ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 12.01.2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 73/2011

HOTĂRÂRE
12.01.2011
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 73/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Reclamanta D.L.M., prin acțiunea înregistrată pe rolul

Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, a solicitat suspendarea

executării vremelnice a sentinței nr. 3492 din 18 martie 2010 a Tribunalului

București, secția a VI-a comercială, pronunțată în dosarul nr. 35638/3/2009,

până la soluționarea cererii de suspendare a executării acestei sentințe

formulată în apel.

Prin sentința comercială nr. 73 din

19 mai 2010, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis

cererea reclamantei D.L.M., și în consecință: a încuviințat vremelnic

suspendarea executării sentinței comerciale nr. 3492 din 18 martie 2010 a

Tribunalului București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 35638/3/2009

până la soluționarea cererii de suspendare a executării vremelnice formulată în

apel.

Pentru a pronunța această sentință

instanța a reținut că urgența măsurii rezidă în faptul că, în orice moment

sentința apelată și pentru care s-a solicitat suspendarea executării

vremelnice, poate fi pusă în executare de către pârâți și, prin aceasta, reclamantei

i se poate aduce un prejudiciu cu consecințe negative în privința drepturilor

pe care aceasta le deține în calitate de asociat cu procent de 50% în SC I.G.

SRL București, mai înainte de soluționarea apelului.

S-a mai reținut că reclamanta justifică

o aparență de drept în favoarea sa, iar probele nu relevă că, încheierea din 2003

ar fi fost modificată și nici actele care au stat la baza pronunțării acesteia

precum și actul constitutiv, atestat în fața unui avocat și care face dovada

deplină a celor inserate în acest înscris până la înscrierea în fals.

Împotriva acestei sentințe, pârâții SC

I.G. SRL București și B.V.F. au declarat recurs, fără a indica motivele de fapt

și de drept ale promovării acestei căi de atac.

La data de 29 septembrie 2010, recurenții

pârâți au motivat recursul promovat, încadrând și dezvoltând criticile de

nelegalitate în dispozițiile art. 304

1

și art. 304 pct. 7, 8 și 9 C.

proc. civ.

Prin întâmpinarea depusă la dosar la

data de 3 ianuarie 2011, intimata reclamantă D.L.M. a invocat excepția

nulității recursului în temeiul art. 306 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte, a luat în examinare

excepția nulității recursului, în temeiul art. 137 raportat la art. 306 alin.

(1) C. proc. civ. și a reținut:

Potrivit art. 301 C. proc. civ.

termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu

dispune altfel. Acest termen reprezintă termenul de drept comun în materie de

recurs. În privința termenului de pornire, acesta curge de la comunicarea

hotărârii.

Termenul pentru depunerea motivelor

de recurs se socotește conform art. 303 alin. (2) C. proc. civ., de la

comunicarea hotărârii chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte. Rezultă că

există un singur termen, atât pentru introducerea recursului cât și pentru

motivarea acestuia.

În cauza de față, recurenții pârâți

au declarat recurs la data de 25 mai 2010 (dosar recurs) însă motivarea

acestuia s-a depus la dosarul cauzei la data de 29 septembrie 2010, cu

depășirea termenului prevăzut de art. 301 C. proc. civ., termen care se

socotește de la comunicarea hotărârii.

Pe cale de consecință nedepunerea

motivelor de recurs în termenul legal atrage neluarea lor în considerare,

deoarece neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage

decăderea, afară de cazul când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o

împrejurare mai presus de voința ei.

Având în vedere aceste considerente,

Înalta Curte va aplica sancțiunea nerespectării dispozițiilor art. 303 C. proc.

civ. și va constata nulitatea recursului, conform art. 306 alin. (1) C. proc.

civ.

Admite excepția nulității recursului

declarat de pârâții SC I.G. SRL București și B.V.F. invocată de intimata

reclamantă D.L.M.

Constată nulitatea recursului

declarat de pârâții SC I.G. SRL București și B.V.F. împotriva sentinței

comerciale nr. 73 din 19 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 12 ianuarie 2011.

Sursă