ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2550/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința comercială nr.6505 din 22

mai 2008 pronunțată în dosar nr. 46896/3/2007 al Tribunalului București, secția

a VI-a comercială, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC G.U. SRL

Topalu împotriva pârâtei SC A.T. A. SA București cu consecința obligării acesteia

la plata sumei de 807.168 lei reprezentând despăgubiri și 12.264 lei cheltuieli

de judecată către reclamantă.

Pentru a pronunța această soluție prima

instanță a reținut în esență că la data de 15 decembrie 2006 reclamanta, în

calitate de asigurat a încheiat cu pârâta, în calitate de asigurător polița nr.

5469537 privind asigurarea culturilor agricole de pe suprafața de 161,12 ha,

respectiv rodul caișilor, suma asigurată fiind de 1.288.960 lei, iar perioada

asigurată de la căderea cămășii florale până la data de 31 iulie 2007.

Conform condițiilor generale de

asigurare, prin polița de asigurare sunt acoperite, printre altele, riscurile

cauzate de producerea înghețului târziu de primăvară, considerat ca atare,

potrivit pct. 6 lit. g), ca fiind cel produs după data de 20 aprilie, iar

răspunderea asiguratorului fiind declanșată după legarea completă a fructelor,

respectiv căderea cămășii florale la toate fructele existente pe pom și

începerea dezvoltării fructelor tinere.

Apreciind că s-a produs riscul asigurat,

respectiv temperaturi scăzute și brumă înregistrate în zilele de 1 și 4 aprilie

2007, reclamanta a avizat-o în acest sens pe pârâtă la data de 16 aprilie 2007

comunicându-i și o estimare a pagubei suferite, situație în care la data de 17

aprilie 2007, părțile încheie un proces-verbal care atestă faptul că fructele

se aflau la faza căderii cămășii florale.

În privința momentului în care poate fi

antrenată răspunderea asiguratorului tribunalul constatând că în această

privință există neconcordanță între mențiunile din polița de asigurare și

condițiile generale a apreciat că în realitate au fost stabilite două momente

alternative, adică unul subiectiv constând în data legării complete a fructelor

și unul obiectiv, respectiv data de 20 aprilie 2007, interpretare bazată și pe

împrejurarea că prin procesul-verbal din 17 aprilie 2007, încheiat între

reprezentanții părților se reține că răspunderea pârâtei este antrenată conform

poliței de asigurare și condițiilor generale pentru că fructele se aflau la

căderea cămășii florale.

În consecință, arată tribunalul, s-a

produs riscul asigurat constând în îngheț târziu de primăvară, iar cuantumul

despăgubirilor nu a fost contestat de pârâtă, motiv pentru care acțiunea a fost

admisă în temeiul art. 969, art. 970 C. civ.

Apelul declarat de pârâtă a fost admis

prin decizia comercială nr. 42 din 29 ianuarie 2009 pronunțată în dosar nr. 46896/3/2007

a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, iar hotărârea primei

instanțe, modificată în sensul respingerii acțiunii reclamantei, cu motivarea

că tribunalul a interpretat greșit clauzele contractului de asigurare printr-o

abordare extensivă a limitelor obligațiilor asumate de comun acord de părți și

fără un temei corespunzător în dispozițiile Legii nr. 136/1996.

Conform instanței de apel, pentru a opera

răspunderea asiguratorului era necesară îndeplinirea cumulativă a două

condiții, respectiv producerea fenomenului de îngheț după data de 20 aprilie

2007 și cultura asigurată să se afle la data producerii riscului asigurat în

faza de cădere a cămășii florale.

Producerea fenomenului de îngheț la

datele de 1 și 4 aprilie 2007 nu corespunde riscului asigurat, definit ca fiind

„îngheț târziu de primăvară”, pentru care s-a fixat ca limită de plecare data

de 20 aprilie, astfel că nefiind îndeplinită una din cele două condiții expres

prevăzute de contractul de asigurare, antrenarea răspunderii asiguratorului

este exclusă.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta SC G.U. SRL Topalu, criticând-o pentru motivele de

nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În mod concret recurenta invocă faptul că

instanța de apel a reținut eronat că pentru a opera răspunderea asiguratorului

trebuiau îndeplinite cumulativ două condiții, respectiv producerea fenomenului

de îngheț târziu de primăvară, după data de 20 aprilie și cultura asigurată să

se afle la acea dată în faza de cădere a cămășii florale, deși polița de

asigurare nu conține o atare prevedere ci stabilește că asigurarea s-a încheiat

pentru perioada cuprinsă între momentul căderii cămășii florale și data de 31

iulie 2007, fără a se menționa data calendaristică de la care ar începe această

perioadă, care apare doar în condițiile generale.

O atare concluzie, arată recurenta, este

contrară voinței părților, instanța de apel acordând prioritate interpretării

contractului doar după sensul literar al termenilor, conform art. 977 C. civ. Procedând

în acest mod au fost încălcate și dispozițiile art. 983 C. civ. deoarece în

ipoteza în care anumite clauze contractuale au un înțeles îndoielnic, acestea

se interpretează în favoarea celui care se obligă, în speță, a recurentei.

Analizând recursul formulat prin prisma

motivelor invocate, raportat la dispozițiile legale anterior menționate, Curtea

constată că este întemeiat.

Astfel, conform poliței de asigurare nr. 5469537

încheiată de părți la data de 15 decembrie 2006, riscul asigurat consta,

printre altele, în producerea înghețului târziu de primăvară iar momentul începerii

răspunderii asigurătorului era acela al căderii cămășii florale, nefiind

specificată data limită până la care ar putea surveni un astfel de eveniment și

care să aibă drept consecință activarea răspunderii pârâtei în calitate de

asigurator.

Precizând riscurile acoperite, prin art. 6

lit. g) din condițiile generale, asiguratorul menționează într-adevăr la

înghețul târziu de primăvară data de 20 aprilie, dar o atare specificare nu

este suficientă pentru a conduce la concluzia că răspunderea sa este antrenată

doar în ipoteza în care sunt îndeplinite cumulativ două condiții și anume:

producerea acestui fenomen să aibă loc după data de 20 aprilie – după cum rezultă

din condițiile generale, iar cultura asigurată să se afle în faza căderii

cămășii florale – conform poliței de asigurare.

În lipsa unei mențiuni cu privire la

necesitatea îndeplinirii cumulative a celor două condiții, rezultă că instanța

de apel a interpretat eronat convenția părților și termenii în care acestea au

înțeles să se oblige, cu atât mai mult cu cât nimic nu împiedica părțile să

prevadă această dată, dacă în acest mod ar fi înțeles contractul, și în

conținutul poliței de asigurare.

În consecință, recursul reclamantei este

întemeiat și va fi admis în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., iar decizia recurată va fi modificată în sensul respingerii

apelului pârâtei.

Fiind în culpă procesuală, în temeiul

art. 274 C. proc. civ. intimata va fi obligată și la plata cheltuielilor de

judecată către recurentă în sumă de 5.634,1 lei reprezentând taxă judiciară de

timbru.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de reclamanta SC G.U. SRL Topalu împotriva deciziei comerciale nr. 42 din 29

ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Modifică decizia recurată în sensul că

respinge apelul pârâtei SC A.T. A. SA București.

Obligă intimata pârâtă SC A.TA. SA

București la 5.634,1 lei cheltuieli de judecată către recurenta reclamantă SC

G.U. SRL Topalu.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 22 octombrie 2009.