ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2550/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr.6505 din 22 mai 2008 pronunțată în dosar nr. 46896/3/2007 al Tribunalului București, secția a VI-a comercială, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC G.U. SRL Topalu împotriva pârâtei SC A.T. A. SA București cu consecința obligării acesteia la plata sumei de 807.168 lei reprezentând despăgubiri și 12.264 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut în esență că la data de 15 decembrie 2006 reclamanta, în calitate de asigurat a încheiat cu pârâta, în calitate de asigurător polița nr. 5469537 privind asigurarea culturilor agricole de pe suprafața de 161,12 ha, respectiv rodul caișilor, suma asigurată fiind de 1.288.960 lei, iar perioada asigurată de la căderea cămășii florale până la data de 31 iulie 2007. Conform condițiilor generale de asigurare, prin polița de asigurare sunt acoperite, printre altele, riscurile cauzate de producerea înghețului târziu de primăvară, considerat ca atare, potrivit pct. 6 lit. g), ca fiind cel produs după data de 20 aprilie, iar răspunderea asiguratorului fiind declanșată după legarea completă a fructelor, respectiv căderea cămășii florale la toate fructele existente pe pom și începerea dezvoltării fructelor tinere.

Apreciind că s-a produs riscul asigurat, respectiv temperaturi scăzute și brumă înregistrate în zilele de 1 și 4 aprilie 2007, reclamanta a avizat-o în acest sens pe pârâtă la data de 16 aprilie 2007 comunicându-i și o estimare a pagubei suferite, situație în care la data de 17 aprilie 2007, părțile încheie un proces-verbal care atestă faptul că fructele se aflau la faza căderii cămășii florale.

În privința momentului în care poate fi antrenată răspunderea asiguratorului tribunalul constatând că în această privință există neconcordanță între mențiunile din polița de asigurare și condițiile generale a apreciat că în realitate au fost stabilite două momente alternative, adică unul subiectiv constând în data legării complete a fructelor și unul obiectiv, respectiv data de 20 aprilie 2007, interpretare bazată și pe împrejurarea că prin procesul-verbal din 17 aprilie 2007, încheiat între reprezentanții părților se reține că răspunderea pârâtei este antrenată conform poliței de asigurare și condițiilor generale pentru că fructele se aflau la căderea cămășii florale. În consecință, arată tribunalul, s-a produs riscul asigurat constând în îngheț târziu de primăvară, iar cuantumul despăgubirilor nu a fost contestat de pârâtă, motiv pentru care acțiunea a fost admisă în temeiul art. 969, art. 970 C. civ.

Apelul declarat de pârâtă a fost admis prin decizia comercială nr. 42 din 29 ianuarie 2009 pronunțată în dosar nr. 46896/3/2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, iar hotărârea primei instanțe, modificată în sensul respingerii acțiunii reclamantei, cu motivarea că tribunalul a interpretat greșit clauzele contractului de asigurare printr-o abordare extensivă a limitelor obligațiilor asumate de comun acord de părți și fără un temei corespunzător în dispozițiile Legii nr. 136/1996. Conform instanței de apel, pentru a opera răspunderea asiguratorului era necesară îndeplinirea cumulativă a două condiții, respectiv producerea fenomenului de îngheț după data de 20 aprilie 2007 și cultura asigurată să se afle la data producerii riscului asigurat în faza de cădere a cămășii florale.

Producerea fenomenului de îngheț la datele de 1 și 4 aprilie 2007 nu corespunde riscului asigurat, definit ca fiind „îngheț târziu de primăvară”, pentru care s-a fixat ca limită de plecare data de 20 aprilie, astfel că nefiind îndeplinită una din cele două condiții expres prevăzute de contractul de asigurare, antrenarea răspunderii asiguratorului este exclusă. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC G.U. SRL Topalu, criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În mod concret recurenta invocă faptul că instanța de apel a reținut eronat că pentru a opera răspunderea asiguratorului trebuiau îndeplinite cumulativ două condiții, respectiv producerea fenomenului de îngheț târziu de primăvară, după data de 20 aprilie și cultura asigurată să se afle la acea dată în faza de cădere a cămășii florale, deși polița de asigurare nu conține o atare prevedere ci stabilește că asigurarea s-a încheiat pentru perioada cuprinsă între momentul căderii cămășii florale și data de 31 iulie 2007, fără a se menționa data calendaristică de la care ar începe această perioadă, care apare doar în condițiile generale. O atare concluzie, arată recurenta, este contrară voinței părților, instanța de apel acordând prioritate interpretării contractului doar după sensul literar al termenilor, conform art. 977 C. civ.

Procedând în acest mod au fost încălcate și dispozițiile art. 983 C. civ. deoarece în ipoteza în care anumite clauze contractuale au un înțeles îndoielnic, acestea se interpretează în favoarea celui care se obligă, în speță, a recurentei. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la dispozițiile legale anterior menționate, Curtea constată că este întemeiat. Astfel, conform poliței de asigurare nr. 5469537 încheiată de părți la data de 15 decembrie 2006, riscul asigurat consta, printre altele, în producerea înghețului târziu de primăvară iar momentul începerii răspunderii asigurătorului era acela al căderii cămășii florale, nefiind specificată data limită până la care ar putea surveni un astfel de eveniment și care să aibă drept consecință activarea răspunderii pârâtei în calitate de asigurator.

Precizând riscurile acoperite, prin art. 6 lit. g) din condițiile generale, asiguratorul menționează într-adevăr la înghețul târziu de primăvară data de 20 aprilie, dar o atare specificare nu este suficientă pentru a conduce la concluzia că răspunderea sa este antrenată doar în ipoteza în care sunt îndeplinite cumulativ două condiții și anume: producerea acestui fenomen să aibă loc după data de 20 aprilie – după cum rezultă din condițiile generale, iar cultura asigurată să se afle în faza căderii cămășii florale – conform poliței de asigurare. În lipsa unei mențiuni cu privire la necesitatea îndeplinirii cumulative a celor două condiții, rezultă că instanța de apel a interpretat eronat convenția părților și termenii în care acestea au înțeles să se oblige, cu atât mai mult cu cât nimic nu împiedica părțile să prevadă această dată, dacă în acest mod ar fi înțeles contractul, și în conținutul poliței de asigurare.

În consecință, recursul reclamantei este întemeiat și va fi admis în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., iar decizia recurată va fi modificată în sensul respingerii apelului pârâtei. Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 C. proc. civ. intimata va fi obligată și la plata cheltuielilor de judecată către recurentă în sumă de 5.634,1 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC G.U. SRL Topalu împotriva deciziei comerciale nr. 42 din 29 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Modifică decizia recurată în sensul că respinge apelul pârâtei SC A.T. A. SA București. Obligă intimata pârâtă SC A.TA. SA București la 5.634,1 lei cheltuieli de judecată către recurenta reclamantă SC G.U. SRL Topalu. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 22 octombrie 2009.