ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 73/2011
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 73/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor dosarului,
constată următoarele:
Reclamanta D.L.M., prin acțiunea înregistrată pe rolul
Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, a solicitat suspendarea
executării vremelnice a sentinței nr. 3492 din 18 martie 2010 a Tribunalului
București, secția a VI-a comercială, pronunțată în dosarul nr. 35638/3/2009,
până la soluționarea cererii de suspendare a executării acestei sentințe
formulată în apel.
Prin sentința comercială nr. 73 din
19 mai 2010, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis
cererea reclamantei D.L.M., și în consecință: a încuviințat vremelnic
suspendarea executării sentinței comerciale nr. 3492 din 18 martie 2010 a
Tribunalului București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 35638/3/2009
până la soluționarea cererii de suspendare a executării vremelnice formulată în
apel.
Pentru a pronunța această sentință
instanța a reținut că urgența măsurii rezidă în faptul că, în orice moment
sentința apelată și pentru care s-a solicitat suspendarea executării
vremelnice, poate fi pusă în executare de către pârâți și, prin aceasta, reclamantei
i se poate aduce un prejudiciu cu consecințe negative în privința drepturilor
pe care aceasta le deține în calitate de asociat cu procent de 50% în SC I.G.
SRL București, mai înainte de soluționarea apelului.
S-a mai reținut că reclamanta justifică
o aparență de drept în favoarea sa, iar probele nu relevă că, încheierea din 2003
ar fi fost modificată și nici actele care au stat la baza pronunțării acesteia
precum și actul constitutiv, atestat în fața unui avocat și care face dovada
deplină a celor inserate în acest înscris până la înscrierea în fals.
Împotriva acestei sentințe, pârâții SC
I.G. SRL București și B.V.F. au declarat recurs, fără a indica motivele de fapt
și de drept ale promovării acestei căi de atac.
La data de 29 septembrie 2010, recurenții
pârâți au motivat recursul promovat, încadrând și dezvoltând criticile de
nelegalitate în dispozițiile art. 304
1
și art. 304 pct. 7, 8 și 9 C.
proc. civ.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la
data de 3 ianuarie 2011, intimata reclamantă D.L.M. a invocat excepția
nulității recursului în temeiul art. 306 alin. (1) C. proc. civ.
Înalta Curte, a luat în examinare
excepția nulității recursului, în temeiul art. 137 raportat la art. 306 alin.
(1) C. proc. civ. și a reținut:
Potrivit art. 301 C. proc. civ.
termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu
dispune altfel. Acest termen reprezintă termenul de drept comun în materie de
recurs. În privința termenului de pornire, acesta curge de la comunicarea
hotărârii.
Termenul pentru depunerea motivelor
de recurs se socotește conform art. 303 alin. (2) C. proc. civ., de la
comunicarea hotărârii chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte. Rezultă că
există un singur termen, atât pentru introducerea recursului cât și pentru
motivarea acestuia.
În cauza de față, recurenții pârâți
au declarat recurs la data de 25 mai 2010 (dosar recurs) însă motivarea
acestuia s-a depus la dosarul cauzei la data de 29 septembrie 2010, cu
depășirea termenului prevăzut de art. 301 C. proc. civ., termen care se
socotește de la comunicarea hotărârii.
Pe cale de consecință nedepunerea
motivelor de recurs în termenul legal atrage neluarea lor în considerare,
deoarece neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage
decăderea, afară de cazul când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o
împrejurare mai presus de voința ei.
Având în vedere aceste considerente,
Înalta Curte va aplica sancțiunea nerespectării dispozițiilor art. 303 C. proc.
civ. și va constata nulitatea recursului, conform art. 306 alin. (1) C. proc.
civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția nulității recursului
declarat de pârâții SC I.G. SRL București și B.V.F. invocată de intimata
reclamantă D.L.M.
Constată nulitatea recursului
declarat de pârâții SC I.G. SRL București și B.V.F. împotriva sentinței
comerciale nr. 73 din 19 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția
a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 12 ianuarie 2011.