pe de altă parte,
confuzia a fost creată de faptul că deși reclamanta avea posesia
întregii suprafețe de teren cumpărată prin atribuțiile
judecătorului sindic care vinde și pârâtului suprafața de 90,6
mp.
Recursul este nefondat
și va fi respins pentru considerentele ce se vor expune.
Printre condițiile de
valabilitate ale unui contract de vânzare-cumpărare alături de
consimțământul și capacitatea părților se află
și obiectul contractului; adică lucrul vândut și prețul
plătit.
În privința lucrului
vândut, condiția este ca vânzătorul să fie proprietarul lucrului
vândut. Dacă obiectul contractului este un bun individual determinat iar
vânzătorul nu ar fi proprietarul, vânzarea este anulabilă pentru
eroare asupra substanței lucrului ce formează obiectul vânzării.
Astfel cum judicios a
sesizat instanța de fond numai fraudarea intereselor terțului poate
atrage nulitatea absolută ce va fi invocată de orice persoană
interesată.
Fără a fi identificate
situații de fraudare ale intereselor sale reclamantul nu este în
măsură a ataca actul, cu atât mai mult cu cât din documentația
cadastrală întocmită, cât și din raportul de expertiză
efectuat la instanța de fond, rezultă că reclamantul are o
suprafață de teren mai mare decât cea cumpărată iar pârâtul
mai mică.
Temeiul juridic al
acțiunii a fost judicios identificat de instanțele de fond, care au
concluzionat asupra caracterului relativ al nulității și asupra
bunei-credințe a cumpărătorului.
Așa fiind, în temeiul
dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și
Justiție va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei nr. 207
din 1 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de reclamanta SC S.C. SRL Caracal împotriva deciziei nr. 207
din 1 octombrie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 9 decembrie 2008.